DNA – „Cooperativa munca în zadar“

Laura Codruța Kovesi s-a tot lăudat, în fiecare dintre bilanțurile anuale ale DNA, cu marile dosare de corupție instrumentate de instituția aflată în subordinea sa.

Cu toate acestea, viața reală nu a făcut nimic altceva decât să confirme vechiul proverb românesc „lauda de sine nu miroase a bine!“. Din păcate pentru justiția românească, „lauda“ cu lupta anticorupție a cam ajuns să miroasă al dracu’ de urât.

Anunțate cu surle și trâmbițe, marile anchete de corupție, care au inclus și rețineri spectaculoase, cu politicieni și afaceriști arestați preventiv și plimbați prin fața presei cu mâinile încătușate, s-au „fâsâit“ penibil atunci când cazurile cu pricina au ajuns pe masa judecătorilor. Iar asta, pentru că, în ultima vreme, zeci de inculpați acuzați de corupție au fost achitați, „pe bandă rulantă“, din diverse motive pe care anchetatorii DNA nu au fost capabili să le evite în cursul anchetelor.

Bilanțuri optimiste

Anul trecut, pe 23 februarie, Laura Codruța Kovesi a prezentat public bilanțul de activitate al Direcției Naționale Anticorupție pe 2016. Un bilanț în cuprinsul căruia am fost anunțați că, în cursul acelui an, DNA a trimis în judecată peste 1.270 de inculpați pentru fapte de corupție la nivel înalt și mediu. Printre aceștia au fost enumerați trei miniștri, șase senatori, 11 deputați, 47 de primari, 16 magistrați și 21 de directori de companii naționale. Din inculpaţii trimişi în judecată, peste 30% au fost fost acuzați atunci de comiterea infracțiunii de „abuz în serviciu“. La acel bilanţ, Laura Codruţa Kovesi a declarat că este importantă conştientizarea corupţiei şi că 2016 a fost un an dificil, prin actele legislative şi atacurile fără precedent la procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie: „Ne-am dorit și ne dorim să combatem corupția. Dar nu este destul. Eforturile sistemului de justiție trebuie susținute de stabilitatea cadrului legislativ și instituțional pentru a avea eficiență în combaterea corupției. În România multă lume declară că susține lupta anticorupție. Dar am văzut cu toții cât de mult contează stabilitatea legislației. Cât de repede pot fi anulate eforturile și munca întregului sistem de justiție, nu doar cele ale procurorilor DNA“. Prezent la bilanț, președintele Klaus Iohannis a susținut și el: „Avem o legislație adesea deficitară, care generează probleme de interpretare. În mod incontestabil, ea trebuie amendată, dar măsuri precum cele de modificare a Codului penal și a Codului de procedură penală sau legi de grațiere colectivă au nevoie de o dezbatere amplă în spațiul public, de transparență și responsabilitate în procesul de luare a deciziilor. Sunt aspecte de neignorat în România 2017. (…) Măsuri legislative care slăbesc domeniul de aplicare al infracțiunilor de corupție, ingerința factorului politic în actul de justiție, campaniile media duse la adresa unor magistrați sau instituții judiciare sunt doar câțiva dintre factorii care pot afecta radical traseul pe care s-a înscris România. Nefericita Ordonanță 13 din 2017 a fost abrogată, măsurile amenințătoare la adresa luptei anticorupție au fost retrase și sabia lui Damocles pare a fi fost, pentru moment, îndepărtată“.

