Cel mai prestigios trofeu din literatura francofonă, Premiul Goncourt, a fost decernat ieri scriitorului Éric Vuillard pentru romanul „L’ordre du jour„, a anunțat juriul prezidat de Bernard Pivot. Tot ieri a fost atribuit și premiul Renaudot, care a revenit în acest an scriitorului Olivier Guez pentru volumul „La disparition de Josef Mengele„, a anunțat Frédéric Beigbeder.
Romanul „L’ordre du jour„, publicat de editura Actes Sud, prezintă o relatare tulburătoare despre venirea la putere a lui Hitler, despre Anschluss, anexarea Austriei, și despre sprijinul oferit de industriașii germani mașinăriei de război naziste.
În 2016, premiul Goncourt a revenit scriitoarei Leila Slimani, tradusă și în limba română, la Editura Humanitas.
Dintre cei patru finaliști ai premiului Goncourt, Éric Vuillard, în vârstă de 49 de ani, a fost singurul autor a cărui carte din acest an nu a fost publicată în sezonul de toamnă, ci în timpul primăverii.
Romanul „L’ordre du jour” s-a impus în al treilea tur de scrutin cu 6 voturi „pentru”. Véronique Olmi, autoarea romanului „Bakhita”, a primit patru voturi. Ceilalți doi finaliști au fost Alice Zeniter, cu romanul „L’art de perdre”, și Yannick Haenel, cu volumul „Tiens ta couronne”.
Potrivit criticilor literari, Éric Vuillard deține un talent unic de a se strecura în culisele Istoriei, pentru a oferi cititorilor o altă scală în privința lecturării unor evenimente care sunt, a priori, arhicunoscute.
Veritabil maestru al scrisului, Éric Vuillard a ales să povestească Istoria insistând asupra detaliilor. Este însă acest volum o erezie? „Cu siguranță că nu!”, spune el. „Adevărul este dispersat în orice fel de praf”, a adăugat câștigătorul premiului Goncourt pe 2017. În doar 160 de pagini, autorul, cu un stil scrupulos — nimic nu este inventat, totul e adevărat — descrie într-o manieră magistrală această tragedie europeană a secolului al XX-lea. El dovedește că istoria este întotdeauna o altă manieră de a privi prezentul.
În Le Figaro Litteraire, romancierul a explicat că, în cărțile sale, a încercat să demistifice faptele istorice, să restabilească istoria prin literatură.
Întrebat fiind dacă a evocat o reuniune secretă a industriașilor germani cu Hitler, și dacă acest episod a fost real, el a răspuns: „M-am servit de fotografii, de Memoriile pe care le-am citit din arhivele Procesului de la Nuremberg. Am găsit, de asemenea, o scrisoare a lui Walter Benjamin, în care acesta descrie cum companiile austriece de gaz au refuzat să-și servească clienții evrei pentru că nu-și plăteau factura. Or, refuzul lor era motivat de faptul că evreii se sinucideau cu acest gaz și lăsau facturile neplătite.
Două momente au fost semnificative: primul ar fi reuniunea din 20 februarie 1933, când optzeci dintre cei mai puternici patroni germani (Krupp, Opel, Siemens…) au fost solicitați de Hermann Goring și de Adolf Hitler, devenit de curând cancelar, să finanțeze Campania partidului nazist pentru alegerile legislative.
Cel de-al doilea moment a fost cel care a consacrat anexarea Austriei de către germani, la 12 martie 1938. După cum notează Vuillard, în 12 februarie, la Viena, „a fost carnaval“, o întâlnire sinistră a istoriei.
„Cartea mea este o altă manieră de a privi prezentul. Bineînțeles că lumea de astăzi este diferită de aceea a anilor 1930. Noi asistăm la o revenire a rasismului, dar și a puterii lumii financiare, la o agravare a inegalităților. Cu acest volum, am vrut să urmăresc dezvoltarea compromisului, a negocierilor între persoane responsabile care au permis instalarea fascismului. Vă dau un exemplu: am povestit întrevederea între cancelarul Austriei, Schuschnigg, cu Hitler, reinventând dialogul din Memoriile sale. Într-o epocă tulbure cum este cea pe care o trăim, în care viitorul este incert, o mai mare claritate îmi pare necesară. „
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.