În scriptele Centrului Internaţional de Conferinţe, duminică 21 noiembrie, Sala „A.I. Cuza” din Palatul Parlamentului figura ca închiriată pentru conferinţa organizaţiei municipale a PDL Bucureşti. În realitate, în sala care poartă numele ilustrului domnitor s-a urmărit organizarea unui alt eveniment: o adunare de Laudatio pentru Elena Udrea. Cum însă blonda „fostă de la Cotroceni” are tangenţe cu Academia Română (doar în mediul academic adunările de Laudatio reprezintă o tradiţie – n.a.) doar atunci când circulă cu viteză mare pe Calea Victoriei, mergând dinspre Guvern în drum spre minister, adunarea de duminică nu a reprezentat altceva decât una în care mai-marii PDL s-au întrecut într-o competiţie de osanale şi omagii la adresa locţiitoarei de facto a lui Traian Băsescu la butoanele de comandă ale principalului partid de guvernământ.
Competiţia de la Palatul Parlamentului, sunt convins, a stârnit până şi invidia Elenei Ceauşescu, acolo unde este ea acum. Pentru că, în doar câteva ore, Elenei Udrea i s-au închinat mai multe ode decât Elenei Ceauşescu între 1979 şi 1989.
Sunt sigur că şi Ion Iliescu este negru de supărare. Pentru că, după mai bine de 20 de ani, nu mai este el responsabil cu răsăritul soarelui. Da, cam atâţia au trecut de când un urmaş al lui Moş Ion Roată agita la un miting din Piaţa Unirii din Iaşi o pancartă cu „Iliescu apare/ Soarele răsare”. De duminică, locul lui a fost luat de Elena Udrea. Şi nu a „decis” aşa ceva un simplu mitingist, ci însuşi unul dintre greii democraţilor, Ioan Oltean (în 1990 era unit în cuget şi simţiri cu Ion Iliescu). „Cu Elena Udrea/ Soarele de la Bucureşti răsare” – aşa a decretat fruntaşul ardelean.
Sunt convins că şi C.V. Tudor a făcut o criză. Pentru că a fost bătut la fundul gol de Raluca Turcan. Doar câteva cuvinte – „Elena Udrea are toate calităţile. Are forţă, are energie, are curaj” – rostite de şefa deputaţilor de la „cultură” au făcut să pălească nemuritoarele versuri apărute în 6 ianuarie 1984 în „Săptămâna”: „Este fiica prea iubită/ A acestui brav popor/ E Elena Ceauşescu/ Suflet nobil şi vibrant/ Mamă bună, om politic/ Şi prestigios savant/ înţeleaptă-i este fapta/ Năzuind spre viitor/ Tot cu cinste stă în dreapta/ Marelui conducător”.
Dar să-i lăsăm pe invidioşi cu ale lor şi să dăm Cezarului ce e al Cezarului. Marele învingător al concursului de ode a fost „rafinatul” om de cultură, diplomatul Teodor Baconschi: „Trebuie să faci eforturi monumentale să nu cazi sub farmecul tău, în calitate de coleg. Eşti inteligentă, eşti frumoasă, eşti tenace”. Fiu de poet (A.E. Bakonsky), Teodor şi-a întrecut astfel tatăl, cel care în anii ’50 cânta realismul socialist. Acum, la modă este realismul PDL-ist.
P.S. Aştept ca, în aceste zile, Andrei Cornea, Vladimir Tismăneanu şi toţi ceilalţi care toată săptămâna trecută s-au războit cu umbra lui Adrian Păunescu să aplice acelaşi tratament şi „menestrelilor” din Modrogan.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.