Feministele extremiste vor să fie mai presus decât bărbații. Sau ce refuză, de fapt, să vadă unii dintre noi

Astăzi este Ziua Femeii, iar cu ocazia lunii martie, am desfășurat o campanie despre egalitatea de gen. Pentru că noi considerăm că este nevoie să vorbim despre asta, având în vedere că România este pe ultimul loc în clasamentul indexului egalității de gen din Uniunea Europeană. Nu am putut să nu anticipez comentariile care vor apărea, care au și apărut, de altfel, întrebările de genul „dar de ce avem nevoie de astfel de articole de propagandă? Cum nu sunt femeile egale cu bărbații? Vreți, de fapt, să fiți mai presus”. Nu. Tocmai de aceea a fost ales cu mare grijă numele „Pe aceeași treaptă”, pentru a sublinia că nu suntem privite, percepute, tratate la fel. Că în 2026, trăim încă într-o societate profund patriarhală în care ne lovim de stereotipuri de gen în fiecare domeniu. Așa cum au și povestit femeile pe care le-am ales să vorbească în cadrul campaniei.

Nouă din zece persoane au prejudecăți față de femei și fete, conform unui studiu Gender Social Norm Index din 2023. România este într-o zonă cu un nivel ridicat. 85% din respondenți au cel puțin o prejudecată față de femei.

Rolurile femeii, prestabilite de societate

Cât de des este întrebat un bărbat „dar copii când?” sau „mâncare știi să faci?”, cât de de îi este spus „ai grijă cum te îmbraci, ca să nu atragi atenția”. Nu foarte des, nu?

Sunt percepții tradiționale legate de rolurile femeilor. Ideea că atributul fundamental al femeii este să nască și obligatoriu, trebuie să își ducă la îndeplinire menirea de a fi mamă. Sau un alt exemplu, că femeia trebuie, mai degrabă, să se îngrijească de casă decât să-și construiască o carieră.

Pe vremuri, bărbatul era providerul, cel care se ocupa de situația financiară, de aceea femeia era nevoită să compenseze prin treburi casnice. Având în vedere că astăzi, femeile se întrețin singure, cum să nu deranjeze astfel de întrebări, etichete prin care sunt atribuite roluri de gen, în ciuda eforturilor cel puțin egale (fiindcă efortul este, de fapt, mai mare) în carieră.

Casnica. Menajera. Mama. Atât le-a fost dat femeilor să fie.

Li se spune bărbaților că rolul lor lăsat de Dumnezeu este să fie tați?

Bărbaților nu li se spune că nu au calitățile necesare pentru a ocupa o funcție publică. În schimb, este deja percepută ca o axiomă ideea că femeile nu sunt făcute să fie lideri. Chiar oameni politici au spus-o recent. (*Vezi declarații Călin Georgescu, Gigi Becali sau Mihail Neamțu).

Chiar un studiu recent demonstrează că românii au percepţii limitate despre inegalităţile de gen, şi continuă să păstreze viziuni tradiţionale despre rolurile femeilor şi bărbaţilor. Datele provin de la Eurostat, în urma unui sondajul despre percepţia stereotipurilor de gen.

Rolurile tradiţionale de gen continuă să fie mai acceptate în România şi în ţările din regiune. 62% dintre români consideră că principala responsabilitate a femeii este să aibă grijă de casă şi familie, față de 42% media UE.

Și de ce am spus că efortul este dublu? De multe ori femeile sunt reduse la cum arată, ăsta este unul dintre motive. În multe cazuri, sunt intimidate, sunt supuse unor presiuni. Trebuie să se lupte să fie luate în serios. Se întâmplă bărbaților?

Un alt exemplu ar fi că în paralel, trebuie să aibă grijă de casă sau de copii. În câte dintre familiile din România femeile nu au același program ca bărbații, dar când termină lucrul, se ocupă și de casă? Multe fără ajutor.

Și când ajung să obțină funcția pentru care au muncit, „păi sigur s-a culcat cu cineva”.

Sunt sau nu acestea realități?

Decalajele economice

Lipsa egalității de șanse duce la absența oportunităților și dificultăți economice accentuate în cazul femeilor.

