Un drum prin Europa în care ochii sunt larg deschiși nu la șofat, ci spre orizont, aduce cu sine o revelație – străinii lucrează cu ai lor.
În Austria de exemplu, toate lucrările de infrastructură mari zărite din tren/mașină sunt realizate de Strabag. Gigant cu sediul la Viena, cea mai mare firmă de construcții din Austria și una din Top 5 UE și cu un profit de aproape 200 de milioane euro anii trecuți. Ceea ce se construiește în Austria e adjudecat de Strabag. Care apoi, în subantrepriză dă mai departe lucrările la firme mici / mijlocii regionale, locale.
Ceea ce se construiește în Spania e adjudecat de FCC Construction. Gigant cu sediul la Barcelona, cea mai mare firmă de construcții din Spania și una din Top 15 în lume. Care apoi, în subantrepriză dă mai departe lucrările la firme mici / mijlocii regionale, locale.
Ceea ce se construiește în Italia e adjudecat de Pizzaroti, gigant cu sediul în Rueil-Malmaison, Paris. Care apoi, în subantrepriză dă mai departe lucrările la firme mici / mijlocii regionale, locale.
Ceea ce se construiește în Franța e adjudecat de Vinci, gigant cu sediul la Paris. Care apoi, în subantrepriză dă mai departe lucrările la firme mici / mijlocii regionale, locale.
Cu greu veți vedea construcții de amploare care să aibă vreun alt antrepenor general și cu siguranță nu veți găsi Strabag prin Italia, Vinci în Spania sau FCC în Austria…
În traducere, teoretic, banii – fonduri europene sau de la bugetul național – sunt folosiți pe plan intern. Practic, statul împușcă trei-patru iepuri din aceeași punguță de bani. Alocă fonduri pentru investiții. Țara se dezvoltă și atrage noi fonduri, investiții private. Pe de altă parte, banii sunt cheltuiți de firme interne. Care plătesc muncitori autohtoni. Crește consumul populației natural, grație salarizării și nu artificial, grație împrumutului. De aici, un lanț întreg de beneficii – consumul înseamnă producție, producția înseamnă profit și cifră de afaceri, care duc la taxe și impozite, producția se realizează cu angajați, ceea ce se traduce prin locuri de muncă sustenabile, bine plătite, sigure și continuue. De asemenea, parte din banii alocați se reîntorc la buget direct – grație taxelor și impozitelor plătite de firma autohtonă și indirect via taxe și impozite plătite ulterior de firmele care vin în țara respectivă grație dezvoltării ulterioare bazate pe infrastructura creată. Toate acestea pe lângă sprijinul direct pe care îl primesc firmele ce primesc lucrări în subantrepriză, companiile mici, locale și regionale crescând și contribuind și ele dirtect la lanțul descris mai sus. În cazul banilor europeni, până la urmă și aceștia sunt tot alocări bugetare interne, întrucât bugetul UE nu se naște din spuma mării ci se creează via contribuția fiecărui stat membru.
