Dumitru Chisăliță: Mitul energiei ieftine. De ce cărbunele nu este neapărat mai scump decât regenerabilele

Energia produsă din cărbune este considerată în mod obișnuit mai scumpă decât cea solară sau eoliană. O analiză realizată de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, arată însă că rezultatul comparației se schimbă atunci când sunt incluse toate costurile necesare pentru furnizarea continuă a electricității. Un MWh produs când există soare sau vânt nu oferă același serviciu ca energia disponibilă în orice moment.

Chisăliță susține că toate tehnologiile ar trebui comparate pornind de la aceeași condiție: să asigure energia necesară 24 de ore din 24, 365 de zile pe an, indiferent de vreme. În cazul energiei solare și eoliene, acest lucru presupune costuri suplimentare. În calcul ar trebui incluse stocarea, bateriile, pierderile de energie, capacitățile de rezervă, echilibrarea sistemului și extinderea rețelelor.

Analiza ia în calcul și înlocuirea panourilor și invertoarelor, repowering-ul parcurilor eoliene, precum și costurile de dezafectare și reciclare. Potrivit estimărilor prezentate de președintele AEI, pentru un mare consumator industrial, energia furnizată de un sistem fotovoltaic capabil să asigure continuitatea ar costa între 200 și 350 de euro/MWh.

Prin comparație, costul estimat este de 145-235 de euro/MWh pentru cărbune, 130-200 de euro/MWh pentru gaz și 110-140 de euro/MWh pentru hidroenergie. Energia eoliană este estimată la 160-200 de euro/MWh pentru același tip de consum.

Pentru consumatorii casnici, sistemul fotovoltaic cu capacitate de furnizare continuă ar ajunge, potrivit analizei, la 350-450 de euro/MWh. Cărbunele ar avea un cost estimat între 190 și 300 de euro/MWh, gazul între 170 și 260 de euro/MWh, iar hidroenergia între 140 și 180 de euro/MWh. Eolianul este estimat la 200-300 de euro/MWh.

Energia solară este ieftină când există, dar trebuie asigurată și când lipsește

Un parc fotovoltaic poate produce energie la costuri reduse într-o zi însorită, mai ales în jurul prânzului. Consumatorii au însă nevoie de electricitate și seara, când producția solară dispare. Chisăliță folosește ca exemplu ora 20:00. În acel moment, fotovoltaicele nu mai produc, dar consumul poate rămâne ridicat. Energia trebuie asigurată atunci din baterii, hidrocentrale, importuri sau centrale dispecerizabile pe gaz și cărbune. Toate aceste soluții au însă costuri. Dacă energia produsă la prânz trebuie folosită seara, sunt necesare baterii, invertoare și infrastructură suplimentară. Apar și pierderi în procesul de încărcare și descărcare.

Problema devine mai mare în perioadele cu mai multe zile consecutive în care soarele sau vântul produc puțină energie. Pentru acoperirea acestor intervale este nevoie de capacități de stocare mult mai mari.

Analiza atrage atenția și asupra prețurilor zero sau negative din anumite ore. Un astfel de preț poate arăta că energia este produsă într-un moment în care nu poate fi consumată, stocată sau transportată suficient. Un preț foarte mic într-o anumită oră nu înseamnă, prin urmare, că întregul sistem energetic are costuri mici.

Cărbunele este afectat și de politicile climatice

Chisăliță recunoaște că energia produsă din cărbune are costuri importante. Printre acestea se numără combustibilul, exploatarea minieră, transportul, mentenanța, instalațiile de depoluare și efectele asupra mediului și sănătății. În Europa, cărbunele este însă afectat și de politicile climatice. Sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii, EU ETS, introduce un cost pentru emisiile de CO₂, cu scopul de a reduce emisiile de carbon.

În același timp, centralele pe cărbune sunt folosite mai puține ore, dar trebuie să rămână disponibile pentru perioadele în care energia solară și eoliană nu este suficientă.

Potrivit analizei, costurile fixe ale centralelor sunt astfel împărțite la un număr mai mic de MWh. Costul pe unitatea de energie crește, ceea ce reduce competitivitatea cărbunelui.

Chisăliță susține că eliminarea treptată a cărbunelui poate fi justificată din motive climatice și de mediu. El arată însă că pierderea competitivității sale nu este determinată exclusiv de tehnologie, ci și de deciziile de politică publică.

Gazul poate ridica prețul de care beneficiază și regenerabilele

O altă problemă identificată în analiză este modul în care funcționează piața europeană de electricitate. În sistemul marginalist, ultima centrală necesară pentru acoperirea cererii poate stabili prețul pentru întreaga piață. De multe ori, aceasta este o centrală pe gaz.

Atunci când gazul este scump, crește și prețul energiei electrice. Acest preț este încasat și de producătorii eolieni și fotovoltaici, chiar dacă aceștia au costuri marginale mult mai mici.

În același timp, centralele pe gaz sunt folosite pentru echilibrarea sistemului și trebuie să rămână disponibile pentru momentele în care regenerabilele nu produc suficient.

Costurile care nu apar în prețul energiei ajung la consumator

Potrivit analizei, producătorul regenerabil își calculează investiția și energia produsă, însă o parte din costurile necesare funcționării sistemului sunt suportate în altă parte. Este vorba despre echilibrare, rețele, rezerve, centrale menținute disponibile, stocare, importuri și energia care nu poate fi valorificată atunci când producția este prea mare. Aceste costuri sunt suportate de operatorii de rețea, producătorii dispecerizabili, furnizori și, în cele din urmă, consumatori.

Factura finală nu include doar costul energiei produse de panouri sau turbine. Ea cuprinde și transportul, distribuția, echilibrarea, rezervele, investițiile în rețea, stocarea, taxele și mecanismele de sprijin.

Chisăliță mai arată că o comparație făcută pe 50 de ani trebuie să țină cont de înlocuirea echipamentelor. Panourile, invertoarele, bateriile și componentele turbinelor eoliene nu au aceeași durată de viață ca unele centrale convenționale sau amenajări hidroenergetice.

Concluzia analizei este că afirmația potrivit căreia „cărbunele este cea mai scumpă energie” nu poate fi evaluată fără stabilirea acelorași condiții pentru toate sursele. Președintele AEI susține că trebuie comparate aceeași perioadă, același nivel de siguranță și toate costurile necesare pentru ca energia să fie disponibilă atunci când consumatorul are nevoie de ea.

În această perspectivă, costurile care nu apar în prețul inițial al energiei regenerabile nu dispar. Ele sunt preluate de alte componente ale sistemului și pot ajunge, în cele din urmă, în factura consumatorului.