Frica de AUR sau cum a ajuns Nicușor Dan captiv într-o ecuație care avantajează PSD – ANALIZĂ

PSD pare că evită să dea premierul, iar Nicușor Dan, de teama AUR, pare că nici nu insistă. Dacă PSD ar fi vrut, fiind cel mai mare partid din România, ar fi ieșit zilnic să reclame că președintele nu îi dă dreptul la nominalizare. La prima vedere, pare absurdă mișcarea social-democraților. PSD este cel mai mare partid din Parlament. PSD a contribuit decisiv la căderea Guvernului Bolojan. PSD are structurile administrative cele mai puternice din țară. PSD controlează cea mai mare parte a administrației locale. Și totuși PSD nu vrea să conducă guvernul.

De ce? Pentru că, uneori, puterea maximă nu înseamnă să guvernezi. Înseamnă să îi faci pe alții să guverneze în condițiile tale. În contextul economic actual, ar putea fi o sinucidere pentru orice partid să-și asume frâiele guvernării. Singurul care părea dispus a fost Ilie Bolojan, premier interimar acum, dintr-o convingere ce pare sinceră că fără reformă și fără un politician care să se sacrifice, România nu mai poate înainta. Acum e rândul lui Eugen Tomac, premierul desemnat, să joace rolul, nu e clar cât îi va reuși. Dar Eugen Tomac a ajuns să fie propus nu atât din convingerea cuiva că e cea mai bună soluție, chiar dacă acest adevăr dureros îi poate face nedreptate în esență. Ar putea fi un premier excelent, nimeni nu poate ști. Nu are însă votul popular, legitimitatea și susținerea parlamentară reală necesare pentru a fi în această poziție. 

PSD a reușit o performanța rară

Întorcându-ne la PSD, criza actuală are un element care trece aproape neobservat. După căderea lui Ilie Bolojan, PSD a reușit performanța rară de a rămâne simultan și cauza problemei, și partenerul indispensabil pentru rezolvarea ei. Social-democrații au contribuit la răsturnarea guvernului. Dar tot ei sunt partidul fără de care noua majoritate este aproape imposibil de construit. De aici începe avantajul PSD și problema lui Nicușor Dan.

Președintele nu pare să se teamă atât de PSD, cât de ceea ce ar putea face PSD. Mai exact, de posibilitatea ca social-democrații să se apropie și mai mult de AUR. Această teamă apare constant în toate mișcările de la Cotroceni. Fără AUR la guvernare. Fără anticipate. Fără experimente care ar putea împinge România într-o nouă perioadă de instabilitate. Guvern proeuropean. 

Sunt obiective legitime. Dar fiecare dintre ele oferă PSD o putere suplimentară de negociere. Pentru că, atunci când un actor politic știe că adversarul lui se teme de un anumit scenariu, acel scenariu devine automat o armă de negociere. PSD nu trebuie să spună explicit că va merge cu AUR. Este suficient ca această posibilitate să existe. Sau să fie testată la scară mai mică. De exemplu, votul comun PSD-AUR pentru diferite proiecte din Parlament, cum a fost cazul Institutului Cultural Român. 

AUR și PSD, cele mai avantajate partide de criza politică

Sunt suficiente aceste colaborări, chiar dacă punctuale, pentru ca președintele Nicușor Dan să se teamă că pierde cel mai important proiect al său de țară – guvernul proeuropean. Așa s-a ajuns într-o situație în care multe voci reclamă că PSD pare unul dintre cele mai avantajate partide prin deciziile lui Nicușor Dan, fie că președintelui îi place sau nu să o recunoască. Un alt câștigător ar putea fi AUR, care deja are un scor mare în sondaje – 38%, dar ar putea să ajungă la cifre și mai mari, dacă rămâne singur în opoziție, în timp ce partidele proeuropene se ceartă. 

PSD, avantajele guvernării fără costuri. AUR defilează în opoziție

În acest moment, social-democrații ocupă poziția perfectă. Nu își asumă funcția de premier. Nu își asumă costurile viitoarelor măsuri economice. Nu își asumă nemulțumirea care va veni inevitabil odată cu reducerea deficitului și cu presiunile bugetare. Dar își păstrează influența și are șanse să fie la guvernare, mai mult din umbră decât în prim-plan. PSD încearcă să obțină avantajele guvernării fără costurile guvernării. Lucru pe care l-a făcut constant și în anul în care a fost în coaliția Guvernului Bolojan. A fost la butoane, dar s-a comportat ca un veritabil partid de opoziție. A acceptat în ședințele politice toate măsurile nepopulare, dar apoi a ieșit în piața publică să se plângă de ele. 

