Când a devenit preşedinte al României, în 2004, principalul plan de acaparare a puterii personale în stat gândit de Traian Băsescu a luat forma constituirii Comunităţii Naţionale de Informaţii. Ca să impună necesitatea acestui obiectiv, a promovat scandalul ziariştilor răpiţi în Irak. Drept urmare, SRI şi SIE au fost obligate să colaboreze în cadrul celulei de criză pe care a condus-o chiar noul preşedinte. Apoi, el a insistat ca noile sinteze de informaţii, operă a analiştilor Comunităţii Naţionale de Informaţii, să fie făcute peste capul directorilor SRI şi SIE. S-a opus, cu argumente inspirate din legile de funcţionare a celor două servicii, reprezentantul SRI în grupul de lucru pentru reglementarea activităţilor CNI. Acel reprezentant, generalul Aurel I. Rogojan, a trecut în rezervă în 2006 şi, acum, scrie cărţi, publică analize ale evenimentelor politice, face anumite dezvăluiri care nu calcă legislaţia în vigoare şi nici jurământul de ofiţer de informaţii (vezi volumul intitulat ”Factorul intern”, Editura Compania, 2016).
Cea mai importantă astfel de dezvăluire este chiar relatarea manierei de lucru în acel grup întrunit pentru constituirea CNI. Iar în privinţa noului proiect de reglementare prin lege a serviciilor de securitate naţională (rămas, până azi, fără votul Parlamentului, căci România este dominată de interese prea puternice ca acest domeniu să fie dereglementat), cea mai importantă dezvăluire, aşadar, nu ţine de domeniul informativ, ci de sfera principiilor: reglementarea serviciilor de securitate naţională este un scop în sine sau un mijloc pentru atingerea unui scop?
Poziţia generalului Rogojan (expert în reglementarea juridică a activităţii serviciilor secrete) a fost următoarea: reglementarea serviciilor de securitate naţională nu este un scop în sine, ci un mijloc prin care este asigurată continuitatea suprapolitică a identităţii naţionale.
Generalul Constantin Degeratu, şeful departamentului pentru securitatea naţională al Administraţiei Prezidenţiale, nici nu s-a opus, nici n-a aprobat acest principiu. Pur şi simplu l-a ignorat. Ca urmare, noile reglementări (nici azi trecute prin votul Parlamentului) n-au fost focusate pe ideea conservării valorilor ce ţin de identitatea naţională.
În centrul acestei bătălii pentru un principiu era posibilitatea trecerii siguranţei economice a ţării în registrul obligaţiilor de serviciu ale… serviciilor de securitate naţională. Dacă această obligaţie legală ar fi fost impusă, riscurile de subminare economică a ţării ar fi putut trece în registrul activităţilor curente ale SRI şi SIE.
N-a putut fi impusă şi, astfel, subminarea economică a ţării a fost scoasă din vizorul securităţii naţionale. Grupurile de interese care s-au opus principiului naţional din activitatea serviciilor de securitate naţională au argumentat cu un principiu pretins a fi esenţa liberalismului economic: libertatea de iniţiativă privată particulară a agenţilor economici.
Generalul Aurel I. Rogojan n-a putut impune adevărul istoric potrivit căruia nici libertatea economică nu este un scop în sine, ci doar un mijloc pentru prosperitatea naţiunilor.
Pierderea acestei bătălii de către adevărul istoric (şi de către reprezentanţii interesului naţional) a fost urmată de subminarea sistematică a identităţii economice româneşti în tablou general al identităţii naţionale. Neoliberalismul dereglementărilor a învins naţionalismul.
Azi, preşedintele Iohannis are în braţe această problemă nereglementată încă legal.
”Această criză numită Brexit are în ea o mulţime de oportunităţi”, a declarat Iohannis. Pentru cei care gândesc sub constrângerea realităţilor, iar nu sub ”cizma” ideologiilor, este clar că, odată cu Brexit, avem de a face cu o întoarcere a neoliberalismului economic către matca sa. Imediat după Brexit, Iohannis a vorbit despre necesitatea românească a unui proiect de ţară.
După părerea mea (mai degrabă, după flerul meu), preşedintele Iohannis era deja, înainte de Brexit, angajat în finalizarea legislativă a proiectului numit Comunitatea Naţională de Informaţii şi intrase în conflict cu neoliberalismul directorului SIE, Mihai Răzvan Ungureanu.
Dacă preşedintele Iohannis va reuşi să impună principiul naţional în reglementarea serviciilor de securitate naţională, va pune fundamentul unui proiect de ţară. Fără acest fundament, ne vom duce mai departe în jungla neoliberală fără să putem vedea cum pierdem copac după copac, iluzionându-ne că dezvoltăm durabil pădurea.
Naţionalismul economic nu are nimic de a face cu naţionalismul politic. Ține de esenţa identităţii noastre naţionale să avem o economie sănătoasă, capital privat autohton puternic şi un sistem de educaţie publică pliat pe adevăratele noastre nevoi economice, înscrise într-un proiect de ţară.
Nişte ”elefanţi” economici îşi vor dori în chip natural dreptul de a opera liber şi în ţara ”şoriceilor”. Nu este pus sub semnul întrebării acest drept. Naţionalismul economic pleacă însă de la constatarea faptului că ”şoriceii” nu devin ”elefanţi” sub acţiunea derepturilor pro-elefanţi.
Și se întreabă aşa: au fost, cândva, ”elefanţii” de azi ”şoricei” şi ei? Cum au devenit ”şoriceii” de ieri ”elefanţii” de azi? Constată că ”şoriceii” de ieri au putut creşte sub protecţia unor interese naţionale care n-au permis ”elefanţilor” de atunci să-şi facă de cap în ţara lor.
Neoliberalismul ar vrea ca, la startul unei curse de maraton economic, şi ”elefanţii”, şi ”şoriceii” să pornească cu aceleaşi drepturi. Acest darwinism ideologic este mincinos, cu siguranţă. ”Șoriceii” au, o vreme, nevoie de protecţia legilor din ţara lor chiar împotriva ”elefanţilor”.
Dacă ţara mea este, acum, UE, dar puterea mea economică este una de ”şoricel”, este clar că nu pot concura cu ”elefanţii” din UE. Am obligaţia să-i conving pe mai-marii drepturilor din ţara mea (UE) cu privire la dreptul meu la discriminare pozitivă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.