Extatica stare de alertă

Starea de alertă, ca instrument care poate acoperi tot felul de manevre lipsite de transparență și raportare la legislație, a dat deja adicție guvernanților. Dacă s-ar putea, starea de urgență și alertă, în expresia guvernanților, ar trebui să îi legitimeze la nesfârșit. Este visul oricărui grup care poate fi asimilat unei lovituri de stat, cazul PNL, să se bazeze pe o legislație excepțional.

Criza medicală nu mai poate fi administrată politic, ci preponderent prin informările și măsurile dispuse de mediul medical. Există deja toate datele care pun accentuat în prim-plan prevenția, altă soluție nefiind viabilă. Imbecilitatea politicienilor grotesc interesați nu este la primele exerciții publice în România. Românii au nevoie de soluții economice și medicale. Precauție sau prostie, aceasta este dihotomia prezidențială, uitând că proștii, pentru moment, nu sunt cei prostiți. Cât despre precauție se pot pronunța exclusiv medicii, nimeni altcineva, și nu doi medici de serviciu, ci parte a corpului medical prin Colegiul medicilor, prin specialiști . Este nevoie de un plural specializat, mai mult, probant.

După ce epidemia făcea obiectul unor informări medicale și diplomatice, și era tratată de președinte ca o gripă, este limpede că politicienii români sunt la capăt de linie. Nu minimalizarea riscurilor epidemice, dar nici cultivarea spaimei paralizante, cu toată propaganda aferentă, nu este soluția.

Președintele și guvernul său au spus tot ce îi doare: alegeri, chiar dacă ar fi să se infecteze toți votanții!