Tomac, omul care deranjează cel mai puțin, dar nu convinge

Propunerea Eugen Tomac spune multe despre raportul real de forțe. Tomac nu este soluția naturală a unei majorități politice. Tomac este soluția care, în teoria lui Nicușor Dan, deranjează cel mai puțin. Nu este omul PSD. Nu este omul PNL. Nu este omul USR. Dar ar trebui să fie suficient de acceptabil pentru toți încât nimeni să nu plece de la masă. Problema este că o astfel de soluție rezolvă matematica și lasă nerezolvată politica. Pentru că întrebarea fundamentală rămâne aceeași. Cine guvernează, de fapt? Tocmai de aceea, șeful statului nu pare să aibă câștig de cauză și să convingă PNL și USR că soluția Tomac e rezolvarea. 

Văzând că nu izbutește să-l impună, Nicușor Dan a trecut la declarații apăsate, mai ales în privința tonului. „Am auzit diverse opinii, că am dat satisfacție lui X față de Y sau că n-am dat satisfacție lui X față de Y. Nu este mandatul meu. Mandatul meu este: unu, să păstrez direcția pro-occidentală a României, și doi, să previn o cădere economică bruscă, care să afecteze fiecare familie din țara asta, şi sunt îngrijorat că aceste chestiuni sunt puse azi în discuție.”

LIVE TEXT: Președintele bate obrazul partidelor politice și face apel la responsabilitate – VIDEO

În ultimele săptămâni, Nicușor Dan a acționat ca un președinte preocupat să evite cel mai rău scenariu. Este o abordare ușor de înțeles. Dar politica funcționează rareori în favoarea celui care negociază din frică. Cu cât PSD observă mai clar că președintele vrea cu orice preț să evite apropierea dintre social-democrați și AUR, cu atât crește prețul pe care îl poate cere.

Iar aici apare întrebarea pe care Nicușor Dan va trebui să și-o pună mai devreme sau mai târziu. Există dovezi că PSD vrea cu adevărat o alianță strategică cu AUR? Sau există doar convingerea că ar putea să o facă? Diferența este uriașă. Pentru că întreaga strategie a Cotroceniului pare construită pe această premisă.

Dacă premisa este corectă, atunci concesiile făcute PSD pot fi justificate. Dacă premisa este greșită, atunci președintele riscă să transforme cea mai mare vulnerabilitate a PSD — evitarea asumării guvernării — în cel mai mare avantaj al său. Iar asta ar însemna că, în încercarea de a ține extremiștii departe de putere, Nicușor Dan a oferit PSD exact ceea ce și-a dorit: influență maximă și responsabilitate minimă.

Există o altă cale – Guvern PSD-AUR

Nicușor Dan ar putea să accepte că, dacă asta vor, nu poate împiedica PSD și AUR să guverneze împreună. Sunt cele mai mari partide din Parlament, împreună au aproape 50% din voturi. Cu sprijinul neafiliaților desprinși tot din partide suveraniste, pot face mai ușor și, poate mai natural, o coaliție. 

Riscul pentru Sorin Grindeanu de a compromite partidul în fața Bruxelles-ului, dacă face o astfel de mișcare, e majoră. Numeroși lideri europeni și-au exprimat deja îngrijorarea, încă din momentul în care PSD și AUR au dat jos Guvernul Bolojan.  De aceea, e foarte posibil ca social-democrații să nu facă pasul spre AUR, cel puțin deocamdată. Dar dacă o fac, nu pot fi împiedicați nici de președinte, nici de altcineva. Cum scria Cristian Pantazi, „asistăm la o distorsiune gravă a democrației”. Nicușor Dan, prin acțiunile sale, riscă să ignore votul popular și să dea o formulă de guvernare de laborator, care nu are cum să țină, chiar dacă va izbândi pe moment. 

Nicușor Dan ar putea lăsa PSD să umple golul pe care l-a creat. Să guverneze, ca vioara-ntâi, și cu premier asumat, cu carnet de partid. Dacă asta înseamnă că PSD va guverna cu AUR, este doar o consecință a matematicii parlamentare și a alegerii pe care o fac cele două partide. AUR va avea șansa să demonstreze că poate mai mult decât să critice din opoziție. Sau o va rata și va fi taxat la vot în 2028. Altfel, AUR va crește nestingherit în opoziție, în timp ce se urcă pe valul de nemulțumire populară. 

Și tot Nicușor Dan are la îndemână varianta de a lăsa PSD să guverneze singur. Astfel, PSD ar avea șansa să demonstreze că poate pune în aplicare toate măsurile pe care le promite în spațiul public și pentru care susține că l-a dat jos pe Ilie Bolojan. 

A treia cale – Guvern PNL-USR-UDMR-minorități

Iar a treia cale pentru Nicușor Dan este, în caz că Eugen Tomac eșuează la votul din Parlament, să încerce formarea unui guvern PNL-USR-UDMR-minorități. Va fi nevoie de sprijinul neafiliaților însă. Aceștia au fost preluați recent de Victor Ponta, care s-a transferat de la grupul PSD la Grupul UNIT, din care fac parte aleșii plecați de la POT și SOS. Așadar, Victor Ponta va avea un cuvânt greu de spus la votul pentru orice formulă de guvernare.