EXCLUSIV Radu Burnete: Dacă nu e adoptată acum, există riscul ca legea salarizării să fie abandonată iar ani de zile

Prima parte a interviului cuprinde culisele legii salarizării. O a doua parte, cu privire la formula de guvernare preferată de Administrația Prezidențială, va fi publicată de Cotidianul mâine.

Cotidianul: După discuția de ieri, suntem mai aproape sau mai departe de a adopta acest proiect în Parlament?

Radu Burnete: Mai departe nu suntem. Chiar și dacă discuțiile de ieri au fost lungi și grele, tot am făcut un mic progres. Ce nu mi-e clar mie în clipa de față e dacă în timpul pe care îl mai avem rămas, până la sfârșitul lunii august, putem ajunge la acest consens. Dar în ultimele două luni de zile și inclusiv aseară, am progresat. 

Cotidianul: Ce înseamnă acest progres? În ce privință? 

Radu Burnete: Hai să o luăm așa. Să ne gândim că noi ce facem este să schimbăm un sistem de salarizare publică care afectează 1,2 milioane de oameni și costă statul român 170 de miliarde de lei în fiecare an.

Asta e o negociere extrem de complexă și ați văzut că au apărut discuții, sunt teme grele pe toate familiile ocupaționale, cum le numim noi, și la educație, și la sănătate, și în justiție, și așa mai departe. Progresul înseamnă că dacă am plecat cu o listă de 100 de probleme, am închis mai mult de jumătate dintre ele. Dar pentru fiecare, fie e nevoie de o discuție tehnică foarte complicată, să ne uităm prin date, să rulăm scenarii, fie uneori e nevoie de decizii politice foarte complicate, fiindcă din păcate nu avem suficienți bani ca să satisfacem toate așteptările tuturor celor care vor fi impactați de această lege.

„Nimeni nu-și propune ca toată lumea să fie fericită”

Cotidianul: La cât s-ar ridica costurile cu această lege dacă ar fi toată lumea mulțumită? Sindicatele vorbeau de 28 de miliarde.

Radu Burnete: Cred că dacă ar fi să măsurăm după baremul pe care l-ați setat dumneavoastră acum, probabil ar fi mult mai mult, zeci de miliarde de lei. Nu ne putem permite ca toată lumea să fie mulțumită.

Lucrul ăsta este valabil și într-o companie privată când se discută grila de salarizare. Nimeni nu-și propune ca toată lumea să fie fericită. Rezultatul trebuie să fie unul rezonabil și echitabil.

Și trei, în cazul salarizării publice, trebuie să se încadreze între niște limite de sustenabilitate financiară care sunt destul de clare în cazul României, având în vedere că trebuie să reducem acest deficit și avem o înțelegere cu Comisia Europeană până în 2031. Și aici sunt două limite mari. Aceste cheltuieli nu au voie să depășească 8,1% din PIB anul viitor și trebuie să ajungem la 7,9% din PIB în 2031.

Și creșterea nominală a volumului acestui buget, care anul ăsta va fi de 166 de miliarde, nu poate să depășească creșterea netă a PIB. Și asta ne duce la un impact care poate să fie maximul de 12,1 miliarde. V-aduceți aminte că acordul politic a fost semnat pentru un impact de 8 miliarde. Spațiul ăsta dintre 8 și 12 miliarde trebuie eliberat, tăind alte cheltuieli. 

„Sunt locuri de unde statul poate tăia ca să aloce pentru alte sectoare”

Cotidianul: De unde facem rost de aceste 4 miliarde, pentru că până acum nu am văzut o justificare. Înțelegem că da, trebuie să tăiem de altundeva, dar de unde? Pentru că ni se tot spune nu avem de unde tăia.

Radu Burnete: Nu sunt de acord că nu mai e spațiu de tăiat. Eu cred că în ultimul an de zile au fost multe discuții publice de unde statul român mai poate eficientiza cheltuieli sau de unde poate tăia ca să aloce pentru sectoare pe care le consideră importante. Ceea ce pare mai greu de obținut, în clipa de față, este un consens politic în această privință.

Pentru cele 4 partide, în clipa de față, e dificil să se pună de acord asupra unei zone în care cheltuielile pot fi reduse pentru a aloca către legea salarizării. Doi, fiecare dintre participanți o percepe ca pe un cost politic. Există o temere mare ca oricare dintre partide să vină și să spună: tăiem din A sau din B, deși astfel de idei există. La masa tehnică s-au pus suficiente variante pe masă ca să facem rost de cele 4 miliarde în plus.

Cotidianul: Dacă totuși acest proiect va fi adoptat până pe 31 august și mai apoi este atacat la Curtea Constituțională, ce se întâmplă? Mai luăm banii sau luăm doar o parte din bani? Vor fi penalități?

Radu Burnete: În primul rând, dacă reușim să ajungem la un consens, ne-am dori să nu ajungem la acest atac la CCR. Sigur, nu-i domeniul meu de specialitate, dar, eu personal, așa cum am urmărit discuțiile, nu văd motive de neconstituționalitate. Chiar s-a făcut efortul foarte mare în a așeza aceste grile astfel încât să nu existe discriminări. 

Dacă se întâmplă, vom vedea. Va fi o discuție destul de dificilă cu Comisia Europeană. Ei s-au cam obișnuit că la noi toate lucrurile trec după adoptarea de către Parlament sau Guvern prin câteva furci caudine suplimentare.