Străinii lucrează cu ai lor….Și noi?! Și noi, tot cu ei. Cu alde Strabag, FCC, Pizzaroti. Diferența este însă că fondurile publice românești ajung astfel la antrepenori care plătesc ulterior către buget sub formă de taxe și impozite mi-zi-li-cu-ri ! Ca mai toate multinaționalele. Salariile, în lipsa unei legislații unitare, coerente și continuue sunt alte mizilicuri. Iar profitul se scurge spre firma mamă, spre Vest. În aceste condiții, consumul populației e stimulat și crescut grație împrumuturilor. Care se fac și ele de la alte multinaționale. Iar consumul, fie el și artificial crescut, nu este satisfăcut din producție internă, ci din import. Realizat prin producția unor entități de dincolo de granițe și nicidecum a firmelor autohtone. Ce a mai rămas? Da, dezvoltarea ulterioară grație creșterii indicelui de infrastructură disponibilă. Ei bine, nici măcar acest beneficiu nu mai stă în picioare. Pentru că, în România, câștigătoarele de licitație încasează avansul și apoi PA. Lucrările de infrastructură care mai la Vest se finalizează în 2 ani, pe plaiuri mioritice se finalizează în 20 ani. Sau niciodată, a se vedea Bechetel. Asta întrucât Legea le permite. Dreptul mioritic e fascinant pentru că e interpretabil și atât de vast încât mai mereu, la orice, găsești o justificare. Pe de-o parte. Pe de altă parte, aceeași enciclopedie mioritică de Legi conferă drepturi uriașe, izvorâte din Directive UE, la te miri ce ONG de protecție a melcilor zburători mov care au bârlog exact pe coridorul vreunei șosele sau pe locul pilonilor unui pod. Ca să nu mai vorbim de birocrația infernală, legiferată prin idioțenia, reaua intenție sau prostia făuritorilor de legi, parlamentarii. Pardon, pentru că în România nu doar Legislativul crează Legi ci și Executivul prin OG-OUG. Și chiar și miniștrii. Prin Ordinele de Ministru. Și chiar și, mai nou, CCR. Sau ICCJ. Apropos, știați că în România pentru o lucrare de infrastructură ai nevoie, nu numai de sute de avize de la te miri ce Agenții / Companii / Societăți Naționale / Regii etc ci și de…. de NEGAȚIE DE AVIZ ?! Practic te duci cu jalba în proțap la fiecare adunătură de trepăduși bugetari ce nu fac nimic și ploconit le ceri aviz sau negație de aviz! Adică țâdula că ei nu trebuie să îți dea aviz ! Iar aceste avize le cere, să fim bine înțeleși, statul de la stat ! Adică, paradoxal, Legea, creată de stat, nu ajută statul să creeze infrastructură ci încurajează multinaționalele străine să vină în România la vânătoare de bani căzuți din cer. Iar când apare vreo companie de construcții românească, pe pilonul căreia s-ar putea urma modelul austriac, spaniol, italian ori francez, vine acuzația de dare de mită și spulberarea business-ului. Am spus acuzația – nașterea prin cezariană a uni dosar penal și implicit sechestrul asigurator pe bunuri și conturi ce duce la dărâmarea firmei – și nu condamnarea pentru dare de mită !
Cum s-a ajuns oare aici?! Cum de ne-am pricopsit cu asemenea hățiș de Legi, cu asemenea multitudine de entități creatoare de acte normative, cum de a reușit statul român să pună bețe în roate statului român?! Ce a fost mai întâi? Oul sau găina?! Interesul extern pentru ca fondurile alocate dezvoltării infrastructurii să se scurgă spre Vest și România să rămână la stadiul de colonie, de piață eminamente consumatoare, fără producție ci doar cu un consum bazat pe împrumut, sau prostia guvernanților a fost întâi și s-au întrecut conducătorii în a emite acte normative cu dedicație, fără număr, fără număr, până când ne-am îngropat și contrazis în ele. Și alții, realizând oportunitatea au profitat de ea. A fost vorba de pași mărunți și vânzare și trădare sau de idioțenie și lăcomie?!
Sursa articolului Cotidianul transilvan
CUM ???, simplu, parlamentarii romani, mituiti bine cu comisioane grase, au „maltratat legile in asa fel incat … „sumele imense de bani din bugetul Romaniei care au fost alocate infrastructurii sa se verse in VEST”, cei asa greu de inteles. Cat priveste si realizarea lucrarilor … nu-i nici o graba, romanii au stat 50 de ani sub comunism, daca mai stau vreo 50 de ani fara autostrazi si drumuri bune, ce mai conteaza.
Foarte bun articolul. Până și un neica-nimeni, ca mine, a observat aceste anomalii. Esența legislației de tip colonial am găsit-o într-un Contractului de Delegare (concesiune) dintre o ADI (Asociație de Dezvoltare Intercomunitară) și un operator privat la capitolul tarife:
Art. 36-2.-2) (pag.29) Structura tarifelor și nivelele de tarifare trebuie să descurajeze risipa și consumul în exces și trebuie să fie stabilite ținând cont de gradul de suportabilitate al consumatorilor.
Adică tarifele percepute populației pot fi majorate cât de mult posibil atât timp cât populația nu se revoltă, neavând nicio legătură cu costurile de administrare.
