Iosef „Ioji” Kappl: „Meșterii Rock” pregătesc o mare surpriză cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la lansarea albumului „Cantafabule”, cel mai bun album rock românesc al tuturor timpurilor
Moartea lui Nicu Covaci a mișcat sufletele oamenilor cum puține evenimente, indiferent de natura lor, au reușit să o facă în ultimii 35 de ani, de la Revoluția română, transformată în lovitură de stat, încoace. S-a întâmplat pe 2 august 2024, într-o lume din ce în ce mai obosită, mai debusolată și mai pusă pe harță. Toată această emoție s-a dovedit o bună unitate de măsură pentru adevărata dimensiune a mitului Phoenix.
Ioji Kappl a vorbit atunci puțin și apăsat, doar pentru cei ce voiau să audă. Am profitat de prima lui apariție în București după „trecerea” lui Nicu, pentru a-l provoca la o discuție mai lungă, concentrată în jurul unei întrebări simple: ce va urma?
L-am cunoscut în 1991, la prima întoarcere acasă după spectaculoasa evadare din lagărul comunist, ascuns în boxe Marshall, și primul turneu în „formula de aur”. Mi s-a părut a fi stâlpul de rezistență al edificiului numit Phoenix, făcătorul de muzichii, căci lui, absolvent de Conservator, i se datorează aranjamentele orchestrale ale grupului. El este cel care a ajuns, împreună cu Nicu Covaci, la începutul anilor ’70, odată cu albumul „Cei ce ne-au dat nume”, la formula sacră pentru nașterea unui mit.
Am condensat cei 55 de ani de „muzică și muzichie” ai lui Joji Kappl într-un interviu așa cum este el: serios și creator. Și am aflat ce va urma.
„Nicu m-a așteptat înainte de a pleca și sufletul lui s-a ridicat spre ceruri pe muzica mea”
„Meșterii rock” cântă la București pe 14 noiembrie, la The PUB Universității. Este prima apariție după moartea lui Nicu Covaci. La ce reacție a publicului te aștepți?
Va fi a doua apariție a Meșterilor Rock de când a plecat Nicu în eter, prima fiind cu proiectul geamăn „Meșterii Rock – Simfonic”, în Timișoara, pe 26 septembrie, la Filarmonica Banatul, cu Orchestra „Lira”. La concertul din 14 noiembrie sper să fim primiți de public cu aceeași căldură ca la concertul precedent la The PUB, din 17 aprilie 2024.
Am înțeles că l-ai vizitat când era în spital, la Timișoara. V-ați împăcat?
Da, l-am vizitat în data de 30 iulie, dar, din păcate, nu mai era conștient. Totuși, reacționa când îi vorbeam, prin respirație intensă și prin ușoară strângere de mână. A fost o situație greu de suportat din punct de vedere emoțional.
În seara în care se stingea Nicu Covaci, în Parcul Rozelor era prezentată opera rock „Meșterul Manole”, proiectul tău de mare succes. E ceva simbolic aici? Se poate considera că moștenirea Phoenix este o obligație care îți revine, pornind și de la realitatea că direcția muzicală a formației a fost stabilită în anii ‘70 de Nicu Covaci și de tine?
Nicu m-a așteptat înainte de a pleca și sufletul lui s-a ridicat spre ceruri pe muzica mea. Acest fapt mi-a întărit convingerea că nimic nu e întâmplător, ci există niște fenomene și legături pe care le intuim, dar încă nu le putem justifica și care, poate, aparțin de alte dimensiuni decât cele trei cunoscute. Moștenirea Phoenix nu o consider ca obligație, în cazul meu e o convingere care mă determină să merg mai departe pe acel făgaș pe care l-am descoperit în anii ‘70 cu Nicu, bazându-mă nu numai pe creațiile vechi, ci și pe creații actuale și viitoare.
Foto: prof. Marian Cârstea
Filmul „Har/Jar”, realizat de TVR în 2022, prezintă istoria Phoenix-ului într-un șir de monologuri ale membrilor formației. La un moment dat, camera insistă îndelung pe chipul tău, așteptând să țâșnească lacrimile. Chiar atât de dureros a fost să-ți reamintești?
Felul în care domnul Cornel Mihalache, regizorul filmului, mi-a pus întrebarea, mi-a creat o stare emoțională de o mare intensitate, declanșând în secunde filmul vieții mele, care nu a constat doar în lucruri frumoase și plăcute.
A fost surprinzător pentru mine să constat că certurile devenite publice dintre membrii formației, urâte și repetate, nu au distrus mitul Phoenix. Te gândești vreodată că destinul tău muzical este condamnat la o perpetuă renaștere?
