În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz – sau Cum s-a descurcat maestrul doctor Gustav R. Propp în scorbură şi ce s-a întâmplat, până la urmă, cu el adică Vocalize în Si Bemol Minor apărută la Editura Junimea Iași în 2020
Se scoală și merge la baie. Ce bine ar fi să aibă o baie mi-că, micuță, chiar lângă camera sa de lucru! N-ar trebui să mai traverseze coridorul unde ar putea să întâlnească pe cineva de-ai casei și să-și iasă din starea de bine. Gustav e un tată de familie ireproșabil, dar are și el nevoie de liniște, de intimita-te, de „singura ordine”. (Plus că ar fi de-a dreptul caraghios să încuie biroul pentru cele câteva minute cât va lipsi de acolo, ar fi de-a dreptul caraghios, dar Gustav nu se simte niciodată în siguranță în acele momente când camera sa de lucru este neîncuiată chiar și pentru doar atât de puțin timp.) Ce bine ar fi să aibă o baie mică, micuță, chiar lângă camera sa de lucru! Nu întâlnește pe nimeni pe coridor nici când merge la baie, nici când se întoarce în încăperea sa rămasă descuiată..
În „fotoliul său” e într-adevăr minunat.
E liniște și Doctorul Propp se simte bine, deși știe că în-totdeauna când e bine urmează în mod sigur ceva neplăcut: cu cât e mai bine în prezent, cu atât urmează un prăpăd mai mare în viitor. Când? Asta nu se știe, dar neplăcerea va veni sigur. De aceea, nici nu-ți vine să te bucuri când e prea bine. Și nici nu este indicat: dacă te bucuri prea tare, nu mai ești pre-gătit pentru ceea ce inevitabil va urma, după principiul „cu cât cazi de mai sus, cu atât te rănești mai tare”.
Dar de ce e chiar atâta liniște în casă? Prea multă liniște! Așa ceva nu-i de bun augur, își spune. Stă și ascultă, însă nu aude nimic. Nici măcar Miky nu… Gustav se scoală din spatele biroului și iese pe coridor. Nici un zgomot, nimic! Liniștea compactă nu-i bună, știe Gustav, fiindcă ea ascunde tot felul de provocări, provocări dintre cele pe care nu ai cum să le preîntâmpini. Liniștea aceasta parcă îl mută înapoi în scorbu-ra din copac. Bine, dar acum nu suntem în coșmar! Și totuși… Îl strigă pe Miky și acesta apare prompt, deschizându-și sin-gur ușa. Asta îl mai liniștește pe Gusti, mai ales că dulăul vine și se gudură pe lângă el. Dulăul îi dă de fiecare dată un senti-ment de siguranță.
Maestrul revine la biroul său, mai răsfoiește câteva clipe dosarul deschis, dar nu se poate concentra. De unde atâta li-niște? Se sprijină de spătarul jilțului și închide ochii. O poziție tocmai bună pentru a se concentra asupra scorburii. Tocmai bună și… brusc, o trosnitură face geamurile să vibreze. Tresa-re până și câinele, latră și se repede spre ușă.
„Bineînțeles, își spune Gustav, răul așteptat n-are cum să nu vină!” Gustav simte chiar și o satisfacție, o mare satisfacție că răul n-a întârziat, dovedind, ca de obicei, ca de fiecare dată, că el, Maestrul Doctor Gustav R. Propp, a avut din nou drepta-te. Bubuitura a venit dinspre stradă, așa că iese din birou și merge la fereastra de pe hol, de unde se vede strada: un cami-on este oprit și șoferul a coborât să recupereze ce s-a prăvălit de pe platformă. Din spatele geamului, Gustav n-are cum să vadă ce a căzut cu zgomotul acela absolut deranjant, dar pro-babil că a fost ceva foarte greu pentru că șoferul singur nu poate să-l ridice. Așa că se adună lumea. „Slavă Domnului!” își mai spune Gustav, răsuflând ușurat că nu e vorba de mașina tocmai scoasă de la service: Doamna bineînțeles că a plecat cu automobilul, Doamna nu concepe să meargă niciunde pe jos sau cu un taxi, iar cu tramvaiul nici nu se pune problema! Deci, nu Doamna a fost în mașină, dar asta nu înseamnă că n-ar putea avea, în același timp, și ea un eveniment acolo un-de se află. E cumplit câte accidente se întâmplă, tot mai multe, și mașini sunt tot mai multe, și șoferii sunt tot mai indiscipli-nați, șoferii devin fiare la volan, se enervează, claxonează și înjură pentru că sunt grăbiți să câștige o jumătate de minut, ei care sunt atât de obișnuiți ca – dacă nu mai sunt în mașină, în-să numai atunci – să piardă nonșalant vremea. Da, până și oa-menii care în restul timpului sunt calmi și politicoși devin fia-re la volan. Maestrul Gustav R. Propp cunoaște foarte bine lucrul acesta, câte zeci de dosare n-a avut în legătură tocmai cu urmările accidentelor? Care și cele mai ușoare vin cu chel-tuieli de bani și de timp, iar cele mai grave… Ca să se linișteas-că, lui Gustav îi vine să-și sune soția, dar n-o face pentru că s-ar putea ca ea să fie la volan și tocmai apelul lui să provoace o nenorocire. Lasă jaluzelele să acopere geamul deschis: așa intră aerul serii, răcoarea ce în sfârșit pare să fi venit.
