Steven Hall are 69 de ani, s-a stabilit lângă Chicago și conducea până de curând un Uber ca să-și suplimenteze veniturile. Brusc s-a trezit însă lăudat de critici după ce și-a lansat albumul My Skyscraper, sub numele de scenă Nirosta Steel.
Povestea din spatele albumului
Albumul compilează materiale înregistrate între 1984 și 2025, combinând mai multe stiluri muzicale, după o viață petrecută pe scenă alături de legende ale muzicii. Steven Hall l-a cunoscut pe Allen Ginsberg și pe colaboratorul său apropiat Arthur Russell, a compus muzică pentru teatru experimental, dar și reclame TV în Taiwan.
Povestea despre cum a ajuns un album început în 1984 să devină una dintre cele mai palpitante lansări ale anului 2026 este reconstituită într-un articol de theguardian.com.
Un artist aproape uitat
De la prietenia intensă și rivalitatea cu Russell, care a murit de SIDA în 1992, și până la piesele improvizate păstrate din întâmplare pe casete vechi și redescoperite abia recent, fără niciun plan de promovare sau buget, doar din pasiune pentru muzică, Hall a ajuns neașteptat, la o vârstă înaintată, în categoria artiștilor „recuperați” de istorie.
Este un succes pe care îl privește însă cu detașare, comparându-se cu muzicieni precum Madonna sau Mick Jagger, care și ei și-au găsit propriile căi pentru a rămâne în atenția publicului și a nu fi uitați.
O revelație neașteptată la 69 de ani
„E cam năucitor”, spune Steven Hall, care are acum 69 de ani. În ultimii trei ani a condus un Uber, iar acum, dintr-o dată, este lăudat de critici pentru dublul său LP, My Skyscraper, lansat luna trecută sub numele de Nirosta Steel. Pitchfork l-a numit „un triumf de arhivă și una dintre cele mai palpitante lansări noi ale anului”.
Totul a pornit când directorul unei case de discuri, impresionat de albumul din 2014 al lui Nirosta Steel, Cool Fire, l-a întrebat pe Hall dacă mai are muzică nelansată.
„Mă simt ca Rip Van Winkle! Ca și cum aș fi ieșit brusc dintr-o peșteră, aș fi clipit din ochi și toată lumina asta puternică m-ar fi orbit”, spune el.
Copilăria
Născut în suburbia Milngavie din Glasgow, cu un tată optician din clasa de mijloc și o mamă dură, care provenea dintr-o familie cu 18 copii, Hall a crescut cântând în corul bisericii și în trupa de teatru locală. După moartea tatălui său, mama lui Hall a dat un anunț matrimonial în International Herald Tribune și s-a sfătuit cu cei trei copii ai ei ce pretendent ar trebui să aleagă. A câștigat un bărbat din Delaware, iar familia s-a mutat în SUA, țară care îl fascina de mult pe Hall, atras de musicalurile americane.
Clădirea Poeților
Diverși poeți, printre care Allen Ginsberg, veneau adesea la liceul lui Hall, din Delaware. Când se întorceau la New York, tânărul îi însoțea și așa a ajuns la Clădirea Poeților, aflată chiar în centrul scenei artistice efervescente din East Village. Pentru Hall, întâlnirile cu figuri precum Bob Dylan sau Richard Hell păreau ceva firesc, parte din viața lui de zi cu zi, iar acest mediu l-a făcut să creadă că și el ar putea urma același drum.
A studiat pentru scurt timp la Universitatea Naropa, unde l-a urmat pe Ginsberg și a învățat dans și poezie de la Douglas Dunn și William S. Burroughs. Tot prin vizitele la Ginsberg, în Clădirea Poeților, l-a cunoscut pe Arthur Russell. Între ei s-a legat o prietenie strânsă și o colaborare artistică: cântau împreună ca acompaniament la recitalurile de poezie ale lui Ginsberg. Hall îl descrie pe Russell ca pe un artist care crea aproape instinctiv, fără efort conștient.
