“Avea un tată belgian, purta un pseudonim american, trăia între Elveţia şi California şi era, totuşi, cel mai francez dintre artiştii francezi”, scrie jurnalistul Alexis Brézet despre rockerul, cântăreţul hippie cu paiete, cowboy-ul şi trubadurul, dandy-ul şi vagabondul Johnny Hallyday care a părăsit această lume în noaptea de marți spre miercuri, la 74 de ani, ca urmare a unui cancer la plămâni.
„Johnny Hallyday a plecat. Scriu aceste cuvinte fără să cred asta. Și totuși așa este. (…) Ne părăsește în această noapte așa cum a trăit de-a lungul întregii sale vieți, cu curaj și demnitate”, a anunţat soţia sa, Laeticia.
Decesul a avut loc în casa lui din Marnes-la-Coquette, din vestul Parisului, unde fusese adus după ce petrecuse șase zile internat într-o clinică.
A putut fi văzut ca o clonă a lui Elvis Presley, ca un Christ psihedelic, ca un Hamlet halucinat, ca un Max Mad îmbrăcat în piele plină de ţinte. Dar, în cele mai improbabile apariţii ale sale, Johnny Hallyday a rămas întotdeauna Johnny Hallyday. Cântăreţ de twist sau bătrân asiatic bărbos, avea aceeaşi eleganţă şi aură şamanică de sub care răzbătea un adevăr uman mai puternic decât toate clişeele. În ochii lui albastru deschis rămăsese încrustată, ca o nostalgie, puritatea copilăriei.
Pe numele său real Jean-Philippe Léo Smet, compozitorul, actorul și cântărețul Johnny Hallyday s-a născut la Paris în Franța ocupată a anului 1943. Fiul unui top model, Huguette Clerc, și al artistului belgian de ”music-hall” Léon Smet, a locuit la Londra cu mătușa și soțul acesteia, un artist de variete de la care și-a luat numele artistic.
În 1957, familia acestuia s-a stabilit la Paris și Johnny Hallyday a început să cânte pe scenă și, alături de francezul Georges Brassens și a apărut în reclame. Când l-a văzut pe Elvis Presley, a hotărât să devină cântăreț de rock&roll și a început să interpreteze acest gen în cluburi și cabarete.
Cunoscut drept „Elvis francezul”, în Franța Johnny Hallyday a fost mereu comparat cu Elvis Presley. Piesa Loving you, a mult admiratului său Presley, l-a determinat să devină cântăreț și să cânte în cluburile de noapte. Deși pe atunci nimeni nu miza pe tânărul cu privire impresionantă și ochi albaștri, în 1960 el a lansat primul său single și album, Hello Johnny.
Un an mai târziu lansa primul său succes discografic, o versiune franceză a Let’s Twist Again, intitulată Viens danser le twist, care a devenit Disc de Aur. Începând de atunci el și-a consolidat popularitatea preluând piese clasice de rock and roll. La sfârșitul anilor 60, a lansat albumele Jeune Homme, Riviere… Ouvre ton Lit y Vie.
Hallyday, părintele rock and roll francez și al twistului în cei peste 50 de ani de carieră și 900 de cântece, a devenit o mare stea cu peste 100 de milioane de discuri vândute din cele 46 de albume de studio, 25 de albume live, opt filme și 18 discuri de platină. De-a lungul carierei sale, a întreprins peste 100 de turnee.
Din discografia sa amintim: Rock à Memphis (1975, Philips); La Terre Promise (1975, Philips); Derriere l’Amour (1976, Philips); A Partir de Maintenant… (1980, Philips); Entre Violence et Violon (1983, Philips); Rock’n’Roll Attitude (1985, Philips); Gang (1986, Philips); Cadillac (1989, Philips); Lorada (1995, Philips); À la vie, à la mort! (2002, Mercury); Ma Vérité (2005, Mercury); Le Coeur d’un homme (2007, Warner Music France); Ça ne finira jamais (2008, Warner Music France); Jamais seul (2011, Warner Music France).
De la concertele sale nu lipseau piesele devenite un imn al generațiilor precum Requiem pour un fou, Ma gueule; L’Idole des jeunes; Que je t’aime; liricul J’ai pleuré sur ma guitare, sau piesele pop Quelque chose de Tennessee.
Dintre cântecele sale country se evidențiază De l’amour, iar printre ultimele sale producții figurează balada Seul, și Le pénitencier, un cântec emblematic al carierei sale, înregistrat în 1964, care este o adaptare în franceză a piesei americane de folk The House of the Rising Sun, popularizat de grupul The Animals.