Bravo domnule Petean ! A ti atins esenta esentei . Este unul din cele mai importante articole din ultimii ani. De aceea avem scandalul cu legile justitiei. Nu se doreste modificarea lor pentru ca firmele romanesti sa fie in continuare incatusate . In Romania trebuie sa lucreze doar firmele occidentale. Acesta este motivul scandalului continuu….
corect . modificarea legilor justitiei impiedica capitalul european sa mentina monopolizarea pe piata romaneasca deschizand/o spre capitalul american. daca le/ar fi favorabile doar la romani ar rade cu lacrimi dar de americani sunt deja in panica. de aici incrancenarea. pacat ca si rusii ajuta in acest razboi UE, ca o Romanie cu capital american important nu se angreneaza in lupta armata, ca se sparg ouale.
din păcate, giganţii români, gen iordache, căşuneanu şa, în loc de şosele, construiesc scheme de fraudat statul…
Cel mai adevarat articol, merita un premiu. Un adevarat strigat al disperarii, dar cine sa-l auda si sa actioneze ? Johanis, USR, PNL, PSD, ALDE, pana acum sunt orbi, surzi si muti , dar toti defileaza pe la televiziuni. Basescu a spus aici sunt banii dumneavoastra, in fiecare groapa si in groapa au ramas banii tarii si romanilor, dar si aici a cam mintit Basescu caci banii nu s-au dus in gropiledin Romania ci in gropi de aiurea. Traisca #romanii care inca mai rezista, #Coruptia ucide si #DNA sa vina sa va ia.
Acum ai aflat asta, dle? Aia fac politica nationala din marile lucrari de infrastructura! Fac ce trebuie ca aceste lucrari sa fie castigate de firma lor nationala! La noi e pe invers, se face orice sa nu castige un roman! De aceia suntem colonie si regulata si nedezvoltata!
Și toți au un mare avantaj: nu au DNA care să protejeze firmele străine și să „prăduie” firmele autohtone!
Credeți că Bulgaria are km dublii de autostradă fată de România așa de sanchi?
Bulgaria nu are încă DNA iar în ianuarie 2018 președintele Radev a respins de la promulgare legea care ar fi înființat DNA-ul bulgăresc.
A Highway to Hell. This is what they built for you. Wake-up, Romanians!
Cel mai interesant este la Polonezi care au planuri cincinale in care stabilesc ce vor sa faca cu banii europeni.
Se stabileste in mod cert ce autostrazi,aeroporturi,cai ferate,porturi sau alte obiective care sunt necesare dezvoltarii economiei dupa care sunt chemate firmele de constructii din Polonia care stau la masa cu guvernantii si stabilesc care dintre ele au capacitatea de a executa aceste proiecte si la ce pret astfel incat toate firmele sa aiba de lucru fie direct fie ca subcontractant la altele tot poloneze.Dupa ce se stabilesc aceste lucruri se fac licitatiile care stabilesc castigatorii asa cum a fost decis anterior.Daca si numai daca anumite proiecte nu pot fi executate din motive foarte bine intemeiate atunci licitatiile vor stabili ca si castigatoare firme din europa care vor colabora cu firmele poloneze la realizarea lor.In acest fel polonezii au acecesat chiar mai mult de 100% din fondurile europene dedicate Poloniei.LA NOI ACEST LUCRU A FOST NUMIT CORUPIE SI A FOST TAXAT CA ATARE IAR FONDURILE EUROPENE PENTRU ROMANIA AU FOST CANALIZATE CATRE ALTE TARI PRECUM POLONIA.
La noi nu se poate cu planuri , cincinale sau de alt gen, ca vin rezistentii si-i fac pe guvernanti comunisti si ciuma rosie! In Polonia mandria nationala este la mare cinste, nu ca la noi, treaba de taraba, ca la bruxelul macovist!
Si eu sunt de acord ca este bine ca lucrarile sa fie incredintate firmelor romanesti dar am vazut extrem de multe lucrari de proasta calitate executate de ai nostri, mai ales la drumurile din subordinea Consiliilor Judetene. La Strabag este alta calitate. La romani doar la Umbrarescu am vazut calitate.