Prețurile de referință ale gazelor naturale din Europa s-au triplat pe parcursul anului 2026, ajungând la cele mai ridicate niveluri de la sfârșitul anului 2022. Pe fondul stocurilor de depozitare aflate la niveluri minime istorice pentru această perioadă și al întreruperilor de aprovizionare din Orientul Mijlociu, Europa se confruntă cu perspectiva unei ierni dificile, în care reducerea consumului și majorarea facturilor casnice devin inevitabile.

Piețele energetice europene se confruntă din nou cu presiuni majore, de această dată alimentate de tensiunile din Orientul Mijlociu și de nivelul redus al rezervelor din depozitele continentale, conform unei analize publicate de Euronews.

Contractul olandez TTF, care reprezintă etalonul european pentru prețul gazelor naturale, era tranzacționat la începutul lunii ianuarie 2026 la o valoare de aproximativ 28 de euro pe megawat-oră (MWh). În ultimele zile ale lunii octombrie 2026, cotația a urcat la aproape 96 de euro pe MWh, după ce a atins temporar un vârf de 97,64 euro pe MWh.

Această evoluție reprezintă o creștere de aproximativ 234% de la începutul anului și marchează cel mai ridicat nivel al prețului înregistrat din decembrie 2022 până în prezent. Deși cotațiile rămân sub nivelul record din august 2022, când au depășit 340 de euro pe MWh, viteza și direcția de creștere provoacă îngrijorare pe piață.

Analistul principal pentru energie în cadrul Institute for Energy Economics and Financial Analysis (IEEFA), Ana Maria Jaller-Makarewicz, a declarat că evoluția aprovizionării în lunile următoare depinde de factori climatici necontrolabili: „Producția eoliană și temperaturile vor determina cât de strânsă va deveni oferta de gaze a Europei în această iarnă și cât de mult vor crește prețurile”. În plus, aceasta a subliniat că „reducerea cererii rămâne cea mai mare pârghie aflată sub controlul Europei”.

Cauzele deficitului de aprovizionare cu gaz lichefiat

După criza energetică din 2022, Uniunea Europeană și-a reorganizat lanțurile de aprovizionare pentru a reduce dependența de combustibilii fosili rusești, orientându-se către achizițiile de gaz natural lichefiat (LNG). Cu toate acestea, noile rute s-au dovedit vulnerabile la geopolitica globală. Conflictul cu Iranul și închiderea Strâmtorii Ormuz au sistat exporturile de gaz lichefiat din Qatar către continentul european.

Gazul lichefiat din Orientul Mijlociu a reprezentat anul trecut aproximativ 8% din totalul importurilor de LNG ale Uniunii Europene, conform datelor think-tank-ului Bruegel din Bruxelles. Din luna mai 2026, nicio navă de transport din această regiune nu a mai sosit în porturile europene.

În condițiile unei piețe globale extrem de competitive, cantitățile lipsă trebuie înlocuite prin licitații împotriva cumpărătorilor din Asia. O a doua presiune structurală asupra ofertei va apărea odată cu punerea în aplicare a deciziei Uniunii Europene de a interzice complet importurile de LNG din Rusia începând din ianuarie 2027. În al doilea trimestru din 2026, LNG-ul rusesc a reprezentat încă o cincime din totalul importurilor de gaz lichefiat ale blocurilor comunitare.

Referindu-se la studiul IEEFA publicat în octombrie, Ana Maria Jaller-Makarewicz a menționat că impactul acestor măsuri este deja cuantificat: „În raport, interdicția privind LNG-ul rusesc care începe în ianuarie 2027 este inclusă în calculul ce arată că UE ar putea avea nevoie să folosească cu aproximativ 7% mai puțin gaz decât iarna trecută”.

Gradul de umplere al depozitelor europene este la un minim istoric

Sistarea livrărilor din Qatar a împiedicat refacerea stocurilor europene de gaze pe parcursul verii anului 2026. Datele centralizate de Bruegel arată că, la data de 24 octombrie 2026, depozitele de gaze din UE erau pline în proporție de 74,6%. Prin comparație, la aceeași dată din anul 2025 gradul de umplere era de 82,9%, iar în anul 2023 acesta atingea 98,5%. Potrivit IEEFA, acesta este cel mai scăzut nivel înregistrat pentru această perioadă a anului de la începerea colectării datelor statistice în 2011.

Ritmitatea de acumulare a rezervelor a stagnat complet spre sfârșitul lunii octombrie, iar unele țări au început extragerea gazelor din depozite înainte de începerea lunii noiembrie. În Austria, de exemplu, nivelul depozitelor a scăzut de la 69,3% la mijlocul lunii octombrie până la 67,2%, comparativ cu 84% în aceeași perioadă a anului trecut.