Cel mai faimos rocker francez al tuturor timpurilor a cântat în duet cu interpreta italiană Laura Pausini în 2006 piesele La loi du silence și Come Il Sole All’improvviso, iar în 2008 a colaborat cu artistul spaniol Loquillo la albumul său Balmoral, la piesa Cruzando el paraíso.
Considerat unul dintre cele mai mari staruri franceze, a susținut peste 100 de turnee, a lansat 18 albume și a vândut peste 110 milioane de discuri.
În 1997 a devenit Cavaler Al Ordinului Național francez ”Legiunea de Onoare”.
Concertul său din anul 2000, 100% Johnny: Live a La Tour Eiffel, a atras 500.000 de spectatori și 9,5 milioane de telespectatori.
Hallyday a avut o sănătate fragilă agravată de excesele de alcool, droguri și tutun. În decembrie 2009 a fost spitalizat în SUA și i-a fost indusă coma pentru a fi tratat de o gravă problemă respiratorie. Iar în martie 2017, el dezvăluia, la 73 de ani, că suferă de cancer la plămâni. În iunie, același an, a revenit pe scenă, în nordul Franței, alături de colegii lui de generație Jacques Dutronc și Eddy Mitchell, cu ocazia primului show inclus într-un turneu al grupului Vieilles Canailles. La 17 noiembrie, a fost internat de urgență pentru o insuficiență respiratorie și a fost supus unei noi ședințe de chimioterapie.
Acest rocker impregnat de twist, blues, soul sau country, un romantic, un psihedelic, un adevărat ”Johnny-Imperator”, cum l-a supranumit ziarul Le Monde, a devenit iubit de generații întregi de francezi cu care a împărțit pe lângă cântecele sale și coborârile sale în infern.
În iulie 2007 a fost diagnosticat cu cancer de colon, fiind supus unei intervenții chirurgicale. Doi ani mai târziu, în noiembrie 2009, a fost operat de hernie de disc, dar a suferit complicații și a fost tratat în Los Angeles. Și-a anunțat retragerea din viața publică, după un turneu de adio. În 2011 a revenit cu albumul Jamais seul.
Legenda rockului francez a anunțat în octombrie 2017 lansarea unui album de coveruri, intitulat Quelque chose de Johnny, ale celor mai cunoscute piese ale sale interpretate de mai mulți cântăreți printre care Benjamin Biolay, Florent Pagny și Garou.
Ca actor a fost distribuit în pelicule ca Tales of Paris (1962), serialul TV L’Europe en chantant (1962), Where Are You From, Johnny? (1964), Specialists (1969), The Legend of Doom House (1974), L’homme qui voulait passer a la télé (2005), Jean-Philippe (2006), The Pink Panther 2 (2009).
După ce a înregistrat albumul de succes Ça ne finira jamais, în 2008, a fost distribuit în filmul Vengeance, iar în 2009 a participat la Festivalul de Film de la Cannes, cu rolul principal din acest film.
În 2013, piesa lui L’Attente a urcat în topurile franceze. Artistul a sărbătorit împlinirea a 70 de ani prin mai multe evenimente care au inclus și colecția Best of 70e Anniversaire. La finalul anului 2014 a lansat Rester Vivant, produs de Don Was.
Johnny Hallyday a fost căsătorit de mai multe ori și a avut patru copii. La 12 aprilie 1965 s-a căsătorit cu celebra cântăreață Sylvie Vartan, cu care a avut un copil, David Hallyday. Au divorțat în 1980, artistul recăsătorindu-se cu Babeth Etienne, dar această căsnicie a durat doar trei luni. A urmat o relație de patru ani cu actrița franceză Nathalie Baye, cu care a avut o fiică — Laura Smet. A treia căsătorie a fost cu Adeline Blondieu, de care a divorțat după doi ani. La 25 martie 1996 s-a recăsătorit cu Laeticia Boudou, împreună cu care a înfiat doi copii.
Franța este astăzi în doliu după moartea lui Johnny Hallyday. Emmanuel Macron, Sylvie Vartan, Eddy Mitchell, Celine Dion, Michel Polnareff … de la anunțarea morții legendei rock and roll-ului francez, omagiile se înmulțesc.