Conform datelor World Bank, decalajul de gen în ceea ce privește ratele de participare la forța de muncă din România este acum cel mai mare din UE și există diferențe semnificative în ceea ce privește antreprenoriatul, în special pentru femeile care trăiesc în gospodării mai sărace.

Femeile de afaceri sunt, de asemenea, subreprezentate în consiliile de administrație ale celor mai mari companii listate la bursă. Deși diferența de remunerare între sexe este mai mică decât media UE, femeile câștigă în continuare mai puțin decât bărbații.

În 2024, femeile câștigau, în medie, cu peste 20% mai puțin decât bărbații. S-au făcut progrese față de anii trecuți, însă diferențele salariale dintre femei și bărbați rămân semnificative, arată o analiză Gender Pay Gap.

Cele mai mari discrepanțe salariale sunt în sectorul bancar (30,18%), farmaceutic (16,11%) și retail (14,82%). În schimb, în domeniul tehnologiei și industriei, diferențele sunt mai mici, iar în BPO (Business Process Outsourcing), femeile câștigă chiar ușor mai mult decât bărbații.

Violența financiară

Există și violență financiară. Câte femei nu sunt dependente de partener din acest punct de vedere? Există abuzatori care controlează accesul femeilor la bani, este o tactică de manipulare. Astfel, ele nu au unde pleca și sunt nevoie să rămână în relația toxică.

Peste 60% dintre victimele violenței domestice din România au experimentat cel puțin o formă de abuz economic, conform unui raport al Asociației Anais din iunie 2024.

55,8% dintre victime au fost forțate să renunțe la job sau să își reducă orele de lucru.

52,1% au fost împiedicate direct să se angajeze sau să avanseze în carieră.

Lipsa reprezentării femeilor în politică

După cum ni s-a spus, femeile nu au nici stofă de politiciene. Liderii politici adâncesc această percepție, oricât ar încerca să mimeze reprezentarea de gen în funcții. Avem două-trei femei ministru. Trebuie să facem lobby ca o lege pentru cotele de gen să fie promovată. Și ne întrebăm oare chiar nu se găsesc la fel de multe femei la fel de capabile ca bărbații care ajung în Parlament, Guvern, primării?

În alegerile parlamentare și prezidențiale din 2024 și 2025, majoritatea candidaților au avut discursuri tradiționalist-conservatoare atunci când au discutat despre drepturile femeilor, familie, LGBTQAI+ și minoritățile etnice, arată un studiu publicat de Fundația Friedrich-Ebert România.

România se situează pe penultimul loc în UE în ceea ce privește numărul de femei din Parlamentul European, cu doar 15,2% din numărul total de europarlamentari. Media UE este de 38,6%. Sunt date oficiale din 2025 ale Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Sexe, prelucrate de Monitorul Social, un proiect al Fundației Friedrich Ebert.

În Legislativul național, România are un procent de 22% femei parlamentare din totalul membrilor ambelor camere, în timp ce media UE este de 33,6%.

În cadrul consiliilor locale, datele agregate EIGE pentru anul 2025 arată că România se clasează pe ultimul loc în comparație cu statele membre ale UE, doar 8,9% dintre consilierii locali fiind femei.n Și doar 6,5% dintre primarii din România sunt femei, la o distanță foarte mare de media Uniunii Europene, de 18,9%.

Sunt funcții în care femeile au dreptul să se afle, fiindcă avem nevoie de politici făcute de femei pentru femei.

Și mai e de punctat că atunci când ajung pe funcții, apar clasicele supoziții „păi sigur e amanta cuiva”.

Fetele cresc cu o imagine greșită

Nu putem nega că fetele sunt evaluate social, prin prisma aspectului, încă din adolescență sau mai devreme. Să nu aibă kilograme în plus, să aibă părul lung, să fie feminine. Iar mentalitatea impusă încă de mici se va transpune în viața de femei adulte.

Un raport recent al organizației World Vision arată că 66% dintre fetele din România se simt judecate pentru modul în care se îmbracă, din cauza presiunilor toxice din mediul online. Normele de gen  afectează direct percepțiile despre corp.

Comentariile de pe rețelele de socializare la clipurile fetelor/femeilor sunt îngrozitoare. Femeile și fetele se confruntă cu mult mai mult hate online.