Firma de cercetare energetică Wood Mackenzie și-a revizuit prognoza și estimează că depozitele europene vor ajunge la un nivel de doar 17% până la 20% din capacitate la sfârșitul lunii martie 2027. Directorul pentru gaze europene și LNG din cadrul Wood Mackenzie, Tom Marzec-Manser, a declarat că această previziune se bazează pe ipoteza unei ierni cu temperaturi medii și pe încheierea conflictului din Orientul Mijlociu până la sfârșitul anului.

Tom Marzec-Manser a explicat: „Dacă va fi o iarnă rece — ceea ce nu reprezintă consensul din cauza fenomenului El Niño — nivelurile din depozite ar putea fi și mai scăzute”. În acest scenariu, prețurile vor crește suplimentar pe măsură ce Europa va fi nevoită să supraliciteze împotriva Asiei pentru încărcăturile disponibile. De asemenea, încheierea iernii cu stocuri aproape epuizate va impune un efort financiar considerabil pentru reumplerea depozitelor în vara anului 2027.

Perspectiva menținerii prețurilor ridicate 

Chiar și în eventualitatea unei rezolvării rapide a conflictului militar din Orientul Mijlociu, analiștii avertizează că piața nu își va reveni imediat. Tom Marzec-Manser a precizat: „Chiar presupunând că conflictul se încheie până la sfârșitul anului și că producătorii din Orientul Mijlociu reiau operațiunile de LNG la începutul anului viitor, menținem opinia că va fi nevoie de timp până în toamna anului 2028 pentru a aduce piața globală de LNG înapoi în echilibru”. Acesta a adăugat că „acest lucru înseamnă că prețurile angro la gaz vor rămâne ridicate în Europa în cea mai mare parte a acestei perioade”.

Pe piețele futures, contractele TTF pentru lunile de iarnă se tranzacționează în jurul valorii de 95 de euro pe MWh, față de o medie de aproximativ 36 de euro pe MWh înregistrată în iarna precedentă. Această diferență se traduce printr-un cost suplimentar de aproximativ 6 cenți pe kilowat-oră (kWh) de gaz.

Pentru o gospodărie medie care folosește gazul natural pentru încălzire și consumă aproximativ 10.000 kWh între lunile noiembrie și martie, creșterea reprezintă o cheltuială suplimentară directă de circa 600 de euro numai pentru costul energiei. Adăugarea unei cote medii de TVA de 20% ridică costul suplimentar la aproximativ 715 euro pe sezonul rece.

Prețurile de consum începuseră deja să crească anterior. Conform indicelui HEPI (Household Energy Price Index), calculat de Energie-Control Austria, MEKH și VaasaETT, gazul pentru clienții rezidențiali din capitalele UE costa în medie 11,9 cenți pe kWh la începutul lunii septembrie, cu 12% mai mult decât în luna februarie. Transferul efectiv al scumpirilor din piața angro către populație variază în funcție de fiecare stat membru, fiind influențat de tipul contractelor (fixe sau variabile), de tarifele reglementate și de eventualele scheme de sprijin guvernamental.

Măsuri de reducere a consumului și soluții pe termen lung

În privința atenuării efectelor crizei, Ana Maria Jaller-Makarewicz consideră că o parte din reducerea cererii se va produce spontan, ca reacție la prețurile ridicate. Pentru consumatorii casnici, reducerile mici de temperatură au un efect direct asupra costurilor. Reducerea termostatului cu doar un grad Celsius poate genera economii de până la 10% la factura de energie. De asemenea, scăderea temperaturii apei calde și izolarea locuințelor împotriva curenților de aer contribuie la diminuarea consumului.

În legătură cu oportunitatea unei coordonări de la Bruxelles a reducerii consumului, analistul IEEFA a sugerat adoptarea unui cadru comun cu flexibilitate națională: „Bruxelles ar putea oferi un cadru pentru atingerea acestei ținte, permițând fiecărui stat membru să implementeze măsuri adaptate la piața sa internă de gaz”.

Pe termen lung, soluția constă în reducerea structurală a dependenței de gaz. Ana Maria Jaller-Makarewicz a evidențiat că „fiecare nou proiect de energie regenerabilă, sistem de stocare în baterii și modernizare a rețelei ajută la reducerea dependenței Europei de gaz”. Cererea totală de gaze din UE a scăzut cu 17,7% între anii 2021 și 2025, oferind o zonă de protecție în fața deficitului de aprovizionare, însă acest amortizor este supus în prezent unei testări severe.