Sylvie Vartan, prima soție a lui Johnny Hallyday, a trimis la rândul ei un comunicat AFP. „Inima mea este frântă. Am pierdut dragostea tinereții mele și nimic nu o va putea înlocui vreodată”, a scris ea din Los Angeles. Fiul ei David Hallyday, care l-a urmat pe tatăl său în cariera muzicală, este cel care i-a dat trista veste.
Tot într-un comunicat, difuzat de Palatul Elysée miercuri dimineața, președintele francez, Emmanuel Macron, i-a adus un omagiu artistului: „Despre Johnny Hallyday nu-i vom uita nici numele, nici glasul, nici vocea și nici interpretările sale care, prin acel lirism brut și sensibil, aparțin deplin istoriei cântecului francez”.
”Un artist de excepție, o legendă a rock-ului și a cântecului, o figură a culturii în Franța ne părăsește. Johnny Hallyday a reușit să facă întreaga noastră țară să cânte, să danseze, să plângă. Știa cum să vorbească cu toate generațiile. El ne lasă o flacără care va străluci mult timp”, a reacționat ministrul francez al culturii, Françoise Nyssen.
Un omagiu emoționant i-a fost adus marelui cântăreț și jurnalistul francez Benoît Hamon: „În dimineața aceasta a fost ca și cum Parisul ar fi pierdut Tour Eiffel. Prin dispariția lui Johnny Hallyday, Franța a pierdut un monument național al cântecului, al rockului și al culturii populare. Un gând bun familiei și apropiaților săi…”
Cântărețul Michel Polnareff, foarte emoționat, și-a exprimat „imensa tristețe”: „Johnny va fi mereu alături de noi (…) A fost mereu un erou. Am lacrimi în ochi în timp ce spun că l-am iubit cu adevărat”.
Cântăreața franco-canadiană Celine Dion a postat pe Twitter un mesaj în care își exprimă tristețea față de moartea starului francez. „A fost un gigant în show business … un adevărat star”, a scris ea.
„Odihnește-te în pace (RIP) a scris și cântărețul american Lenny. ”Your soul is pure Rock and Roll”.
Cântăreața italiană Laura Pausini, cu care Hallyday a cântat în duet „Come il sole improvviso”, i-a adus un omagiu pe Twitter și a transmis condoleanțe familiei artistului: „Un câlin à la famille et à tous ses fans”.
Și presa străină i-a adus un omagiu regretatului cântăreț Johnny Hallyday.
Revista britanică Variety l-a salutat pe „primul cântăreț care a popularizat rock’n’rollul în Franța”, numindu-l „French Elvis”, în timp ce BBC l-a numit „Cel mai mare star rock francez”. „Johnny, requiem pour un feu”, a scris și cotidianul elvețian Le Temps.
Președintele Emmanuel Macron a vorbit la telefon miercuri dimineața cu Laeticia Hallyday, căreia i-a transmis condoleanțe și a informat-o că va participa împreună cu Prima Doamnă la funeraliile soțului ei, a căror dată și loc de desfășurare nu sunt deocamdată cunoscute, relatează Le Figaro. Palatul Elysée nu exclude organizarea unui omagiu național pentru cântărețul vedetă, însă „nimic nu este decis în momentul de față, pentru că nimic nu se va face fără acordul familiei, care, în mod firesc, are alte preocupări imediate”.
Johnny Hallyday a văzut totul, a cunoscut totul. Tot ce e mai bun şi tot ce e mai rău. Gloria şi decăderea. Sex, droguri şi rock’n’roll… Şi totuşi, nici excesele, nici acuzaţiile infame, nici dezastrele intime sau financiare nu i-au alterat graţia instinctivă.
A cucerit melomanii şi a fascinat intelectualii, de la Duras la Godard, de la Sagan la Rondeau, pentru că avea ceea ce lor le lipsea: facultatea supranaturală de a stabili cu publicul o comunicare ce nu avea nevoie de cuvinte. În Johnny se regăsea, cu bune şi cu rele, cu entuziasme şi depresii, cu căderi şi reveniri, întreaga Franţă.
Academicianul Marc Lambron scrie la dispariţia lui Johnny Hallyday: “El există în imaginarul francez ca un monument naţional viu, un fel de om-scut care opreşte sabia cu un gest al mâinii. (…) El trăieşte astăzi într-un univers al smartphonurilor şi al USB-ului. Trei generaţii de francezi s-au putut regăsi în spectacolele sale, alături, în faţa faraonului imuabil sub spoturile de lumină. Fiecare are propriul său Johnny”.
Foarte frumos si bine documentat articol-omagiu pentru marle Johnny, felicitari doamna!