Gaza Riviera – țeapă imobiliară sau nouă ordine internațională?

La finalul lunii martie 2024, Jared Kushner, ginerele președintelui Donald Trump (foarte puțin vizibil în acest al doilea mandat) a făcut ceea ce unii ziariști conservatori americani au considerat că este cea mai nerușinată declarație pe care au auzit-o vreodată. Kushner a spus: ”Proprietățile cu vedere la mare din Gaza pot fi foarte valoroase”.

Kushner era, din nou, un nimeni atunci când a făcut aceasta declarație, motiv pentru care a stârnit puține polemici. Dacă ea ar fi fost făcută de politcienii de extremă-dreapta aliați la guvernare cu premierul israelian Benjamin Netanyahu, ar fi atras un val de critici internaționale. Ei bine, această declarație este făcută acum de însuși președintele SUA, ca parte a unui plan care presupune nu numai crearea unei ”riviere” în Gaza, ci și epurarea etnică definitivă.

Vorbind alături de un Benjamin Netantahu mustăcind, în prima sa vizită la Washington în mandatul Trump 2.0, președintele a spus: ”SUA vor prelua Gaza și vor și face ceva cu ea. Vom deține Gaza și ne vom asuma responsabilitatea de a distruge bombele neexplodate și armele de acolo, vom rade totul și vom scăpa de ruine. Mă gândesc la proprietate pe termen lung, la o mare stabilitate în acea parte a Orientului Mijlociu și poate a întregului Orient Mijlociu. Nu a fost o decizie luată ușor. Celor cu care am vorbit le-a plăcut ideea ca SUA să dețină o bucată de teritoriu, să o dezvolte, să creeze mii de locuri de muncă, să creeze ceva care va fi minunat”. Întrebat despre aspectele de securitate, Trump nu a exclus prezența militară a SUA în Gaza. ”Dacă va fi necesar, vom face asta. Vom lua acea bucată de pământ și o vom dezvolta”.

Și se ce se va întâmpla cu populația palestiniana, cu cele peste 2 milioane de oameni care locuiau în Gaza înainte de începerea războiului. Ce se va întâmpla cu 47.000 de morminte ale celor care au murit sub bombardamentele israeliene începând doar din octombrie 2023?

Întrebat dacă și palestinienii ar putea fi printre cei care pot reveni în ”riviera” proiectată de administrația americană, Trump a spus: ”Și ei. Palestinienii vor trăi acolo”. Însă a subliniat că Gaza nu va mai putea fi casa lor permanentă. ”Nu cred că oamenii ar trebui să se mai întoarcă în Gaza. Gaza le-a purtat ghinion. Trăiesc ca în iad acolo. Nu este un loc în care sa trăiești. Cred că-și doresc să revină doar pentru că nu au o alternativă”, a spus Trump. În schimb, el a sugerat că palestinienii ar trebui să aibă ”o bucată de pământ bună, proaspătă și frumoasă”.

Unde ar fi aceasta nouă ”casă” a palestinienilor din Gaza?

În Cisiordania? Nici vorba; dacă președintele Trump a evitat să vorbească despre Cisiordania în timpul vizitei premierului Netanyahu, au făcut-o în schimb mai mulți congresmeni republicani, pentru The New York Times. Ei au spus că Cisiordania va fi și ea a Israelului, așa cum își dorește actualul cabinet israelian. ”Cred că ar trebui să vorbim despre Samaria și Iudeea (denumirea în actele oficiale israeliene a regiunii), nu despre Cisiordania”, s spus un congresmen republican.

Atunci ar putea fi deșertul Negev viitoarea casă a palestinienilor din Gaza, așa cum sugera Jared Kushner, în urmă cu un an? Nu, pentru că Negev este al Israelului.

Soluția lui Trump este ca palestinienii epurați din Gaza să fie primiți de Egipt și Gaza, cu toate riscurile de insurecție, răsturnare de regim și război civil pe care le-ar genera în aceste țări care găzduiesc de decenii milioane de refugiați palestinieni. Trump a anunțat că îl va invita pe regale Abdullah al Iordaniei pentru a discuta despre acest plan. Diplomația iordaniana a respins această soluție. Întrebat de reporteri ce se va întâmpla dacă Egiptul și Iordania îl vor refuza, Trump a spus: ”Nu îmi vor spune nu. Vreau să-i transfer pe toți rezidenții din Gaza. Asta se va întâmpla”.

