Destinațiile de pe aeroportul Adunații Copăceni

Capacitatea funcțională a modernizatului Aeroport Internațional „Henri Coandă“ Otopeni  este deja incompatibilă cu amploarea traficului  de persoane spre și dinspre capitala României. Nici căile de acces spre acest aeroport nu sunt așa cum ar trebui. Nu există conectare la autostradă, linii rapide de autobuze sau reprezentanțe accesibile de Rent a car. În perioada de vârf,  pentru comanda unui taxi se poate aștepta mai mult de oră și jumătate, din motive, desigur, obiective. Le este foarte greu celor care se ocupă cu amenajările să amplaseze mai multe monitoare pentru efectuarea comenzilor. După tatonări nesfârșite, metroul care va lega centrul Bucureștiului de aerogară abia a primit viza CE, evaluările fiind îngreunate de restabilirea traseului, cel inițial fiind considerat  mult prea lung, circumspecția Comisiei fiind justificată și de creditele care nu au fost gestionate corect în alte proiecte similare. Modernizarea aeroportului, întâmplată acum câțiva ani, care a fost un indiscutabil eveniment, avea și are nevoie de o susținută  continuitate. În situația de suprasolicitare a Aeroportului „Henri Coandă“ este, în fapt, întreaga Românie. Atmosfera de autogară supraaglomerată se regăsește peste tot.

Infrastructura generală a țării nu face parte, în mod suspect,  dintr-un proiect supus unor termene și adaptări la standardele timpului. Călătoriile românilor spre alte meleaguri sunt încă marcate de un stres care se regăsește în comportamentul lor asemenea unei ștampile aplicate foarte apăsat. Această limită și indiferență pe care mediul administrativ o menține șocant în realitatea cotidiană dă tot mai mult senzația unui eșec de netrecut, în fapt, o realitate cu consecințe dramatice. Dacă se trage linie în dreptul bugetelor și parteneriatelor consumatoare de fonduri, sumele risipite arată că astăzi ar fi trebuit să avem rezolvate cam toate deficiențele la care nu se face trimitere în nicio campanie electorală. Problema căilor de mișcare este una vitală, însă departe de a fi conștientizată de cei care administrează banii publici în România.

Nu cu foarte mulți ani în urmă, se prefigura construirea unui aeroport în sudul Capitalei, la Adunații Copăceni, care este o localitate spre Giurgiu, unde sătenii vând pătrunjel și roșii la poartă. Ce a rămas din acel proiect, nu știe nimeni, cu siguranță au fost niște afaceri prospere de pe urma lansării lui. Nu avem aeroport acolo, iar intrarea în țară la Giurgiu este formată de decenii dintr-o succesiune de cratere în asfalt care pun în pericol oameni și mașini. Eforturile pentru realizarea câtorva km de autostradă pe an sau în sensul modernizării infrastructurii sunt prezentate într-un mod care sfidează orice norme de funcționare a statului și administrării fondurilor publice. În curând, România se va afla într-o situație pe care Bulgaria vecină, țară cu aceleași probleme, le poate traversa cumva, pentru noi acestea fiind  fatale. Dacă bulgarii din Ruse și împrejurimi, în loc să meargă sute de km până la Sofia, pot lua avionul de la București, bucureștenii ar putea fi lipsiți de soluții.

Aeroportul de la Adunații Copăceni a devenit, ca atâtea alte proiecte, o iluzie care, probabil, va trebui bugetată de câteva zeci de ori până se va pune piatra de temelie a unui edificiu, acolo sau oriunde. Cei care trag nestânjeniți sforile acestui eșec național trebuie opriți.