Factura blocajului din Strâmtoarea Ormuz: 20% din energia lumii ar putea să dispară

„Strâmtoarea Ormuz nu este doar un punct pe hartă, ci artera energetică a lumii.

Prin acest coridor îngust dintre Iran şi Oman trec, în mod normal

• aproximativ 20 milioane barili/zi de ţiţei (mb/zi)
• produse petroliere — aproape 20% din consumul global.

Strâmtoarea Ormuz este singura ieşire maritimă din Golful Persic către Oceanul Indian.

Prin ea tranzitează în mod normal cca 20 mb/zi de ţiţei şi produse petroliere – aproximativ o cincime din consumul global.

În termeni logistici, asta înseamnă aproximativ 100 de nave pe zi , peste 3.000 pe lună .

„Nu există ocolire maritimă directă”

Dacă Ormuz se închide complet, piaţa globală pierde instantaneu accesul la o cincime din fluxul său energetic vital.

Iar în 2026, scenariul nu mai este teoretic”, avertizează preşedintele AEI, Dumitru Chisăliţă, potrivit News.ro.

În prezent, 250 de nave sunt în aşteptare la intrarea sau ieşirea din Strâmtoarea Ormuz, conform datelor MarineTrafic.

Dintre acestea, 150 de tancuri crude & LNG ancorate în Golful Persic şi alte aproximativ 100 de nave cargo şi petroliere staţionate în apropierea coastelor Emiratelor Arabe Unite şi Oman.

„Companiile evită intrarea în strâmtoare”

Multe din navele deja aflate în Golf nu finalizează tranzitul. În teoria logistică, aceasta este faza pre-blocaj: îngheţarea fluxului înaintea opririi formale”, afirmă Chisăliţă.

În cazul blocării Strâmtorii Ormuz, conductele sunt singura ocolire reală a acesteia către porturi situate în afara Golfului Persic, spune Chisăliţă.

Conducta Est–Vest (Petroline) – Arabia Saudită

• Leagă estul saudit de portul Yanbu (Marea Roşie)
• Capacitate: 5 mb/zi
• Permite exportul a aproximativ jumătate din producţia saudită (10 mb/zi)

Conducta Habshan–Fujairah – Emiratele Arabe Unite

• Leagă Abu Dhabi de portul Fujairah (Golful Oman)
• Capacitate: 1,5 mb/zi
• Acoperă aproape toate exporturile de ţiţei ale EAU

Potrivit lui Chisăliţă, o eventuală blocare a Strâmtorii Ormuz ar însemna aproximativ 13% din producţia globală.

„Pentru comparaţie Şocul petrolier din 1973 a redus oferta globală cu aproximativ 7% şi a adus o creştere de preţ de 300%.

A durat 5 luni. Aici vorbim de dublu”, avertizează Chisăliţă.

Statele aproape complet dependente de tranzitul prin Ormuz

• Kuweit
• Irak, Qatar
• Bahrain

Deficitul mondial de 13,5 mb/zi, în situaţia unei eventuale blocări totale a Strâmtorii Ormuz, ar putea fi compensat prin suplimentarea pe termen scurt a capacităţii de producţie în alte părţi ale lumii, precum SUA, Canada si Brazilia, care „teoretic” îşi pot creşte capacitatea de producţie a ţiţeiului, însă aceste trei ţări nu pot compensa un şoc major pe termen scurt, iar piaţa ar rămâne în deficit sever, explică preşedintele AEI.

Apelarea la stocurile strategice

Chisăliţă a precizat că OPEC+ a convenit să crească producţia zilnică cu 200.000 barili pe zi, dar o parte din această creştere „ar putea fi blocată de blocarea Strâmtoarei Ormuz”.

„Piaţa petrolului are cerere rigidă pe termen scurt, nu poate reduce rapid consumul global cu 13,5 mb/zi şi, de aceea, preţurile pot reacţiona violent.

Pentru a preveni apariţia unor situaţii de criză există constituite stocuri strategice de ţiţei la nivel mondial.

Stocurile strategice de petrol sunt rezerve de ţiţei păstrate de guverne şi, în unele cazuri, şi de companii private, pentru a fi folosite doar în situaţii de criză majoră (război, întreruperi de producţie, blocaje de transport etc.).

Ele nu sunt folosite în mod normal pentru a acoperi cererea zilnică”, menţionează Chisăliţă.

Preşedintele AEI adaugă că stocurile strategice totale de petrol deţinute de ţări (incluzând stocurile oficiale ale membrilor OECD) sunt estimate la aproximativ 1,5 miliarde de barili şi ar putea oferi teoretic aproximativ 111 zile de acoperiri a deficitului mondial de ţiţei, în situaţia blocării totale a strâmtorii Ormuz (acoperirea deficitului de 13,5 milioane barili/zi).

„În practică, nu tot acest volum poate fi eliberat rapid si în unele cazuri stocurile sunt sub formă de produse rafinate, sunt în locaţii diferite (caverne/terminale), sunt necesare înaintea eliberării lor licitaţii / alocări, dar şi necesitatea alinierii capacităţilor disponibile pe conducte, porturi şi rafinării.

Asta înseamnă că stocurile atenuează un şoc temporar, dar nu îl elimină complet dacă deficitul este mare şi prelungit”, mai spune Chisăliţă.

În cazul blocării complete a Strâmtorii Ormuz

În acest caz, conductele pot salva doar o treime din flux, spune preşedintele AEI.

Producţia alternativă are inerţie, stocurile strategice pot amortiza, dar nu pot înlocui, iar preţul petrolului ar intra într-o zonă de criză.

„În economie, şocurile de ofertă la energie au efect multiplicator: inflaţie, costuri logistice crescute, presiune pe dobânzi şi încetinire economică.

Strâmtoarea Ormuz nu este doar un punct strategic, ci este un barometru al stabilităţii economiei globale.

Iar cifrele arată limpede că un blocaj total nu ar fi doar scump. Ar fi destabilizator”,  conchide Chisăliţă.