Demisia caricaturilor

Persoane care au ocupat funcții ministeriale, pe care le-au gestionat catastrofal, își văd cauționată viitoarea carieră publică prin demisia dintr-o parte pentru o altă parte, la fel de lipsită de reprezentativitatea interesului public. De fapt, cei care acceptă acești demisionari nu fac altceva decât să pună pe umerii electoratului o primă și de nedepășit formă de fraudare.

Astăzi nu mai suntem în perioada în care formarea partidelor politice să fie un artificiu. Ar trebui să fie foarte greu, dacă nu imposibil, exceptând cazuri cu adevărat justificate, ca un politician care a ocupat poziții publice printr-un partid să se întoarcă împotriva acelui partid pentru a fi primit în altul. Moralitatea publică este desigur amenințată în asemenea situații, comportamentul acesta subminând chiar alinierea colectivă la principii și idealuri precise unei atmosfere responsabile.

Aceste demisii reprezintă cauza fragilizării maxime a esenței mandatelor electorale, care nu reușesc să fie altceva decât interese personale, deseori ale unor grupuri infracționale. Virtutea demisiilor nu poate funcționa decât prin retragerea din viața politică și nu, ca acum, printr-un nou mandat al fraudărilor implicite. Atât înscrierea în partide, activarea în organisme de conducere și reprezentare, nu pot fi excluse responsabilităților morale, iar efectele nu pot fi șterse prin demisii.

Având în vedere prea micile diferențe dintre un partid și altul, migrarea prin demisii pune în dificultate absolută democrația și mecanismul social pluripartit.