Franţa, în plin haos

Citind presa franceză din ultima vreme poţi avea senzaţia că ţara se află în timpul celui de al Doilea Război Mondial sau imediat după terminarea lui: „Carburanţi – încă nu s-a revenit la normalitate; Rafinăriile, SNCF şi controlul aerian sunt încă sub tensiune; Contestarea Legii muncii – o demonstraţie de forţă a Confederaţiei Generale a Muncii (CGT). Din atare perspectivă, nimic surprinzător că, luni, în aceeaşi Franţă a debutat o nouă săptămână de greve, mitinguri şi alte mari acţiuni de revendicări sociale, ceea ce face ca, aşa cum observa marea presă europeană, ţara să se afle în plin haos. Mai mult decât atât, este de notat că, dacă nu e prima oară când contestarea creşte în intensitate în stradă, dar şi în Adunarea Generală, de data asta se constată o diferenţă majoră în discuţie: la putere este stânga.

„Este pentru prima oară în ultimii 30 de ani când un guvern socialist (francez -n.n.) se confruntă cu o revoltă sindicală”, scrie, de pildă, cotidianul londonez „The Guardian”, cu orientare de centru-stânga, care subliniază că avem de-a face cu o premieră istorică majoră. Pe aceeaşi linie, un alt ziar englez, „The Independent”, evidenţiază faptul că luna mai este una periculoasă în Franţa, o ţară pe care o vede angajată în bătălia secolului XXI. „După revolta studenţească din 1968, guvernele (franceze- n.n.) au evitat cu grijă confruntările de primăvara cu tineretul şi sindicatele. Francois Hollande a avut curajul, sau orgoliul nemăsurat, de a ignora înţelepciunea celor în vârstă. Căutând confruntarea cu guvernul, CGT, cel mai vechi sindicat din Franţa, speră să dovedească faptul că are un viitor, insistând asupra ideii că ţara trebuie să se agaţe de trecutul ei”.

Pornind de la cele de mai sus să vedem cum arată noua săptămână de contestări sociale, cu exact 15 zile înaintea unui eveniment care, ca şi în trecut, va polariza atenţia întregului mapamond – Euro 2016. Este Campionatul European de Fotbal, sportul cel mai popular de pe Terra, urmărit cu atenţie atât de oameni simpli, dar şi de politicieni, actori, scriitori sau prelaţi în frunte cu Papa Francisc. Mai precis, este genul de eveniment în timpul căruia, în urmă cu câteva decenii, în războiul civil din Liban, taberele impuneau armistiţiu când avea loc un meci, astfel încât combatanţii să-l poată urmări nestingheriţi la televizor.

Aşadar, care este calendarul manifestărilor din Franţa în aceste zile de după uriaşele demonstraţii împotriva Legii muncii de săptămâna trecută? Marţi, SNCF deschide balul cu o chemare la grevă nelimitată, începând cu ora locală 20.00, lansată de patru sindicate – CGT, Unsa, SUD-rail, CFDT – care doresc să pună presiune pe negocierile interne privind timpul de lucru al celor din căile ferate, amintind, totodată, opoziţia lor faţă de Legea muncii. După cum relevă ziarul „Le Figaro”, preavizul depus acoperă integral perioada lui Euro 2016 (10 iunie-10 iulie), la care SNCF este transportator oficial. „Nu se doreşte împiedicarea oamenilor să meargă să vadă meciurile de fotbal, dar trebuie ca guvernul să dorească să discute. Totul este în mâinile lui”, declara Philippe Martinez, liderul CGT. Joi, transporturile publice în Ile-de-France se vor desfăşura la relanti odată cu chemarea la grevă nelimitată a CGT pentru RATP. Se reclamă redeschiderea negocierilor salariale anuale şi retragerea proiectului Legii El Khomri. Şi SUD-RATP, al 3-lea sindicat al transportatorilor, a chemat deja la o grevă nelimitată odată cu debutul Euro-2016. El se pronunţă împotriva Legii muncii şi a repunerii în discuţie a statutului RATP. Federaţia naţională CGT a porturilor şi docurilor vrea să se întrerupă munca timp de 24 de ore. Vineri, sindicatele aviaţiei civile vor înceta lucrul timp de trei zile, până duminică. Traficul aerian ar putea fi perturbat ca urmare a unei greve a Direcţiei generale a aviaţiei civile (DGAC), prevăzută între 3 şi 5 iunie, pentru revendicări interne.

De-a lungul întregii săptămâni vor exista incertitudini şi în ce priveşte aprovizionarea cu combustibili. Potrivit ziarului „Le Monde”, dintre cele opt rafinării franceze, patru încă sunt oprite, iar două au activitate redusă. Greva a fost menţinută la terminalele petroliere din Marsilia şi din portul Le Havre, care alimentează aeroporturile pariziene Orly şi Roissy cu kerosen. De altfel, statul a cerut companiilor aeriene ca avioanele lor să-şi facă plinul cu kerosen în timpul escalelor în străinătate. Deşi depozitele au fost deblocate, rafinăriile merg cu încetinitorul. În weekendul trecut, compania Total încă avea dificultăţi la 659 de benzinării (faţă de 915 joi), dar purtătorul de cuvânt al guvernului, Stepfane Le Foll, a promis că luni va fi benzină la toate pompele din ţară.

Tabloul sugerat de însăşi presa franceză îl socot unul pre-apocaliptic. De aici şi nesurprinzătoarea constatare a cunoscutului ziar britanic „The Times”. „Atunci când benzina este gata să ajungă atât de preţioasă ca şi şampania în Franţa lui Francois Hollande, Republica (Franceză-n.n.) este pe cale să devină aproape incontrolabilă”, şeful statului trebuind să nu renunţe la misiunea lui de a insufla un nou dinamism economiei, scrie ziarul citat. Sigur, nu trebuie uitat că acest cotidian este unul conservator, iar Hollande este un socialist, dar tot atât de adevărat este că „The Times” e recunoscut în toată lumea pentru seriozitatea analizelor sale. Pe aceeaşi linie dură a mers un editorial semnat la „Deutsche Welle” de jurnalista Barbara Wesel, pentru care „Franţa se pregăteşte pentru o vară de foc”. După ea, CGT şi-a atins o parte din obiective prin mobilizarea ei în preajma lui Euro 2016. „O dată în plus, Franţa nu este guvernabilă, iar investitorii fug. Guvernul slab şi impopular al lui Hollande trebuie să se bată pentru supravieţiuirea sa”. Pe scurt, Barbara Wesel susţine că Franţa este în genunchi.

Bilanţul acestei situaţii haotice? Socialiştii se autodistrug, conservatorii, slăbiţi de scandaluri, nu oferă alternative satisfăcătoare manifestanţilor. „Câştigătorul acestei lovituri de forţă ideologică şi fără viziune este, fără îndoială, Frontul Naţional (…) Marine Le Pen, lidera Frontului, trebuie să-şi frece mâinile de satisfacţie”. Totuşi, ne place sau nu, trebuie evidenţiată şi forţa reală a sindicatelor franceze în comparaţie cu cele de pe malurile Dâmboviţei şi de aiurea.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.