“Despre bani și despre (in)stabilitatea prețurilor”

Banii pot fi definiți ca etaloane și depozitari ai valorii. Banii nu au valoare în sine, ci doar pentru că oamenii au încredere că însemnele monetare sau banii scripturali înmagazinează valoare, făcând posibil schimburi de mărfuri și servicii. Alături de funcția de etalon valoric, utilizat în schimbul de bunuri, banii au și funcțiile de mijloace de plată și de instrumente de tezaurizare.  Aceste două funcții ale banilor sunt esențiale în drept, întrucât asigură stingerea prin plată a datoriilor bănești si sunt parte integrantă a patrimoniului persoanelor, aratând averea și lichiditatea activelor acestora.

Pe teritoriul unei țări sau al unei uniuni monetare, putere circulatorie are doar însemnul monetar emis și pus în circulație de banca centrală. Conform legii, moneda emisă de banca centrală este singura care are putere liberatorie în tranzacțiile bănești, având curs obligatoriu pe acel teritoriu caruia îi este destinat. În afară de banii “tari”, emiși de banca centrală, în circulație sunt admiși și banii – datorie, emiși de băncile comerciale odată cu punerea în circulație a actului jurdic al creditării și neutralizați odată cu plata datoriei generată de acesta.

Masa monetară se compune din banii emiși de banca centrală și din banii – datorie. Aceștia din urmă sunt considerați similari cu banii emiși de banca centrală, deși ei nu există decât ca datorie a împrumutatului. Proporția celor două categorii de bani este net favorabilă banilor – datorie, care reprezintă peste 90% din banii aflați în circulație sau în conturi. Existența acestor bani – datorie este cauza ultimă a pierderii treptate și constante a puterii de cumpărare a monedei și, în același timp, cauza extensiei în proporție geometrică a cazurilor de captivitate, supra-îndatorare și chiar de ruină a celor care se imprumută, inclusiv a statelor.

Principala sarcină a băncilor centrale este menținerea stabilitații prețurilor. Fluctuațiile masei monetare aflate în circulație pot determina inflație sau deflație, ceea ce erodează cantitativ sau amplifică artificial valoarea înmagazinată de fiecare unitate monetară. Inflația şi deflația nu explică însă scăderea constantă a puterii de cumpărare, aceasta fiind, de fapt, latura calitativă a valorii înmagazinate de fiecare unitate monetară. Cauza acestei scăderi este creșterea constantă și incontrolabilă a cantitații de bani – datorie  aflați în circulație, care generează constant dobânzi. Fiind un produs inerent economiei bazată pe credit, care nu lasă niciun singur comerciant în afara procesului de emitere a banilor – datorie de către băncile comerciale, dobânda a devenit, în ultimul secol, o parte consistentă a costului oricărei mărfi și a costului oricărui serviciu, întrucât comercianții se împrumută la bănci, iar costurile împrumuturilor devin costuri ale mărfurilor și serviciilor pe care toți membrii societății trebuie să le suporte.

Acumularea de bogății sub formă de bani (și, adiacent, sub formă de resurse la care cel care îi deține are acces) a determinat o inegalitate economică șocantă pentru o economie de consum, pretins democratică : doar 1% dintre pământeni dețin 99% din resursele pământene. Această egalitate are un preț greu – numărul și proporția captivilor și ale persoanelor aflate în stare vulnerabilă au crescut mai mult decât în perioada medievală, iar consumul a devenit un scop în sine, pentru care resursele pământene au devenit deja insuficiente. Ceea ce urmează este refluxul sever al consumului și al bunăstării cu care societatea de consum ne-a obșnuit. Nu doar simpli particulari vor suferi din reculul inexorabil al consumului, ci și comercianții și comerțul, în general. Vânzătorii nu vor mai vinde, producătorii nu vor mai produce, băncile nu vor mai credita. Din acest punct, întoarcerea devine imposibilă.

Gheorghe PIPEREA

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1
Gheorghe Piperea 413 Articole
Author

4 Comentarii

  1. Articolul incearca sa ne limpezeasca mintea. Cred ca era mai bine, daca era publicat la inceputul anilor 1990. Ma inspaimanta informatia ca ” 1% dintre pamanteni detin 99% din resursele pamantene”. Inseamna ca direct sau indirect cei 1% conduc Lumea. Averea o folosesc pentru a obtine putere si puterea o folosesc pentru cresterea averii lor.
    Aceasta este EGOCRATIE.

  2. Trebuie apreciat ca un om cu studii juridice scrie articole demne de un economist cu ASE-ul!Maine vrem sa aflam opinia unui economist ASE despre Justitia din Romania,iar luni,marti,incolo, opinia unui jurnalist despre tancurile din dotarea armatei!Inca o data dovedim lumii ca ne pricepem la toate,de aia oficial ne merge bine!Am uitat de Centenarul cu Marea Unire, vrem parerea profesionista a unui antrenor de polo!

    • Dl Piperea este si profesor de drept comercial, nu este doar avocat (desi unul al naibii de bun, daca tot castiga procese contra bancilor).

  3. Bine, Piperea, dar cine si de ce i-a permis lui Basescu sa-mprumute 100 de miliarde de dolari, pe NIMIC, fiindca individul monstruos, hot si traficant ordinar (flota, incidentul din Franta, cu perchezitia vaporului…), n-a facut nici o investitie, un bloc, sa zicem, ca de vapoarele României nu se mai putea vorbi, sau în infrastructuri, în economie (industrie, agricultura…) si-n restaurarea patrimoniului arhitectonic istoric al României. @egocratia: Da. Numai ca-n 1% asta se disimuleaza marile banci si multinationalele, adica nici macar miliardarii. Trump, cu 4 miliarde ale lui, fiind un biet amarât. De la 999 de miliarde (si-alea, însa, în dolari gauriti, fiindca dolarul a devenit moneda calpa, a carui singura asigurare-i faptul de-a fi de rezerva bancara mondiala…), de la 999 de miliarde, asadar, poate, poate … Conteaza, însa si de pilda, China, care detine 2 trilioane din datoria SUA, fiindca majoritatea particularilor e-amarâta, à la Trump…

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.