Florin Niță pune punct carierei: „Îi sunt recunoscător acestui sport pentru omul care m-a făcut”

Florin Niţă, 39 de ani în iulie, a debutat la prima reprezentativă în noiembrie 2017 şi a adunat 31 de selecţii în tricoul României.

De Redactia Cotidianul - redactor
Florin Niță pune punct carierei: „Îi sunt recunoscător acestui sport pentru omul care m-a făcut”

Florin Niţă, 39 de ani în iulie, a debutat la prima reprezentativă în noiembrie 2017 şi a adunat 31 de selecţii în tricoul României.

Florin Niță a decis joi să spună „adio” gazonului, marcând finalul unei perioade importante pentru fotbalul românesc. Retragerea sa nu reprezintă doar încheierea unui capitol important pentru un sportiv de excepție, ci și un prilej de reflecție asupra carierei sale, potrivit FRF.

Florin Niţă spune „adio” gazonului, notează FRF pe site-ul oficial

Povestea lui Florin Niță este despre ambiție, refuzul de a ceda în fața greutăților, dar și despre o ascensiune construită cu multă muncă încă din perioada junioratului. Nu a fost niciodată doar una despre parade spectaculoase sau despre cum a reuşit să închidă poarta.

Fiecare plonjon salvator a avut la bază mii de ore de antrenament și sacrificii. A trecut de la statutul de rezervă la cel de erou al echipei naționale și a demonstrat că talentul devine cu adevărat valoros doar atunci când este dublat de o perseverență extraordinară.

Destinul său nu este doar un simplu parcurs sportiv de succes, ci un exemplu de demnitate și reziliență.  

Scrisoarea lui Florin Niţă  

Fotbalul mi-a dat totul. Şi, la rândul meu, i-am dat şi eu tot ce am avut mai bun.

Îi sunt recunoscător acestui sport pentru omul care m-a făcut. Pentru caracterul pe care mi l-a format, pentru toate momentele frumoase pe care le-am trăit, dar şi pentru cele grele, pentru zilele în care am căzut şi a trebuit să mă ridic singur. Fotbalul m-a învăţat să lupt, să nu renunţ şi să merg mai departe chiar şi atunci când părea imposibil. 

Am trăit atât de multe lucruri pe care nu le voi uita niciodată… debutul, emoţia primelor minute pe teren, la Chiajna, apoi în marile meciuri ale FCSB-ului, anii şi amintirile strânse în Cehia, la Sparta Praga sau Pardubice, perioada din Turcia, la Gaziantep, şi cea din Arabia Saudită, la Damac. Fiecare vestiar, fiecare stadion, fiecare coleg şi fiecare meci au lăsat ceva în sufletul meu.

Dar echipa naţională va avea mereu un loc special în inima mea. Să joci pentru România e ceva ce nu poate fi explicat în cuvinte. E o mândrie pe care o simţi în tot corpul atunci când auzi imnul şi vezi oamenii din tribune şi îi simţi pe cei de acasă trăind alături de tine fiecare fază. Să îţi reprezinţi ţara, să lupţi pentru ea şi să simţi că poţi bucura milioane de oameni… nu există sentiment mai puternic decât ăsta. 

Când am început fotbalul, eram doar un copil care iubea mingea şi jocul. Atât. Nu mă gândeam la faimă, la bani sau la carieră. Mă bucuram pur şi simplu că pot alerga după minge până seara. Apoi au venit visele, ambiţia, dorinţa de a ajunge cât mai sus. Şi am avut norocul să trăiesc o viaţă întreagă în mijlocul acestei nebunii frumoase numite fotbal, cu victorii care m-au făcut să plâng de fericire şi cu momente grele care m-au făcut mai puternic.

Le mulţumesc tuturor suporterilor care mi-au fost alături în această călătorie. Celor care m-au susţinut la echipele de club şi, mai ales, fanilor echipei naţionale a României. Au fost momente în care aplauzele voastre mi-au dat putere să merg mai departe când simţeam că nu mai pot.

Le mulţumesc colegilor, antrenorilor şi tuturor oamenilor pe care i-am întâlnit în drumul ăsta. Şi vă mulţumesc vouă, dragi suporteri, pentru că m-aţi făcut să simt, în toţi anii ăştia, că nu sunt singur.

Citește și: Soţia lui Florin Niţă, mesaj superb!

Fotbalului îi mulţumesc pentru că m-a definit ca om. Astăzi se încheie drumul meu ca jucător, dar niciodată nu mă voi despărţi de acest fenomen. Fotbalul va rămâne mereu parte din mine şi din viaţa mea.

Nu e un rămas-bun. E doar începutul unui alt capitol. Poate ca antrenor, poate ca om de conducere, dar sigur voi rămâne un om care va iubi fotbalul până în ultima zi. Dacă astăzi sunt un om care poate merge cu capul sus, o datorez fotbalului, dar şi familiei mele, care mi-a fost alături în fiecare clipă, nu 100%, ci mai mult decât atât. În spatele fiecărui meci, fiecărei victorii şi fiecărui moment greu au fost ei, cei care m-au susţinut necondiţionat, care au crezut în mine şi m-au ridicat de fiecare dată când mi-a fost greu. Pentru asta, le voi fi recunoscător toată viaţa.

Pentru tot ce am trăit împreună, mă înclin în faţa voastră cu respect, recunoştinţă şi multă emoţie.

Al vostru Florin Niţă.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.