În acest „Război mediatic” declanşat între două tabere ale presei este, totuşi, ceva care s-ar putea să rămînă în istorie ca un lucru important. Este vorba despre identificarea celui mai mare pericol pentru presa independentă: înregimentarea.
Este absurd să vezi liste întregi, cu sute de oameni care, mai mult sau mai puţin, au tangenţă cu presa, într-un protest împotriva unei singure instituţii media: Antena 3! Ce e chestia asta? Un Apel, după modelul staliniştilor (căci ei au inventat aceste Apeluri naţionale!), o chemare la luptă împotriva unei televiziuni?
Mulţi oameni m-au întrebat în ultimul timp de partea cui sînt în această confruntare şi am fost tentat să spun că sînt de partea mea, plăcîndu-mi mult mai mult subiectivităţile mele fireşti, decît obiectivitatea scabroasă a unei găşti. Am renunţat pentru că mi-am dat seama că oamenii vroiau să ştie un răspuns clar: ori-ori, chiar dacă eu aş fi preferat să le spun, ca în sanskrită: neti-neti, adică nici aceasta, nici aceasta.
În acest caz, dacă trebuie musai să fiu de partea cuiva într-un război care nu mă priveşte, atunci devin categoric: eu sînt de partea celor de la Antena 3! Şi iată de ce.
Pe de o parte, am în faţă o listă cu peste 400 de jurnalişti care au semnat deja „Protestul împotriva practicilor DEGRADANTE din presă” şi mă întreb cum de nu şi-au dat seama atîţia jurnalişti de mesajul securistic precizat chiar în titlu! Adică, vezi, tu, Doamne!, cine nu semnează acceptă practicile degradante, iar cine semnează devine deja un sfînt al principiilor înălţătoare? Chestia asta cine nu e cu noi este împotrivă a mai trecut pe la noi prin ţară şi nici după aproape un secol nu prea ne-am revenit.
Pe de altă parte, cei puşi la zid sînt cîţiva ziarişti despre care n-am aflat că ar fi ucis pe cineva: Gâdea, Badea, Ursu, Tudor şi cam atît! Şi, atunci, cum să pornească cineva un război împotriva a 4 (patru) oameni? Chiar dacă ar fi cei mai răi, cei mai DEGRADANŢI, cum zice Apelul celor curaţi, lasă-i, frate, în plata Domnului, măcar aşa, de dragul diversităţii! Cum să se simtă acel grup uriaş de pixuri curate ameninţat de aceşti 4 (patru) bandiţi ai cuvîntului? Vrea, oare, cineva o armonie generală, un cor perfect armonizat? OK. Dar cine este cel care dă tonul, cine dirijează, stimaţi colegi neprihăniţi? Ştie cineva?…Ăăăă!
În altă ordine de idei, uitîndu-mă pe acea listă de apelanţi, văd nume care mă fac să tresar: la nr. 95 – Andreea Pora, la 104 – Silviu Sergiu, la 103 – Nicoleta Savin, la 16 – Mălin Bot, la 24 – Grigore Cartianu, la 67 – Mircea Marian, la 39 – Sabina Fati, la 69 – Sorina Matei, la 73 – Radu Moraru, la 114 – Dan Tăpălagă, la 117 – Robert Turcescu, la 125 – Silvia Vrânceanu, la 295 – Dan Andronic. Să fiu solidar cu ăştia pentru „spălarea” de păcate a presei? Dacă ei nu-şi dau seama că istoria presei le va reţine numele la unul dintre capitolele „ziariştii Puterii”, „fripturiştii”, „pupătorii Preşedintelui”, nu înseamnă că toţi am luat-o razna! Adică să mă solidarizez tocmai cu numele cele mai scabroase din presa de azi?
Cum aş putea să fac acest lucru, din moment ce pe această listă întîlnesc şi „corifeii imposturii”, precum Vladimir Tismăneanu (la nr. 185), Andrei Cornea (la 212), ori Petre M. Iancu (la 403)? Cu ei, care provin direct din amorul unor kominternişti criminali, iar acum pozează în cei mari curaţi anticomunişti? Dar, ce, am luat-o razna tocmai acum, la bătrîneţe?
Chestiunea cea mai importantă pe care cred că trebuie, însă, s-o iau în seamă atunci cînd vreau să răspund oamenilor care mă întreabă de partea cui sînt este una ce ţine de miza celor două tabere. Şi, poate, cît ne influenţează pe noi miza uneia sau alteia dintre părţi.
În acest sens, cei de la Antena 3, este clar, îşi susţin patronul. În toată lumea se face la fel, că doar n-o să ai pretenţia să te plătească cineva ca să-l înjuri! Ar fi şi absurd să avem pretenţia ca un ziarist să-l înjure pe patronul său în propriul ziar sau pe postul lui de televiziune. Asta ar fi un fel de morală în pielea goală!
Dar la fel de absurd ar fi să credem că jurnaliştii de la Antena 3 sînt huliţi de Apelanţii din lista citată DOAR pentru că-şi susţin patronul! Hai, să fim serioşi, nimeni nu ar avea treabă cu ei dacă ar face doar acest lucru. Anteniştii sînt puşi acum la zid de tabăra Andreei Pora pentru că-l critică sistematic pe Traian Băsescu, patronul general al tuturor celor care au semnat Apelul! Acesta este adevărul crud, spus răspicat: în opinia semnatarilor Apelului, sînt degradanţi şi degradaţi toţi cei care-l critică pe Traian Băsescu!