După bilanțul pe anul 2016, în lumea justiției românești s-au petrecut o mulțime de lucruri. Au început să iasă la iveală matrapazlâcurile comise de către jalnicul procuror Portocală (și nu numai de către el) și a început să se discute, din ce în ce mai ferm, despre zecile de protocoale secrete încheiate între DNA și cele mai diverse, dar și importante instituții ale statului român. Mai mult decât atât, încă din luna ianuarie, după un control al cărui obiect a fost managementul instituției, Tudorel Toader, ministrul Justiției, a cerut demiterea șefei DNA. În ciuda tuturor problemelor, anul acesta, pe 28 februarie, aceeași Laura Codruța Kovesi a prezentat Raportul Direcției Naționale Anticorupție pe anul 2017. Un bilanț la fel de optimist ca și cel anterior, despre care am fost anunțați că „se bazează pe date statistice care arată că s-au menținut standardele de eficiență și exigență, atât la urmărire penală, cât și în activitatea desfășurată de procurori în fața instanțelor de judecată. Investigațiile au vizat cauze complexe privind fapte grave de corupție prevăzute de Codul penal sau de Legea nr. 78/2000, dar și alte infracțiuni grave, considerate a fi în strânsă legătură cu corupția ca fenomen complex, așa cum prevede expres art. 13 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002, care statuează asupra competenței Direcției Naționale Anticorupție. (…) S-a dispus trimiterea în judecată a unui număr de 997 de inculpați în 381 de dosare penale. Din acestea, în 91 de cauze, inculpații trimiși în judecată și-au recunoscut vinovăția (față de 80 de acorduri de recunoaștere a vinovăției în 2016), lucru ce arată eficiență în administrarea probelor prin consolidarea unei practici de a recurge la instituția prevăzută la art. 478 și urm. Cod procedură penală, prin care se evită procesele penale costisitoare și de lungă durată“. Printre cei trimiși în judecată, Raportul DNA enumeră: 329 persoane care au ocupat funcții de conducere, control, demnități publice ori alte funcții importante. Cu titlu exemplificativ, au fost trimiși în judecată: „13 demnitari, din care trei miniștri (unul în două dosare), un senator, cinci deputați, un președinte al Camerei Deputaților, doi secretari de stat (din care un fost deputat și un președinte de partid la data săvârșirii faptei), un secretar general al unui minister“. Lista enumerată în acest Raport este cu mult mai lungă și, în afara unor secretari de stat, coboară până la nivelul (unor mult mai mulți) funcționari locali.

Acuzații aduse „la grămadă“

În majoritatea dosarelor întocmite de anchetatorii DNA, rechizitoriile lor combină, claie peste grămadă, tot soiul de acuzații care acoperă o bună parte a legislației penale. Ideea este simplă: anchetatorii speră că, dintre toate aceste acuzații s-o nimeri, până la urmă, și vreuna care să reziste în fața magistraților (de obicei, de la instanța supremă) atunci când dosarul respectiv este trimis în judecată. Iar rezultatul este pe măsură: după luni, uneori chiar și ani, nefericitul inculpat a avut ghinionul să intre în acest malaxor cumplit, după ce a fost înjurat de toată lumea și s-a ales cu imaginea terfelită întrucât a fost purtat prin fața lumii întregi, precum ursul prin iarmaroc, încătușat și trimis după gratii. Iar atunci când inculpatul este om politic sau un funcționar de rang înalt, asta aduce după sine, de obicei, scoaterea lui definitivă din viața publică. Iar faptul că, ulterior, omul este achitat ori scos de sub urmărire penală nu mai interesează pe nimeni.

