Afacerea căminelor din Voluntari și scandalul pe care l-a declanșat au fost semnalul care a dus la descoperirea unei realități crude. Adică începutul unei întîlniri cu o realitate cutremurătoare, pe care n-o mai putem ascunde sub preș. Cazurile sunt din ce în ce mai multe, iar politicienii și jurnaliștii se întrec în declarații și detalii despre viața chinuitoare a vîrstnicilor încartiruiți și a copiilor cu dizabilități.
Îndreptarea situației este departe. Pe zi ce trece, apar dovezi cutremurătoare despre condițiile similare ale celor neajutorați din căminele risipite prin toată țara. Târgu Mureș este ultimul exemplu revoltător. Tratamentul neomenesc al celor ajunși în starea de neputință se regăsește și în mai multe azile publice și în private. Sunt prea multe cazuri semnalate de controale și încheiate cu închiderea, cu sancțiuni și amenzi ca să ne mai amăgim că a fost o întîmplare, un accident, o aberație a unui administrator nepăsător sau hapsîn.
Nu mai putem invoca un scenariu menit a compromite o persoană sau a strica o afacere. Este vorba de mult mai mult, de răul ajuns la rădăcina lucrurilor, de lipsa de omenie și de cruzime. Gestionarea situației celor neajutorați a devenit o îndeletnicire profitabilă peste poate. Valorificarea bunurilor acestora, la fel. Afacerea s-a derulat în preajma autorităților sau a unor persoane influente din administrație și din politică. Toate instituțiile statului desemnate să controleze sau să coordoneze felul în care oamenii trăiesc în interiorul acestora și cum se desfășoră activitatea diurnă au capotat lamentabil.
În multe locuri, funcționarii însărcinați au devenit părtași. Au transformat căminele și exploatarea vîrstnicilor în surse suplimentare de venituri. Chiar dacă situația nu a atins peste tot aceleași cote de dezumanizare, suntem obligați să privim starea ieșită la iveală ca pe un fenomen la nivel național. Declarațiile mulțumitoare ale unor aparținători nu ne scutesc nici de răspundere și nici de îngrijorare.
Corupția, afacerea oneroasă, învîrteala, șpăguirea s-au întins și în acest domeniu. Nu mai este doar privatizarea, vama și contrabanda, traficul de carne vie și evaziunea fiscală. Făcutul de bani cu orice preț se derulează în toate sectoarele vieții noastre, chiar și acolo unde empatia și omenia sunt obligatorii. La etajul public al instituțiilor și al afacerilor se adaugă altele subterane, neoficiale, nefiscale, sălbatice.
Normele morale au fost abandonate la debutul pieței libere. Înșelarea și spolierea aproapelui au devenit reguli imediat după. Multe dintre instituțiile statului au devenit locuri de refugiu ale aventurierilor, incompetenților, infractorilor și protejaților. Cu fiecare compromis și complicitate, instituțiile și-au mai pierdut din sens și din eficiență. Sunt foarte aproape în a deveni agenții de putere împotriva cetățeanului.
Ce-i de făcut? Ora unui mare examen al societății românești se apropie vertiginos. Dezbaterile serioase nu mai încap în programele înțesate de hăhăială ale televiziunilor. Nici Parlamentul nu reacționează. E blocat în mize mici și în ambiții personale și de grup. Alarma este totală.
Fibra nației pare atinsă de o boală.
Ori se schimbă, ori se prăbușește.
Azilele de batrini… Corul semnalizatorilor de virtute si a ‘sufletelor frumoase’ (Hegel) este asurzitor. Sentimentele sint justificate. Dar la atita moralism educat desfasurat, te-ai fi asteptat si la putina analiza. Indignarea nu aduce solutii, iar descoperirea acestora presupune intelegerea cauzelor.
La originea problemelor cu casele de batrini stau urmatoarele.
1. Pauperizarea prin taxare aberanta.
2. Monopolizarea de catre stat a functiilor altruiste. Aceasta incepe cu sistemul de ‘asigurari’
3. Statul submineaza si lichideaza actiunea neconstrinsa a individizilor si a asocierilor voluntare dintre acestia.
4. ‘Privatizarea’ in operatie astazi, si nu doar in Romania, este de ordin abstract, lipsit de orice fundament in asociativitate.
Cele de mai sus reprezinta un nexus cauzal care nu are nimic de-a face in particular cu ‘cultura’ romaneasca, cu istoria totalitarismului recent, cu ‘specificul’ de neam. Daca se duce ceva de ripa, nu e romanimea: sau, nu singura. E lumea occidentala care a uitat binele libertatii. Sa incercam sa fim destepti, nu doar ‘buni’, sa intelegem de unde provine raul, si sa ne scapam de sub acest tavalug care, de 150 de ani, zdrobeste fundatiile insele ale vietii civilizate, naturale, omenoase. Sa dam statul inapoi, sa returnam puterea de a face lucruri, inclusiv altruiste, inapoi romanilor.
Sa ignoram pe zicatorii de rele, pe victimizatorii profesionisti ai romanimii, pe ‘sufletele frumoase’ care cinta litania neputintei. Sufletul nostru anarhic (Petre Pandrea cf. Dan Puric), traditia noastra de mefienta fata de institutii, istoria noastra de impotrivire la ridicarea unui Leviathan (asa numea Hobbes statul modern) – toate, parca ne-au croit pentru sarcina aceasta. Aceasta este miza in 2024, care poate fi ora astrala a romanitatii moderne. Stat mic, popor puternic.
Vezi analiza completa la https://anon.to/5EnIHr
Care drama sovieticilor? Malefica cotoroantza Mama Morton clona Capitanului core s-a sculat din Mort-i, mai precis a fost scoasa
la produs in absenta lu Diana R.(ollasonata dez axon nata), asa schelet cum a devenit de la ultima dejectie…Faptul ca are de data asta dreptate in ce-o priveste pe ILEGALA Comintern care face de Garda la Pusculitza colhoznica, precum Maresalul sekuku ESCU von der Isar la Pusculitza nationala a Partidului, e nesemnificativ fatza de realitatea ca Morton-ciunea e satanista cominternista, adica MARXIST-INTERNATIONALIST-GLOBALISTA!!!
Christine Lagarde, malefica batrana de la Banca Centrala Europeana a cerut si ea de urgenta genocidul pensionarilor, pentru ca oligarhia satanista sa le poata fura drepturile de pensie. Toata oligarhia asta stanista si globalista este imbatranita si de aceea se cuvine sa le aplicam lor primii eutanasierea asistata. Ciolacu aplica ca un tradator ce este prevederile criminale ale UE privind batranii si pensionarii.