Nu cred că asta ar pune în pericol Jalonul. Sigur, dacă legea e declarată neconstituțională, da. Altfel, probabil că nu, dar cu siguranță vom pierde niște bani chiar și din această contestare, dacă ea va exista, pentru că vom depăși termenul de adoptare. 

Riscul ca legea să fie iar uitată ani și ani de zile

Cotidianul: Dacă această lege nu este adoptată acum, există riscul să fie din nou lăsată în stand-by ani de zile? 

Radu Burnete: Da. Și ar fi păcat. Pentru că mă uit cu mare atenție la cum arată salarizarea și este o harababură totală. Gândiți-vă că noi avem miliarde și miliarde de plătit din aceste procese și ele rezultă din această harababură, pentru 160 de sporuri.

E foarte greu să înțelegi cine cât câștigă de ce. Deci această lege ar aduce foarte multă disciplină în salarizarea publică, chiar dacă nu a mulțumit pe toată lumea. Și e foarte greu într-o societate să aduci toate forțele la masă – și partidele, și sindicatele – ca să poți să dai o astfel de lege.

Gândiți-vă că, și în România, cam la 10-15 ani apare un moment de genul acesta. Deci aici văd două variante. Fie va fi lăsată de izbeliște pentru mulți ani de zile, fie un guvern așezat și cu scaun la cap va concluziona foarte repede că are totuși nevoie de legea asta.

Cotidianul: Scade vreun venit în urma acestei legi? Pentru că reclamau cei din educație că ar scădea veniturile. Și, dacă ne referim la sănătate, acolo știm că sunt eliminate anumite sporuri.

Radu Burnete: Niciun venit nu scade în urma acestei legi. S-a muncit foarte mult, astfel încât să nu existe această posibilitate ca veniturile unor oameni să scadă. Aici, singura paranteză pe care o fac, și spun din nou, e o lege care acoperă peste un milion de oameni și costă 170 de miliarde, și vine peste un sistem care este o harababură totală, deci nimeni nu poate să excludă că nu pot apărea erori. 

Și acolo unde apar niște situații mai ciudate sau deosebite, există toată disponibilitatea din partea partidelor sau Ministerul Muncii să corecteze situația. Și cred că cele mai multe care au fost semnalate au fost deja corectate. 

Cotidianul: Referitor la educație, pentru că acolo este, să zicem așa, cel mai sensibil punct, ar putea vreodată să ajungă educația la grilele promise de coaliția Ciucă-Ciolacu? Spuneau că asta ar dori, chiar dacă se va întâmpla etapizat. 

Radu Burnete: Sigur că, dacă economia noastră revine pe creștere economică și dacă reducem acest deficit pe care avem în clipa de față, de la un punct încolo, educația va putea primi acești bani. Și vă spun că, într-un fel, eu înțeleg poziția domniilor lor, care spun mereu, educația a fost lăsată la coadă și mereu alte sisteme au fost prioritare. Și iată ce se întâmplă. Iată niște consecințe în societate. Pe de altă parte, oricât de important ar fi un domeniu, guvernanții lucrează cu constrângerile bugetare pe care le au. 

„Principiul eșalonării este păgubos”

Probabil că, în următorii ani, aceste resurse ar putea fi acolo, dar principiul ăsta al eșalonării este unul foarte păgubos. Gândiți-vă că ei deja sunt în a nu știu câta situație în care li se promit niște grile, urmând a intra în vigoare cândva în viitor, nu? De câți ani de zile spunem că o să alocăm 6% din PIB pentru educație și tot prorogăm acest termen?

Propunerea pe care multe dintre sindicate o au în față astăzi este una realistă, în care această lege a salarizării va cuprinde acolo ceea ce România chiar își permite. Eu cred că e o ofertă mult mai onestă decât să promită niște grile pe care le vom implementa nu știu când.

Promisiunea fără bază a Coaliției Ciucă-Ciolacu. „Toată lumea a primit de toate”

Cotidianul: Deci s-a promis la momentul respectiv 2023 fără a exista o bază pentru această promisiune

Radu Burnete: Partidelor le este foarte greu să iasă în fața electoratului sau diferitelor sindicate și să spună deschis: uite, fraților, am stabilit o prioritizare. Nu avem bani pentru toată lumea, doar trebuie să începem cu domeniu X, după care domeniu Y trebuie să fie mai departe. Sau am decis că X primește mai puțin, pentru că Y trebuie să primească mai mult, e mai important în clipa de față.

Și am văzut în trecut, toată lumea a primit de toate. Și atunci deficitul bugetar urma să treacă de 10%. Asta-i clar o strategie păguboasă.

Nu ne permitem așa ceva. Și, sigur, acum când trebuie să facem prioritizarea asta și nu mai sunt bani pentru cerințele tuturor, e o neînțelegere. E dificil să spună aceste lucruri partidul nostru, dar la un moment dat trebuie să punem cărțile pe masă.

Cotidianul: Profesorii spuneau că nu se mai pot încrede în aceste garanții oferite de guvernanți la nivel declarativ. Având în vedere că Administrația Prezidențială a fost un mediator în aceste negocieri, poate fi Administrația Prezidențială cea care promite că se vor respecta angajamentele?

Radu Burnete: Sigur că poate promite, dar realitatea și răspunsul corect, cred eu, este că promisiunile nu valorează foarte mult în țara noastră și că au nevoie de certitudini legale. Aici e o muncă lungă de dus să recâștigăm această încredere și suntem, din păcate, foarte departe.