Mazăre, în „Beciul Domnesc“

Ultimul eșec al anchetatorilor DNA este cel înregistrat, zilele trecute, în cazul lui Radu Mazăre, fost edil al Constanței. Aflat la cel de-al patrulea mandat de primar, acesta a fost acuzat, în luna mai 2015, de comiterea unor acte de corupție, motiv pentru care a și fost reținut preventiv. După un timp, a fost pus în libertate, iar la ieșirea din arestul central al IGPR, el a fost cel care a botezat acel loc sinistru cu numele „Beciul Domnesc“. Ulterior, Mazăre a fost eliberat, urmând să fie cercetat sub control judiciar. Aflat în această situație, către sfârșitul anului 2017, fostul edil al Constanței a fugit din țară și s-a stabilit în Madagascar, unde se află și acum. Unul dintre cele mai importante dosare în care el a fost cercetat și apoi a fost trimis în judecată, alături de fratele său, fostul senator Alexandru Mazăre, a fost cel privitor la complexul de locuințe sociale cunoscut sub numele „Henri Coandă“. Primarul Mazăre a fost acuzat de complicitate la luare de mită și fals în declarații. Alături de el, a mai intrat în atenția justiției și partenerul său, omul de afaceri israelian Avraham Morgenstern. La ultimul termen al acestui proces, judecat în primă instanță, reprezentantul DNA a cerut pentru inculpați niște pedepse deosebit de aspre: pentru fostul primar al municipiului Constanţa s-au cerut 7 ani de închisoare pentru comiterea infracţiunii de luare de mită şi 2 ani de închisoare pentru fals în declaraţii. Aceleaşi pedepse au fost cerute şi pentru fratele său, Alexandru Mazăre, acuzat de complicitate la luare de mită şi fals în declaraţii. Iar pentru Avraham Morgenstern, DNA cerut o condamnare la 5 ani de închisoare, pentru dare de mită. Asta a cerut DNA. În schimb, judecătorii au fost de o cu altă părere: Radu Mazăre a fost achitat pentru luare de mită și a fost amendat cu 5.000 lei pentru fals în declaraţii. Alexandru Mazăre a fost achitat pentru complicitate la luare de mită, dar amendat pentru fals în declaraţii. În schimb, omul de afaceri Avraham Morgenstern a fost achitat pentru dare de mită. Aceasta a fost decizia primei instanțe. În situația în care modificările Codului penal și Procedură penală vor intra în vigoare, acestea vor rămâne, până la urmă, sentințele definitive. La scurt timp după ce a primit vestea achitării sale în dosarul „Henri Coandă“, Radu Mazăre a declarat, tocmai din Madagascar: „Am avut noroc de un complet curajos și care nu era pe culoarul securiștilor din România. Și în celelalte dosare pe care le am, care sunt niște aberații, nu există nicio probă. Problema în România și în sistemul judiciar este dacă ai norocul să nimerești la un judecător care este corect și care nu este fricos, care nu este șantajabil. În acest dosar, am avut acest noroc. (…) După ce judecătorul de atunci m-a eliberat, prințesa dreptății din România, Kovesi, această slugă a serviciilor noastre și a unor servicii străine, i-a făcut plângere judecătoarei la CSM, că de ce mi-a dat drumul. Și CSM a analizat decizia de atunci și a spus că Kovesi a încălcat independența justiției“.

42 de achitări dintr-un foc

Cu vreo câteva zile în urmă, pe 27 iunie, procurorii DNA au primit una dintre cele mai năucitoare lovituri posibile. Magistrații instanței supreme au dispus, printr-o singură sentință, achitarea a 42 de inculpați, deja condamnați, în primă instanță, într-un dosar deosebit de complex deschis pe numele fostului președinte CJ Argeș Constantin Nicolescu. Considerat principalul vinovat în această afacere extinsă de corupție, Constantin Nicolescu fusese condamnat, pe 5 februarie 2015, de magistrații Curții de Apel București, la 7 ani și opt luni de închisoare pentru săvârșirea, în formă continuată, a infracțiunilor de „folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care au avut ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene, și luare de mită“. În acest dosar, DNA a recunoscut că, „în cauză, procurorii au beneficiat de sprijin de specialitate din partea Serviciului Român de Informații și din partea Serviciului Județean Anticorupție Argeș“. Conform site-ului Luju.ro, acest dosar al DNA în care s-au pronunțat achitările „a fost început de adjunctul Laurei Kovesi, procurorul Călin Nistor, pe când era șeful DNA Pitești și se lăuda că este dosarul vieții lui. Ulterior acesta a predat dosarul cauzei actualei șefe a DNA Pitești, Daniela Lupu, care i-a urmat în funcție după ce el a fost promovat la DNA – Structura centrală, și procurorului Laurențiu Palaghiea de la DNA Pitești. A fost un dosar care a provocat drame incredibile, rude ale inculpaților murind, după cum se spune, «de inimă rea» pe parcursul anchetei și a judecării dosarului. De altfel, chiar și trei inculpați au murit în timpul procesului: de la DNA, dosarul a plecat cu 46 de inculpați, dar ÎCCJ a pronunțat soluțiile doar pentru 43 de inculpați“. Iată că toată această tevatură ucigașă a fost perfect inutilă: la instanța supremă s-a decis achitarea inculpaților care mai erau în viață, pe motiv că „fapta nu există“. Dacă procurorii DNA, mânați de cine știe ce ambiții de mărire, au trimis în judecată un dosar în care „fapta nu există“, ce li s-a năzărit magistraților de la Curtea de Apel atunci când au pronunțat sentințe atât de grele?

Material integral poate fi citit pe  https://account.paydemic.com/serial/archive/B3KTOBJEQBEHXLSLK7K2MM5RH4

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.