Particip la tot felul de întîlniri şi dezbateri cu politicieni. După cel mult cinci minute, îmi dau seama ce urmează să spună fiecare, mai ales dacă subiectul este vechi de o zi sau două. Dacă este nou, apărut pe parcursul dezbaterii, îi văd cum se schimbă la faţă. Le dispare aplombul ca la comandă. Se fîţîie, deschid telefonul să vadă ce mesaj primesc, iar dacă de la partid nu le soseşte indicaţia, spun că „nu ne-am consultat la partid“ sau „vă pot spune doar punctul meu de vedere“. Politicianul român este o poamă aparte. Joacă orice rol comandat de şefii săi. Supus, excesiv de mieros cu şefii, agresiv cu cei mai slabi decît el. Cu omul politic poţi să ştergi pe jos dacă are un interes şi te calcă în picioare ca pe un pui de broscuţă dacă nu îi foloseşti la ceva. De aceea, omul politic ajuns în vîrful piramidei are o duritate specială. Ea vine de la cîte a înghiţit. Vorba lui Neluţu Mexicanu, ai înghiţit broasca, eşti bun de cursă lungă! O vomezi, adio, trebuie să zbori. Nu eşti campion la gimnastica de caracter.
Să revenim la „eroii“ zilelor noastre. Liviu Dragnea a scăpat la o emisiune TV că nimeni nu poate arăta compoziţia guvernului pentru că este doar în mintea lui. Asta înseamnă că preşedintele PSD, după ce a înghiţit broaştele de la Mircea Geoană şi Victor Ponta, s-a instalat ca un paşă în fotoliu şi conduce partidul ca pe un judeţ din Siberia. „Eu în sus şi eu în jos“ şi ceilalţi se conformează. Asta şi explică toate comentariile bîlbîite ale colegilor săi ajunşi pe la televiziuni. Ecaterina Andronescu, universitar cu experienţă la catedră şi trecută prin multe emisiuni de televiziune, a excelat în răspunsuri subtile care ocoleau orice informaţie legată de guvern, semn că totul este doar în mintea lui Liviu Dragnea. Aşa a funcţionat PSD şi pe vremea lui Victor Ponta. Preşedinte PSD a fost socotit întotdeauna ca marele caimacam. Aşa a fost şi Adrian Năstase, în ciuda prezenţei oarecum laterale a lui Ion Iliescu. La fel s-a purtat şi Crin Antonescu, la liberali. De la alegerea sa şi de la înfiinţarea USL, nimeni n-a mai mişcat în front. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu Alina Gorghiu. Numai că ea nu a exprimat niciodată voinţa proprie. S-a rezumat la a transmite indicaţiile preşedintelui. Sau, cînd mesajele au lipsit, a recurs la o traducere intuitivă a posibilelor păreri prezidenţiale.
Cam aşa funcţionează partidele în România. Nu-mi imaginez că un vicepreşedinte sau chiar Daniel Constantin va fi îndrăznit vreodată să-l contrazică pe Dan Voiculescu şi să-i zică „eu…“. Politicienii din România nu folosesc pluralul majestăţii. Ei sunt cocoşi importanţi în orice împrejurare. Numai pîrliţii vorbesc cu „noi“; şi o fac nu din modestie, ci ca să pară mai puternici. Cînd zic „noi“, o fac cu gîndul că ei sunt partidul. Adică puterea. Iar şefii cei mari nu vorbesc decît cu „eu“. „Eu în sus şi eu în jos“. Ceilalţi trebuie să muncească, să se gudure sau să plătească dacă vor să existe.
Și acum, ultimul mare „eu“, din ce în ce mai gonflat. Preşedintele României, pînă nu demult un profesor oarecare de fizică sau primarul iubit al unui spectaculos burg ardelenesc, nu mai vorbeşte decît cu „eu“. Gata, nu mai este primarul Sibiului, căruia să-i baţi la uşă şi să-i ceri butelie sau aprobare. Este preşedintele României, singurul, unicul, marele şi împovăratul. Cum să folosească el pluralul majestăţii şi al modestiei în acelaşi timp cînd un pîrlit de baron din Teleorman îi răspunde cu un flit arogant la o invitaţie teribil de neinspirată? Cum îşi permite Dragnea sau oricine să-i spună lui, primului român din ţară, că amărîtele de consultări de miercuri sunt ilogice, nefolositoare şi, pe deasupra, fără temei legal? Păi, asta este nepoliteţe, ca să nu zică el obrăznicie, şi reprezintă o „atitudine nesănătoasă“. E ca şi cum ai refuza invitaţia lui Napoleon sau a lui Putin la un strop de eternitate. Pentru un aşa refuz te urmăreşte şi la spălătorie şi te pedepseşte, să ţii minte.
Acest „eu“ rostit des de Dragnea şi de Iohannis mă sperie. După părerea mea, pe lîngă egolatria grosolană, ne arată cam cum înţeleg ei democraţia şi cum ne văd ei pe toţi ceilalţi, dar mai ales cine se imaginează că au ajuns.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.