În septembrie 2009, Octav Cozmâncă s-a autosuspendat din PSD şi a acuzat partidul că nu mai reprezintă interesele unui electorat de stânga. În februarie 2010, în ajunul Congresului PSD, el promitea să facă publică lista conducerii interimare a unei noi formaţiuni care s-ar fi numit Alianţa Naţională a Stângii Democrate. Era momentul în care se înfiripa şi viitorul UNPR al lui Oprea. Lista nu a apărut, dar s-a aflat rapid că viitorul partid se structurează în baza logisticii oferite de Aurelian Bondrea şi Universitatea Spiru Haret.
Cu toate astea, în martie 2010 Cozmâncă a anunţat că se retrage din această colaborare şi a făcut publică o scrisoare deschisă prin care îl acuza pe Bondrea, aflat sub influenţa „unor delatori, mincinosi şi securişti”, că nu şi-a respectat promisiunile iniţiale. El atrage atenţia, însă, că este deţinătorul legal al denumirii ANSD şi că nu renunţă la proiectul de „reconstrucţie a stângii”.
Practic, un singur nume cunoscut mai e vehiculat în legătură cu această construcţie, cel al sociologului Alin Teodorescu. Declaraţiile de joi ale fostului lider PSD, potrivit cărora orice viitor partid care se lansează are nevoie de o solidă reţea teritorială de susţinere, sunt corecte şi corespund specializării sale politice. Dacă Viorel Hrebenciuc s-a făcut cunoscut ca mare maestru al combinaţiilor în PSD, Octav Cozmâncă a fost organizatorul, omul capabil să pună teritoriul în mişcare.
Pe de altă parte, organizatorul ar trebui să aibă şi pe cine organiza. În jurul lui nu pare să se afle aproape nimeni. Cu un sociolog şi un nume înregistrat la OSIM, Octav Cozmâncă are puţine şanse să participe la cursa electorală altcumva decât din tribune. Declaraţiile lui nu pot fi privite decât ca o încercare instinctivă de a reaminti cetăţenilor că marele maestru al organizărilor încă mai există.