Federația Spaniolă de Fotbal (RFEF) pregătește un program prin care fotbalistele din selecționata națională vor putea să își congеlеze ovocitele, cu sprijin financiar și logistic din partea instituției. Potrivit confirmărilor oferite presei, detaliile concrete ale inițiativei urmează să fie făcute publice în zilele următoare, după o perioadă lungă de lucru intern la acest proiect. Anunțul a fost făcut inițial de ziarul El Pais și a atras rapid reacții contradictorii în spațiul public, potrivit publicației Hola!.
Măsura răspunde unei provocări reale pentru sportivele de performanță: anii de vârf ai carierei coincid, adesea, cu perioada biologică ideală pentru a deveni mame. În lotul actual al Spaniei, anul nașterii jucătoarelor variază între 1991 și 2007. Printre numele cunoscute se numără Aitana Bonmati (născută în 1998) și Alexia Putellas (născută în 1994), ambele aflate în pragul sau deja depășind vârsta de 30 de ani, moment în care calitatea ovocitelor începe să scadă natural.
După 35 de ani, ovocitele își pierd din calități
Specialiștii în fertilitate subliniază că vârsta recomandată pentru prezervarea ovocitelor este sub 35 de ani. Dr. Jose Maria Rubio, director medical al Next Fertility, explică faptul că, după această vârstă, ovocitele își pierd calitatea, iar șansele de a obține embrioni viabili scad. La sportivele de elită se adaugă factori specifici: efortul extrem și competițional poate activa axul hipotalamo-hipofizo-suprarenal, ceea ce duce la scăderea producției de hormoni precum estrogenii și testosteronul, generând tulburări menstruale și afectând fertilitatea.
În ceea ce privește procesul tehnic, acesta implică un tratament hormonal cu injecții subcutanate zilnice, început în ziua 2–3 a ciclului menstrual și menținut aproximativ 9–10 zile. În această perioadă se fac ecografii repetate pentru a monitoriza creșterea foliculilor ovarieni. Când foliculii ating un diametru mediu de 16–18 mm, se programează puncția foliculară, realizată în salon de operație, sub anestezie (sedare). Prin vagin se puncționează și se golește fiecare folicul pentru a se obține ovocitele, care sunt apoi identificate la microscop și vitrificate în aceeași zi. Pacienta trebuie să se odihnească în primele 24 de ore după intervenție.
Pînă acum, jucătoarele care doreau să își prezerve ovocitele trebuiau să suporte costurile privat. Noua inițiativă a RFEF urmează să preia aceste cheltuieli și să coordoneze momentul optim al tratamentului cu calendarul competițional. Specialiștii recomandă ca procesul să fie planificat în perioadele mai puțin aglomerate ale sezonului, deoarece tratamentul hormonal durează în medie 10–12 zile și necesită o corecție nutrițională și un bilanț energetic adecvat.
Reacția Anei Peleteiro și dezbaterea publică
Îľăre controversa stârnită de măsură, atleta Ana Peleteiro, specializată în triplusalt și mamă a doi copii, a reacționat public pe Instagram. Ea a pus o întrebare tranșantă:
„Această măsură își propune să faciliteze ca femeile să devină mame sau să nu devină mame în timp ce joacă? Pentru că sunt două lucruri foarte diferite”. Peleteiro a subliniat diferența dintre oferirea de opțiuni reale femeilor și construirea unui sistem în care opțiunea cea mai convenabilă pentru instituție este amânarea maternității.
Atleta a argumentat că, pentru a concilia cu adevărat sportul de performanță și maternitatea, ar trebui protejate contractele în timpul sarcinii, garantată reintegrarea după naștere, respectate perioadele de recuperare și postpartum, iar îngrijirea copiilor să fie facilitată.
„Asta ar însemna, cu adevărat, că a fi mamă să nu penalizeze profesional nicio fotbalistă sau sportivă în general”, a declarat Peleteiro, respingând ideea că măsura RFEF ar reprezenta un „progres feminist”.
Între timp, susținătorii inițiativei consideră că prezervarea ovocitelor oferă sportivelor o plasă de siguranță biologică, permițându-le să își planifice maternitatea după încheierea carierei, fără presiunea ceasului biologic. Criticii, însă, tem că măsura poate fi interpretată ca o presiune indirectă pentru a amâna nașterea copiilor, în loc să elimine barierele structurale care fac ca maternitatea să fie incompatibilă cu performanța sportivă.
Dezbaterile din Spania reflectă o tensiune mai largă în sportul feminin de elită: cum să se garanteze egalitatea de șanse și protecția maternității fără a transforma corpul femeii într-un instrument de optimizare a performanței. Rămânne de văzut cum vor fi implementate detaliile programului RFEF și dacă acesta va fi însoțit și de alte măsuri de protecție a maternității, așa cum cer voci precum cea a Anei Peleteiro.