Prietenia și colaborarea cu Russell
Hall și Russell au colaborat la mai multe proiecte, printre care trupa Loose Joints, alături de DJ-ul Steve D’Acquisto. Din cele două piese scrise împreună, Go for the Night apare pe My Skyscraper, produsă de Arthur’s Landing, trupa-tribut formată de prietenii lor după moartea lui Russell, în 1992, din cauza SIDA. Cealaltă piesă, elegia Lost in Thought, a fost înlocuită pe album cu dipticul Fresh Feeling și Special Weakness, două dintre puținele înregistrări în care Russell cântă la tobe. Aceste piese au supraviețuit aproape miraculos, spune Hall: le-a transferat abia anul trecut de pe casete vechi, rămase neascultate zeci de ani, și erau, în plus, înregistrări dintr-o singură încercare, fără reveniri, o dovadă, spune el, a apropierii și încrederii dintre ei.
Dincolo de muzică, cei doi găseau inspirație și în ieșirile prin cluburi legendare precum Danceteria și The Saint.
Tensiuni și rivalitate
Hall recunoaște că relația lui cu Russell a avut de suferit uneori din cauza conflictelor dintre ei. În cartea Travels Over Feeling, Hall povestește că era la câteva clipe de a semna contractul cu casa de discuri a lui Russell, Sleeping Bag Records, când Russell i-a smuls stiloul din mână, convins că Hall va deveni prea faimos și-l va abandona. „Arthur avea o vorbă: <Uneori paranoia e justificată>”, explică Hall. Pe atunci credea că unii dintre oamenii de la Sire Records, genul dubios cu care se întâlnea și pentru care înregistra demo-uri, i-au furat câteva idei, ceea ce e perfect posibil. Hall spune că Russell era convins că piesa „Miss You” a Rolling Stones, de pildă, se inspira dintr-una dintre liniile lui de tobe.
Anii petrecuți în Asia de Est
Pe la 20 de ani, Hall a început să petreacă perioade lungi în Asia de Est, locuind inițial cu un iubit bogat din Hong Kong. A început să compună muzică pentru spectacole și să conducă ateliere de mișcare pentru Zuni Icosahedron, o companie locală de teatru experimental, iar mai târziu „și-a câștigat traiul foarte bine” înregistrând sunet pentru reclame de film și televiziune în Taiwan. Firește, inspirația i-a venit la fiecare pas: piesa Lost in Music de pe My Skyscraper se încheie cu sunetul unei procesiuni funerare cantoneze, iar Boss Trix (Benny’s Song) e inspirată de un iubit taiwanez cu talente impresionante în dormitor.
„Am strâns cântecele astea practic o viață întreagă și nu-i doar o colecție”, spune el. „O melodie scrisă acum 30 de ani sau ceva făcut cu Arthur acum 40 de ani le interpretez în feluri diferite ca să nu mă plictisesc sau sunt versiuni diferite ale unor cântece pe care le-am făcut cu alți oameni, în alte limbi.”
Ce urmează
Cu succesul albumului și cu concertele care se prefigurează, inclusiv primul său spectacol la fostul Pyramid Club din New York (azi Nightclub 101), locul unde cânta odinioară alături de Russell, Hall speră să-și reinventeze compozițiile alături de noi colaboratori și spune că și-ar dori un album de coveruri, care să includă versiunea lui la No Ordinary Love de Sade, gândită inițial pentru My Skyscraper.
„E ca și cum ai face surf pe un val și pur și simplu vezi unde te duce”, spune el. „N-a existat niciun plan sau buget de promovare, era doar muzica pe care voiam s-o scoatem în lume”, explică artistul.
Cât despre acest succes recent, care a venit atât de târziu în cariera sa, Hall rămâne detașat. „Îi admir sincer pe muzicienii mai în vârstă, precum Madonna, care e cu doi ani mai tânără decât mine, sau Mick Jagger, care e mult mai bătrân”, spune el. „Unii artiști pur și simplu găsesc felul lor de a aborda lucrurile. Există o autenticitate în tot procesul, pentru că fiecare o făcea doar pentru că așa își dorea. Și așa e și muzica mea.”
Citește și: Madonna a lansat un scurtmetraj de 13 minute pentru noul album VIDEO