Europa arde, liderii UE se ceartă

La începutul lunii aprilie, în timpul vizitei la Ankara a președintelui Consiliului European, Charles Michel, și a președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, s-a petrecut un moment stânjenitor: au fost pregătite doar două scaune, deși la întâlnire erau prezenți trei lideri cu același rang diplomatic; Michel și Recep Erdoğan s-au așezat pe cele două scaune, lăsând-o pe Ursula von der Leyen în picioare. Aceasta a ales să se așeze pe canapea, lângă ministrul turc de Externe, cu un rang inferior.

Incidentul a fost botezat ”Sofagate” si a fost analizat vreme de câteva zile în presa europeană din perspectiva feministă și a arhitecturii instituționale a UE.

Președintele Turciei nu a făcut decât să speculeze o rivalitate din culisele Bruxellesului. Ceea ce s-a întâmplat la Ankara a fost apogeul unei lupte surde între Charles Michel și Ursula von der Leyen. Această disputa a ieșit din nou în prim-plan la începutul săptămânii, când von der Leyen a rostit un discurs în Parlamentul European în care l-a acuzat voalat de sexism pe Michel. ”M-am simțit rănită, m-am simțit singură ca femeie și ca european”, a spus președinta Comisiei Europene. ”S-a întâmplat pentru că sunt femeie”, a mai spus ea.

Publicația Politico nu este de acord cu von der Leyen. Incidentul nu are neapărat legătura cu sexismul, ci cu orgoliul uriaș al Ursulei von der Leyen și cu calculele politice de la Berlin și Paris, sugerează Politico.

Nu mai puțin de zece oficiali UE pot reclama titlul de ”președinte”. Președintele Consiliului European, președintele Comisiei Europene, președintele Parlamentului European sunt cei mai importanți dintre aceștia.

Poziția de președinte al Consiliului European a fost instituită cel mai recent, prin tratatul de la Lisabona, înlocuindu-l pe liderul țării care deținea președinția rotativă a Consiliului UE. Prezidând întâlnirile liderilor de stat si de guvern din UE, Charles Michel este acum ”șeful șefilor” din UE. Însă Tratatul de la Lisabona nu a stabilit decât foarte vag atribuțiile președintelui Consiliului European, ceea ce a făcut ca fișa postului să fie definită de personalitatea și abilitățile politice ale deținătorilor de pana acum: Herman van Rompuy, Donald Tusk și Charles Michel. De aici au venit o mulțime de momente confuze. Spre exemplu, când UE a primit Premiul Nobel pentru Pace, în 2012, discursul a fost ținut de președinții Consiliului și Comisiei, iar medalia a fost primită de președintele Parlamentului European.

La această struțocămilă instituțională se adaugă calculele politice de la Berlin si Paris, cele două capitale care susțin public integrarea și chiar federalismul european, însă acționează pentru a-și maximiza beneficiile naționale si au refuzat crearea unui portofoliu care să contopească cele doua funcții de mai sus.

Dacă s-ar fi respectat procedurile instituite de UE pentru mai multă transparență, actualul președinte al Comisiei Europene trebuia să fie Manfred Weber (liderul grupului PPE din Parlamentul European), pentru că el a fost capul de listă la alegerile câștigate de PPE în mai 2019. Numai ca, în spatele ușilor închise, candidatura a fost respinsă, iar soluția de compromis numită von der Leyen a fost susținută de președintele Franței. Von der Leyen, atunci considerată unul dintre cei mai slabi miniștri ai Apărării din Germania, nu a fost votată de PPE.

Un fost înalt diplomat european citat de Politico arată că președintele Macron a reușit să-și mai impună un politician loial la vârful UE – belgianul Charles Michel. ”Michel este marioneta lui Macron mai mult decât von der Leyen este marioneta Angelei Merkel”, a spus diplomatul.

Această disputa franco-germană a ajuns să fie dublata de o rivalitate personală între Michel și von der Leyen. Născută la Bruxelles în familia aristocrată a lui Ernst Albrecht (fost ministru-președinte al landului Saxonia Inferioară, dar și director general în Comisia Europeana – cea mai înaltă treaptă pe care pot ajunge funcționarii europeni), von der Leyen a visat mereu să ajungă la vârful politicii. Piedica în calea acestei afirmări a fost tocmai mentorul ei – Angela Merkel – din a cărei umbră nu a reușit să iasă. ”Când Merkel nu era prin preajmă, von der Leyen se comporta ca un superstar, dar când Merkel revenea, von der Leyen nu era decât un simplu ministru. Se plăceau reciproc. Însă von der Leyen știa că nu este egala lui Merkel. Iar de aici apar frustrările”, a spus un diplomat citat de Politico.

Von der Leyen nu a acceptat de la Charles Michel aceeași atitudine ca din partea fostei sale șefe Angela Merkel. Din această cauză au apărut o mulțime de acțiuni bizare ale UE, totul pe banii contribuabililor europeni. În prima săptămână de mandat, în decembrie 2019, Ursula von der Leyen a întreprins o vizită în Etiopia, pentru a-și demonstra angajamentul față de Africa. În februarie 2020, președintele Charles Michel a efectuat ți el o vizită în Etiopia, pentru discuții în marja summitului Uniunii Africane. La trei săptămâni, von der Leyen a mers din nou în Etiopia, în fruntea unei armate de comisari. Oficialii africani au rămas siderați de brusca preocupare a noilor lideri UE față Africa.

Era însă doar o luptă a orgoliilor, așa cum s-a întâmplat si la depunerea unei coroane de flori cu ocazia Forumului Mondial Holocaustului, la Ieruslaim. Coroana a fost depusă de Charles Michel. Von der Leyen a venit însă in urma lui și a atins coroana.

După incidentul de la Ankara, von der Leyen a refuzat să participe la ceremoniile de ziua independentei de la Kiev, acolo unde Michel confirmase deja că va merge. Von der Leyen nu a respectat cutumele diplomatice și a respins invitația președintelui Ucrainei nu personal, ci prin intermediul unui consilier. Președinta Comisiei Europene a refuzat și participarea la un documentar despre summiturile UE, considerând că aceasta producție ar fi un mijloc de PR pentru rivalul său Charles Michel.

Iar totul a culminat cu declarația lui vond der Leyen din Parlamentul European, la începutul acestei săptămâni: ”S-a întâmplat pentru că sunt femeie”. ”Michel nu și-a dat seama de importanța incidentului de la Ankara. Și eu am fost supărată. Însă să continui pe tema aceasta nu este în regula”, a spus, pentru Politico, o diplomată de la Bruxelles, criticând-o pe von der Leyen.

Acum, scrie Politico, la Bruxelles circulă o glumă legată de proiectul lui von der Leyen de a conduce o ”Comisie Europeană geopolitică”: ea nu conduce o Comisie geopolitică, ci ego-politică”.