„Cred că trăim în lux. Avem o casă călduroasă, suficientă mâncare și ne permitem din când în când câte o excursie”, a declarat Monique pentru cotidianul olandez Trouw, scrie Focus.
Împărțirea responsabilităților
Hans a lucrat din 1982 ca programator în domeniul IT și a fost cel care a adus bani în casă. Monique s-a ocupat de gospodărie și de creșterea copiilor, apoi și-a completat veniturile cu slujbe ocazionale, de exemplu într-un magazin de praline sau ca recepționeră.
„Să fii mamă este cea mai subestimată profesie. De fapt, ești managerul tuturor lucrurilor”, spune Hans.
Un al doilea cont
Casa și creditul ipotecar sunt pe numele amândurora, dar la cheltuielile zilnice a apărut, în trecut, o problemă: Hans devenea neliniștit de fiecare dată când vedea cât se cheltuia pe alimente.
„Înainte mă uitam pe extrasele de cont, acum văd totul în aplicația băncii. Și mă întrebam adesea: <Chiar ai cheltuit atât de mult la Aldi?>”, spune bărbatul.
Soluția a fost simplă: pe lângă contul comun, cuplul are și un cont separat pentru cheltuielile gospodăriei, în care Hans transferă săptămânal o sumă fixă, iar Monique îl administrează independent.
„Este mai bine pentru mine, pentru că astfel nu văd în fiecare zi pe ce se duc banii”, explică Hans.
Fără datorii pentru bunuri de consum
Regula familiei Kamp este să nu aibă datorii pentru bunuri de consum. În schimb, Hans folosește economii pentru mașină, vacanțe, haine, întreținerea casei și asigurarea medicală.
Faptul că economisesc nu înseamnă că sunt zgârciți. Monique spune că face economie cu „hărnicie” și explică cum poate cheltui fără probleme 200 de euro pe ceva despre care consider că merită. ”Dar dacă plătim cu doi euro prea mult pentru ceva, mă enervez foarte tare”, spune ea.
Monique preferă produse de calitate, chiar mai scumpe, în timp ce Hans urmează un principiu învățat acasă: „Dacă ai de ales între trei anvelope de bicicletă, cumpără întotdeauna varianta din mijloc.”
În ciuda acestor abordări diferite, cei doi nu se ceartă niciodată serios din cauza banilor. Ei găsesc întotdeauna un compromis.
Și … ?!