Evaziunea care a uscat România

Evaziunea fiscală s-a instalat sistemic sub protecția justiției și împotriva normelor curente, obligatorii. Avem, în acest moment, proprietari pe averea publică, cu nume și adrese. Avem eludarea legilor, cum probabil nu s-a întâmplat niciodată în istoria modernă a României. Grupuri infracționale decid invocând legi inexistente, norme de funcționare inexistente și morți care conduc instituții, la rândul lor inexistente. Negru pe alb, cu trimiteri exacte. Ordonanțe președințiale, care au obligația să întrerupă imediat fenomenul, sunt blocate în instanță. În România, legea nu mai există decât pentru victimele justiției.

Evaziunea fiscală a uscat România cu concursul dovedit al oficialităților, al grupurilor oculte care se află în spatele tuturor escrocheriilor. Bugetul statului este compromis tocmai de cei obligați să-l consolideze. La vârful sistemului se află o diversiune și incompetență ale căror origini trebuie identificate. Unica preocupare a instituțiilor pare legată de lupta cu executarea comenzilor împotriva unor adversari politici. Blocați în această abordare, moștenită agresiv de la statul totalitar, reprezentanții statului actual sunt parte a unui derapaj care transformă România în stat infracțional.

Entități fără personalitate juridică, înregistrate ilegal la ANAF, fac propria lege în profilul unor demersuri antisociale și împotriva statului de drept democratic. ONG-uri ilegale învârt în malaxoarele lor fonduri financiare cât bugetele unor regiuni, dând deja ordine justiției, manipulând instanțele. Un întreg sistem sub masca binelui public s-a format în jurul intereselor infracționale. Justiția din România este îngenuncheată, legile nu mai sunt aplicabile, iar oamenii legii fac parte dintr-un joc cu reguli stabilite prin trafic de influență. În acest moment, instituțiile de reglementare – Inspecția Judiciară și CSM și organizațiile care apără interesul public – ar trebui să aibă reprezentanți la majoritatea instanțelor din România.

În aceste condiții, responsabilizarea, de la ministru la portar, nu mai poate întârzia o secundă. Mecanismul public a fost oprit cu sprijinul justiției special dezorganizată în această direcție și al clasei politice corupte, inepte. Cu un sistem nereformat în totalitate, schimbările nu pot duce decât în punctul inițial al constituirii de după 1989. Al unei revoluții întru nimic.

Evaziunea a înlănțuit nu numai evazioniștii, ci și înalți funcționari ai statului, prin toxicitatea sistemică, prinși în angrenajul acestei subminări a interesului național. Încrederea în justiție este lovită de nulitate de drept.

Recomanda
Ioan Vieru 222 Articole
Author