Venită din partea unui președinte american, a unui președinte care se bucura de o mare încredere în rândul electoratului, soluția epurării etnice în Gaza și a trecerii în proprietatea SUA trece de nivelul nerușinării despre care se putea vorbi în cazul ginerelui prezidențial. Este un moment care anunță schimbări mari în politica internațională, care anunță spulberarea actualelor paradigme. Donald Trump, adeptul ”păcii prin forță”, a propus ceea ce niciun președinte american nu a propus – o transformare radicală a poziției pe care SUA au avut-o în Orientul Mijlociu de la apariția Israelului, în 1948 și de la războiul din 1967, când Israelul a ocupat Fâșia Gaza. Este o schimbare anunțată încă din primul mandat al lui Donald Trump, atunci când premierul Netanyahu a inaugurat o așezare israeliana construita ilegal în Înălțimile Golan (ocupate în timpul aceluiași Război de Șase Zile) – așezarea a fost botezată ”Înălțimile Trump”. Va urma și ”Riviera Trump”? ”Omul se pricepe la afaceri imobiliare”, a spus trimisul prezidential pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff (un miliardar, și el mogul imobiliar, din New York), citat de BBC.

Întreaga presă de mainstream critică planul lui Trump și declarațiile făcute în timpul vizitei lui Benjamin Netanyahu, subliniind că ele încalcă flagrant actualele norme internaționale. Aceasta este și poziția statelor arabe. Însa aceleași state arabe au făcut prea puțin pentru palestinieni de-a lungul deceniilor. Au alimentat însă constant la nivel retoric războiul mocnit dintre palestinieni și Israel.

Pot exista soluții mai bune pentru Gaza? Soluția cu două state – israelian și palestinian – cea mai susținută la nivel internațional – este deja suficient de veche cât să fi demonstrat că este imposibilă. Israelul se opune, iar extrema dreaptă puternică din Israel dorește nu numai epurarea în Gaza, ci și anexarea Cisordaniei. Soluția garanțiilor internaționale pentru Gaza este greu de aplicat, pentru că ar pune statele sau organizațiile garante între ciocan și nicovală, într-o poziție din care nu pot ieși decât conflicte (inclusiv între palestinieni și garanții arabi) sau o imagine internațională șifonată. Extinderea autorității Fatah în Gaza este la fel de puțin realizabilă ca și soluția celor două state, către care ar constitui un prim pas. Varianta care rămâne este revenirea Hamas și a războiului în Gaza, iar aceasta pare și cel mai probabil scenariu – atât pentru că Hamas a arătat ca are suficientă vitalitate pentru a reveni, cât și pentru că premierul Netanyahu a demonstrat că are nevoie de inamicul Hamas pentru a-și întări puterea și a-și aplica pas cu pas planurile de alungare a populației palestiniene. Varianta epurării etnice în Gaza și a ”Rivierei Trump” echivalează cu o variantă dură a garanțiilor internaționale – garanții oferite de SUA prin prezența marilor interese de afaceri și a bocancului pușcașului marin american.

Poate întreg acest cutremur provocat de Donald Trump ar trebui privit ca parte a unei strategii de negociere pe care președintele pare să o aplice și în alte părți ale lumii.

Ideea ca SUA sa preia Gaza a venit la scurt timp după ce Trump și-a exprimat dorința de a cumpăra Groenlanda, invocând rațiuni de securitate – aceleași care i-au făcut și pe alți președinți americani să râvnească la insula daneză. Trump a amenințat că SUA vor prelua din nou controlul asupra Canalului Panama (cedat integral în 1999), acuzând că guvernul panamez oferă Chinei control asupra porturilor. A amenințat că va transforma Canada în al 51-lea stat american și că va impune tarife vamale de 20%. A amenințat cu tarife și Mexicul, acuzând că fură locurile de muncă ale americanilor.

Rezultatul acestor amenințări: danezii și-au arătat repede dorința de a negocia cu Trump în privința Groenlandei, a resurselor de acolo și a rutei arctice pentru care SUA se luptă cu Rusia si China. Canada și Mexic au fost de acord să întărească controalele la frontiere pentru a filtra imigranții și a reduce traficul cu precursori ai drogurilor sintetice, în schimbul păsuirii tarifelor vamale. NATO a făcut același lucru pentru a-l îmbuna pe președintele SUA și acum pragul cheltuielilor de apărare a sărit de la 2% la 5% din PIB – mult peste cheltuielile vest-europene în vremea Războiului Rece. La fel, Ucraina ar putea pune pe tavă zăcămintele de minerale rare, terenurile fertile, alte sute de mii de tineri pentru front, pentru a se asigura că ajutoarele americane vor curge în continuare și că președintele Zelenski va rămâne la putere cu mandatul expirat din 2024, nepresat de Washington să organizeze alegeri.

Pentru administrația Trump nu contează dacă în colimator intră aliați, nu contează nici cutumele diplomatice. Chiar dacă declarațiile dezpre Gaza (sau Groenlanda) sunt o exagerare menită să pună presiune pe partenerii de negociere, ele vor schimba natura relațiilor internaționale. Iar, în timp ce cei mai puternici din lume dau tonul viitorului, marile țări europene fac declarații despre multilateralism, lume bazată pe reguli democratice și liberale și par încă sa viseze că Europa impune standardele relațiilor între state.