Dar ceilalţi ce fac, acţionează fiecare împotriva patronului lor? Dacă mă uit pe listă, nu văd nici măcar un semnatar care să se fi remarcat prin ceva care să însemne actul de presă propriu-zis: vreo anchetă, vreun reportaj sau vreun editorial care să fi rupt gura tîrgului ca act de presă. Sînt, desigur, unii jurnalişti oneşti, cu care am lucrat în vremea bună a unor redacţii (Ziua, Evenimentul zilei, România liberă sau Expres), însă nici unul nu poate justifica vreo superioritate în comparaţie cu numele exponente de la Antena 3. Mă refer aici la Adrian Pătruşcă şi Brânduşa Armanca, pe care trebuie să-i înţeleg dacă iau în calcul nevoia lor de a avea un serviciu sau gustul puturos al interesului condiţionat.
Nimeni nu le-a cerut să-şi calce patronii în picioare şi nici nu le-a reproşat atitudinea de subordonare faţă de ei, soarta acestor jurnalişti fiind la fel ca a celor de la Antena 3: nu îţi înjuri patronul care te-a angajat. Dacă nu-ţi convine politica trustului la care lucrezi, pleci, pur şi simplu, acolo unde te simţi solidar cu politica editorială! Cu alte cuvinte, miza supărării lor nu este că oamenii de la Antena 3 îşi apără patronul, căci şi ei îl proslăvesc pe al lor!
Pînă la urmă, mergînd pe fir, iată că am găsit împreună şi adevărata miză a „războiului” dintre cei 4 Antenişti şi cei 400 de Apelanţi: felul în care fiecare se raportează la Traian Băsescu!
Din acest punct de vedere, cei patru muschetari de la Antena 3 au un mare avantaj: cînd îşi apără patronul (nu discut aici dacă este sau nu vinovat de ceva), ei nu fac rău nimănui, căci dacă Voiculescu este liber sau în puşcărie, nivelul vieţii noastre este cel puţin la fel!
În ceea cei priveşte pe cei 400 de spartani băsişti, lucrurile stau cu totul şi cu totul altfel. Apărîndu-l pe Traian Băsescu, ei devin oarecum complici la perpetuarea unui regim politic ce a făcut mult rău acestei ţări. Traian Băsescu nu este ca Voiculescu, un nene oarecare; el este simbolul Puterii, adică a acelui factor de care depinde viaţa noastră, a tuturor! Să-l susţii deşănţat, chiar şi atunci cînd 7,4 milioane de oameni îi spun să plece, te face un fel de complice la rău, nu un jurnalist deontolog! Meseria asta de jurnalist, oricare ar fi numărul semnatarilor vreunui Apel, ţine de raportul critic cu Puterea. Nici un gazetar adevărat nu doarme noaptea în pat cu Puterea, această doamnă hidoasă care-ţi mănîncă, în primul rînd, creierul!
Puterea are la dispozţie toate pîrghiile: bani, abilitatea de a schimba legi, de a numi oamenii care conduc instituţiile de forţă din stat, beneficiază de roadele aduse de acestea etc. De ce ar mai avea nevoie şi de ţuţeri? Ce să le mai facă aceştia? Ei, aici lucrurile nu mai sînt aşa de simple.
O Putere care vrea să fie mai mult decît a primit mandat prin alegeri nu se mulţumeşte cu ceea ce-i oferă cadrul legal. Ea vrea să facă abuzuri pe care ţuţerii să le prezinte în spaţiul public ca acte legale, iar cei care ar îndrăzni să scrie despre ele să fie taxaţi în fel şi chip. O asemenea Putere vrea să se scrie despre ea că este frumoasă şi inteligentă, cînd, de fapt, ea se ştie hidoasă şi oligofrenă. Pe scurt, o Putere de acest gen vrea să fie prezentată publicului altfel decît este, din dorinţa unică de a-şi perpetua rămînerea la butoanele ţării prin minciună!
Aşa gîndind lucrurile, concluzia este simplă: asemenea jurnalişti fac un rău imens fiecărui om din ţara asta prin actul lor de presă! Nu mai este aceeaşi treabă, ca în cazul Anteniştilor, care-şi apără patronul lor, căci Apelanţii, apărîndu-şi adevăratul lor patron, adică Preşedintele Traian Băsescu, nu mai pun în taler doar interesul lor, ci şi pe al nostru, al tuturor! Cînd va fi doar un agricultor la Nana, apelanţii de pe lista Andreei Pora pot să-l pupe pe Traian Băsescu unde vor şi cînd vor; nimeni nu le va reproşa nimic. Dar acum, cînd faptele lui Băsescu ne privesc şi ne determină tuturor viaţa, Apelanţii ăştia nu ar trebui să fie prea optimişti cînd privesc spre viitor, chiar dacă, mai mult ca sigur, după plecare lui Traian Băsescu, ei îşi vor găsi alţi stăpîni ce vor avea nevoie exact de aceleaşi pupături! Iar la asta, cei 400 au devenit cu adevărat profesionişti în aceşti zece ani!
Iată de ce, analizînd foarte serios întrebarea: de partea cui sînt, am mandat de la mine însumi să spun că, în acest război, sînt de partea celor de la Antena 3, pe care, personal, aproape nu-i cunosc, intrînd acolo o singură dată, prin 2007, după apariţia, în „Ziua”, a acelui celebru articol, „Liicheanu”, cînd am fost invitat de Ion Cristoiu la emisiunea sa!
Acum, sincer, dacă ar fi să aleg, prefer să beau o cafea cu Mircea Badea decît să mănînc un cîrnat cu Andreea Pora! Măcar cu el, la o caterincă, trece vremea mai frumos, pe cînd cu dînsa…
Aici este schepsisul: nu dacă eşti de partea Antenelor, ci dacă vrei să fii în barcă alături de Andreea Pora şi Vladimir Tismăneanu! Eu nu vreau.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.