Faptul că publicul a trecut cu vederea polemica noastră, în parte provocată de presa de bulevard, dar cauzată și de slăbiciunea noastră în ceea ce privește discreția, demonstrează indulgența lui, câteodată chiar exagerată, și, totodată, importanța fenomenului Phoenix, devenit un mit. Consider că destinul meu muzical constă în perpetuarea muzicii în sensul legendei, iar fenomenul renașterii nu l-am înțeles încă. Atunci când au apărut primele forme de viață pe pământ, natura a ales perpetuarea în dauna nemuririi, iar renașterea au inventat-o ființele inteligente în speranța revenirii pe pământ după moarte.
„Cristi Gram și-a luat în cârcă o povară mult prea grea, pe care nu știu cât timp va fi în stare s-o ducă”
După despărțirea de Phoenix, alături de Mircea Baniciu, Ovidiu Lipan Țăndărică și Cristi Gram, ai fondat grupul „Pasărea Rock”. Înțeleg că el s-a desființat din cauza lui Mircea Baniciu?
Nicidecum! Proiectul „Pasărea Rock” a pornit cu un statut care prevedea continuarea creației muzicale, bazată pe inspirația din folclorul autentic românesc și balcanic. Singurul care a respectat acest statut am fost eu! Totuși, am continuat cu acel proiect, până când mi-am dat seama că e “blowin’ in the wind” din cauza lipsei unui consens muzical-artistic al membrilor proiectului! Deci, eram ca o „troică” trasă în trei direcții. În acel moment s-a născut proiectul „Meșterii Rock”.
Foto: prof. Marian Cârstea
Astăzi, Mircea Baniciu își continuă cariera solo, Cristi Gram vrea să continue moștenirea Phoenix cu grupul „Phoenix Transsylvania”, tu ai înființat formația „Meșterii rock” în primăvara lui 2023 și ați lansat destul de repede albumul „Cavalcada”. Ce va urma?
Bineînțeles că Mircea își continuă cariera solo, care s-a dovedit de un succes deosebit de-a lungul anilor, iar Cristi Gram și-a luat în cârcă o povară mult prea grea, pe care nu știu cât timp va fi în stare s-o ducă. Iar „Meșterii Rock” pregătesc o mare surpriză cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la lansarea albumului „Cantafabule”, cotat și astăzi drept cel mai bun album rock românesc al tuturor timpurilor!
Interviu realizat în exclusivitate pentru Cotidianul de Laura Ganea
Cam toate piesele acestor trupe aveau „inspiratie” in baladele si muzica pop si rock americana. Copiau la greu, dar cine sa cunoasca muzica adevarata, geniala, de la „mama ei”, cand dictatura inchisese mintile si vietile multor romani? Era o placere sa-i asculti, pana cand si ei au fugit din Tara, ascunsi in boxe! Sa-l odihneasca Domnul, pentru ca ce-si face omul cu „acul” lui, nici raul nu poate desface.
Ioji Kappl nu a facut muzichie.
@ „shush”, 11 nov. 2024 la 7:59
Da, exceptînd 2-3 acorduri rătăcite în unele melodii, nu-i nimic „folklorik” în muzikia lor. „Meșteru’ Manoli” = folklor grek. Versificatoru’ uoltean Foarță a băgat în texte uoltenii lui ‘uoț’ (Andrii Popa; mai trebuia să-l pună șî pi pușcăriașu’ „popa Șapcă” pi ‘colea), probabil ca să se simtă flatat uolteanu’ Ceașkă.
Fără neamțu’ din „Vale” Józsi Kappl n-ar fi existat „Phoenix”. „Sound”-u’ caracteristic „Phoenix” e de fapt chitara bass, a lui! Fără „Phoenix”-u’ timișorean, rocu’ Rro’ n-ar fi ieșit vreodat’ dîn anonimitatea lui balkanică.
Fără neamțu’ din Szemlak (sat înființat la 1256, majoritatea localităților din Transilvania fiind cu dată de înființare apropiată; Timișoara era la 1316 capitala Regatului Ungariei! Bukalele cu a’ lui cel vestit „Centru Vechi” – urîtaniia existentă dă un țăntănar, HAHAHA – a fost înființat cu două secole mai tîrziu, dă otomani, ca stațîie dă poștă într-o stînă transhumantă ardelenească, în mlaștinili valahilor viteji!) Helmut Duckadam, echipa dă fodbal a arrrmiyei dă trădători a Rro’ n-ar fi obținut Kupa șampionilor ioropeniși în 1986.
Drept mulțumire, minoritatea germană a Transilvaniei (aproape 1 milion) a fost TOTAL ALUNGATĂ dă valahii kapitularzi la 1917, ajunși „la butoane” în 1920 în Transilvania central-europeană p’în kadou’ făcut dă masonii franțuji……[Rumburak]
Respect baietzi,nu numai pentru Kapall Joji,
Rumburace, degeaba te dai cu ciuru’ de pamant, ora exacta se da tot din statia de posta Bucuresti. Si bah, cand la Bukale era universitate, voi faceati cu crema copitele cailor austro-ungarilor.
@shush Cat despre fatul ca muzica Phoenix ar fost inspirata din folclorul american, asta e o aberatie pentru gaini bete.