Regizorul Ion-Ardeal Ieremia a murit, marţi, la vârsta de 58 de ani. Regizorul a fost „victimă a unei boli neiertătoare”, a anunțat Teatrul Naţional Timişoara.
Ion-Ardeal Ieremia şi-a legat întreaga viaţă de Teatrul Naţional din Timişoara. Născut la Oradea, a trăit în Timişoara de la vârsta de 9 ani. Fiu de regizor, şi-a petrecut copilăria în culisele teatrului. A absolvit un liceu cu profil real ale cărui rigori le-a resimţit ca pe o „pereche de pantofi străină”, după cum spunea el însuşi.
A absolvit în 1995 secţia regie teatru a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa prof. Valeriu Moisescu. Tumultuos, generos, intempestiv, neliniştit, cu o inteligenţă ascuţită, Ion-Ardeal Ieremia a urmat – nu fără să-şi pună întrebări care l-au urmărit mereu – aceeaşi profesie ca cea a tatălui său. Cariera lui, începută la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş şi continuată, următorii 28 de ani, la Naţionalul timişorean, a demonstrat că identitatea sa artistică îi aparţine pe de-a-ntregul, spectacolele sale, de la prima montare – „Femeia-şarpe” de Carlo Gozzi, până la cea din urmă – „Săptămâna luminată” de Mihail Săulescu purtându-i amprenta unică: o mare sensibilitate care l-a rănit mai mereu şi pe care învăţase să o ascundă în spatele unui simţ al umorului unic, un umor care îi va purta mereu amprenta, dar şi în spatele unei nerăbdări aspre. Cu adevărat, în spatele glumei sau a asprimii s-au aflat întotdeauna o mare delicateţe şi o mare fragilitate pe care le-a distilat în spectacolele lui, dar şi opinii pe care, în spectacole şi în afara lor, le-a exprimat mereu cu toată convingerea.
Ion-Ardeal Ieremia a fost o prezenţă integră şi efervescentă a Timişoarei şi a Teatrului Naţional pentru care a luptat în toate modurile pe care le-a putut imagina – ca artist, ca locuitor al oraşului, dar şi din poziţia de consilier municipal şi, mai apoi, din cea de secretar de stat în Ministerul Culturii.
„Ion-Ardeal Ieremia a fost o personalitate profund implicată şi o voce puternică într-un spaţiu fundamental pentru societate: cultura. Teatrul Naţional din Timişoara a beneficiat aproape trei decenii de spiritul, de inteligenţa şi de loialitatea sa, iar pentru asta îi vom fi recunoscători mereu”, a transmis instituţia.
A fost vina unei „boli neiertătoare” numită VACCINAREA DUMNEZEU să-l odihnească!
Exact acum 3 ani, pe 1 ianuarie 2021, declara ”că doar vaccinul îl ajută să se reîntâlnească cu publicul”
-Dumnezeu l-a lovit,
„victimă a unei boli neiertătoare” e doar pentru idioti!
Condoleante Teatrului, familiei,prietenilor.
O viata dedicata Culturii,la fel ca a multor actori,artisti,regizori ce au pilpait si luminat si pt. romani ,cu identitatea sa aparte,insa
necrologul generos asupra unei vieti,ii acopera cu cinste pe multi.
Dumnezeu sa-l ierte,Dumnezeu sa-l odihneasca !
Sper ca va avea parte si el de onoruri meletare, ca toate ciurucurile scenei de dupa 1989.
Marii actori si geniile teatrului si ecranului romanesc nu se vor mai reintoarce in vecii vecilor. Sunt si vor ramanea inegalabile.
Adios muchachos per sempre…….[Rumburak]
Dumnezeu sa îmbogățit cu încă o stea IOAN ARDEAL IEREMIA ! Drum bun Ioane acolo intre stelele teatrului românesc! Dumnezeu sa-i odihnească în pace sufletul bun! Condoleante familiei! Fam.dr.Frantescu
Dumnezeu să îl odihnească.
@Ileana
-stii ca „teatrul” e constructie masonică?
da,
in „teatru” e „construieste”,metodic,au si instrumente,orizontala si verticala,multe;
mai sint si „teatre” unde se dizolvă-teatrele de razboi!