Recent, am participat la o dezbatere în Parlamentul European despre acest subiect, unde au fost pus date clare pe masă.

Deși practicile și comportamentele de violență cibernetică pot afecta pe oricine, femeile și fetele sunt mai predispuse să fie țintele acestei forme de violență și, prin urmare, se confruntă cu suferințe fizice, sexuale și psihologice semnificative și/sau dificultăți financiare. Incidentele de hărțuire cibernetică, urmărire cibernetică, control coercitiv, discurs instigator la ură și partajarea fără consimțământ a imaginilor intime tind să se extindă în mediul fizic, provocând suferințe severe.

Într-un raport din 2019 al Parlamentului, se arată că 96% din materialele de tip deepfake sunt conținut pornografic, iar 99% din acest conținut este cu femei și fete.

Iar când asta se întâmplă, tot ele sunt blamate.

Frica în care trăiesc femeile

De ce ne „agităm” atât și urlăm în Piața Victoriei că ne e frică să mergem pe stradă? Nu sunt de ajuns cifrele? O femeie este ucisă de un bărbat săptămânal. De un bărbat. Nu de o femeie. Cum nu este asta ură de gen? Nu are fiecare dintre noi o fiică, o mamă, o soră, soție, cunoștință de sex feminin pentru care îi este teamă când iese din casă?

Și aici anticipez întrebarea, „bine, dar cum rămâne cu bărbații agresați de femei”? Cu siguranță, orice tip de violență este de condamnat. Dar câte cazuri cu bărbați agresați de femei știți? Nu e, cumva, dezechilibrată balanța?

Una din trei femei a trecut, la nivel global, printr-o formă de violență fizică sau sexuală, fie în familie, fie în afara unei relații în timpul vieții, arată un studiu al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Raportul se bazează pe date colectate în perioada 2000 – 2023 din 168 de țări, printre care și România.

În România, aproape 35% dintre femei raportează că au suferit o formă de abuz, fie fizic, fie sexual, din partea partenerului lor, cel puțin o dată în viață.

Anul trecut, au avut loc aproximativ 60 de femicide în țara noastră.

Argumentele de genul „vina lor că stau într-o relație toxică” nu sunt valide. Violența nu este justificată indiferent de circumstanțe. Iar rațiunile unei femei care rămâne într-o relație în care este abuzată trebuie examinate de specialiști, fiindcă sunt multe elemente la mijloc, cum ar fi trecutul, dependența de acea persoană, riscurile pe care și le asumă când pleacă. Așadar, nu pot fi analizate simplist, iar societatea nu are dreptul să critice o femeie într-o astfel de situație critică.

Cum se caută argumente pentru viol

Am auzit în cadrul acestei dezbateri despre care vă spuneam o remarcă ce m-a dat peste cap pentru cât de reală e. De mici învățăm că ni se poate întâmpla și trăim cu această frică.

Conform datelor sintetizate de Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) și Eurostat, în 2022, 1.014 femei au fost înregistrate oficial ca victime ale infracțiunii de viol în România. Femeile au reprezentat ~94% din totalul victimelor de viol raportate de poliție. Aceste cifre reflectă doar cazurile raportate și înregistrate; violul este una dintre infracțiunile cu grad mare de subraportare. Un raport al Centrului FILIA din 2025 indică faptul că aproximativ 78% dintre dosarele de viol soluționate la nivel de parchet sunt clasate (închise fără trimitere în judecată).

De câte ori nu am auzit că „ea e de vină, că a provocat”. E anul 2026 și se găsesc justificări pentru viol.

Eurobarometrul special asupra violentei de gen, realizat anul trecut, arată că 55% dintre respondenții din România sunt de acord cu afirmația că există situații în care contactul sexual FĂRĂ CONSIMȚĂMÂNT  este justificat.

Li se spune bărbaților să aibă grijă cum se îmbracă, pentru a nu atrage priviri? Cred că sunt destul de multe cazuri până acum care atestă că o femeie poate fi în pericol de agresiune indiferent de vestimentație.

Citind și analizând toate aceste informații, bazate pe date concrete, să ne răspundem, așadar, la întrebarea „Sunt femeile egale cu bărbații?”.