Neliniștit, chiar enervat, se reașază în jilțul din spatele bi-roului masiv, dar e prea surescitat ca să se ocupe de dosarele cu adevărat complicate. Admiră încăperea și știe că asta îl li-niștește: „bârlogul căptușit cu nerușinat de multe obiecte de patrimoniu” îi oferă satisfacțiile cele mai mari – este dovada că, prin muncă și pasiune, poți transpune în realitate și cele mai curajoase visuri. Adică el, Maestrul Doctor Gustav R. Propp, a izbutit să transpună în realitate, bucată cu bucată, acest vis. Privește și se liniștește. Și-și aduce aminte cum și de unde a adunat fiecare piesă, fiecare mobilă, fiecare tablou, fie-care „fleac”. Tot ceea ce copiii lui numesc „fleac” reprezintă câ-te o etapă a realizărilor sale și Gustav se bucură ca atare. Iar Miky, o altă realizare a sa, revine și i se culcă la picioare. În în-căpere este răcoare, printre jaluzele lumina soarelui de vară desenează linii pe covor. Încetul cu încetul, și gălăgia de pe stradă se potolește. („Este cu totul revoltător că pe o stradă a unui cartier select, este permis traficul cu mașini grele!” De câ-te ori n-a sesizat acest aspect atât de enervant pentru rive-rani… El a reclamat, el a auzit… Dar să nu ne enervăm acum, dacă și-a pus ceva în cap, mai devreme sau mai târziu, tot va rezolva. Să nu ne enervăm, să nu stricăm tihna ce se așterne în „bârlogul căptușit cu nerușinat de multe obiecte de patrimo-niu”, tihna asemenea unei plapume de puf! Maestrul n-a reușit astăzi să se întindă o jumătate de oră, ca de obicei, iată, a fost o zi fără evenimente deosebite, dar totuși o zi încărcată, n-a apu-cat să stea niciun minut de când s-a sculat de dimineață, atmo-sfera din biroul SĂU e atât de binecuvântată, să nu ne ener-văm, Gustav adoarme sprijinit de spătarul moale al jilțului.
Și dacă visul nu i-a revenit noaptea în pat, de data asta se regăsește în mijlocul pădurii, chiar în fața scorburii din coș-mar. De data asta nimic nu-l face să intre în copac, înconjoară arborele și caută de afară o ieșire. Ciudat: Gustav se simte și în scorbură și se vede și în afara ei. Ba, Gustav caută de afară o ieșire, știind că Gustav este prins înăuntru. Ca într-o capcană. Asta îi dă o senzație ciudată, o senzație cum nu-și amintește să o mai fi trăit vreodată. Întrucât Gustav-cel-din-scorbură este tot mai panicat, Gustav-de lângă-copac știe că trebuie să se gră-bească să-i vină în ajutor. Din păcate, ori de câte ori înconjoară tulpina masivă, nu zărește printre mușchii groși vreo gaură, vreo spărtură. Iar când găsește totuși una, i-e teamă să intre ca să nu pățească același lucru ca și Gustav-cel-din-scorbură. Mai ales că s-ar putea, își spune, ca ieșirea aceea să nu aibă legătu-ră cu galeria în care a intrat celălalt Gustav. Tulpina copacului e foarte masivă, îți trebuie vreo zece, ba chiar cincisprezece pași s-o înconjori. Cine știe unde duce scorbura blestemată? Gustav-de-afară se așază pe o buturugă și gândește cum să procedeze în continuare. (Ciudat, își spune când se trezește, ciudat că de data aceasta Gustav-de-afară n-a simțit nici o clipă spaima cumplită care îl agresează de fiecare dată când se află pe un teren împădurit, chiar și după ce a învățat să-și masche-ze în public starea!) Dacă ar avea la el o lanternă, ar privi în in-terior, acolo pe unde a găsit spărtura. Dar n -are așa ceva la îndemână. Poate că nici nu este o altă intrare, poate că pe aco-lo a intrat atât de nesăbuit Gustav-cel-din copac. Punând ure-chea lângă deschiderea acoperită de mușchi, chiar i se pare că-l aude pe Gustav-cel-din-copac. Și, fericit, tocmai când vrea să-l strige, Miky latră din nou și-l trezește. Tocmai acum, când poate că a găsit ieșirea, Soluția! A câta oară este izgonit de lân-gă Soluție, Soluția atât de căutată? Enervat, Gustav se scoală în picioare și scoate un răcnet.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.