Dușmanii libertăților

Trei sunt, azi, dușmanii neînțelept iubiți ai libertăților: naționalismul, securitatea națională, lupta împotriva corupției. În Ungaria, naționalismul este adus ca justificare pentru diminuarea unor libertăți individuale. În SUA, în numele securității statale, au fost promulgate legi care sacrifică unele libertăți. În România, lupta împotriva corupției a devenit principalul focar de abuzuri care limitează drepturi și libertăți.

La noi, situația a evoluat într-un fel particular. Corupția tradițională a fost dublată, după anul 2000, de forme de import ale corupției aduse aici de prezența marilor companii străine, care au o practică internațională a mituirii. După 2005, prin decizii strategice ale CSAT, corupția a fost trecută printre riscurile de securitate statală, dar acele decizii n-au fost implementate în legi votate de Parlament. În aceste condiții, s-a căscat o prăpastie între imperativele legale și dezideratele luptei împotriva corupției, în așa fel încât, de la un punct încolo, Direcția Națională Anticorupție a devenit un fel de stat în stat, supus unei „legalități“ care nu era totuna cu legalitatea oficială a statului. Au căzut în prăpastie, rând pe rând, judecători, ofițeri SRI, înalți demnitari. Metafora prăpastiei ar putea fi luată á la légère, dacă n-ar fi umplută în chip concret (nemetaforic) de tot felul de abuzuri: violări ale drepturilor și libertăților individuale, violări ale ordinii politice.

Întoarsă pe dos, cu fundul în sus, prăpastia a devenit un munte de paralegalitate, cu vârfuri înalte de ilegalități. Această întoarcere pe dos este în curs de a primi vizibilitate publică. Ar fi o priveliște care ar face enorm rău imaginii reale a statului de drept din România, în fond, un stat care a generat, în secret, o nouă poliție politică.

Tot ce se întâmplă acum la noi, adică de când a început prezentarea prăpastiei ca fiind un munte ocultat, toate evenimentele majore din România își pierd ambiguitatea dacă le descifrezi în baza urgenței statului oficial de a ține ascunsă prezența statului neoficial. Urgența este maximă. Foarte grav este că nu sunt posibile negocieri transparente în aceste codiții. Cum să negociezi cu o parte din stat care pretinde că nu există?

Criza nu are soluție, atâta vreme cât președintele țării este aliatul principal al statului care nu-și recunoaște existența. În viitor, un alt președinte ar putea demara negocieri. Secrete, desigur, pentru că, altminteri, ar deveni obligatorie stabilirea vinovățiilor penale. De aceea, în viitorul imediat, cu prilejul alegerilor prezidențiale din 2019, se va juca soarta acestui stat neoficial. Acele alegeri vor avea nevoie de observatori internaționali cu adevărat imparțiali.

Dacă mai există astfel de observatori.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ioan Buduca 1112 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.