Artistul plastic Geta Brătescu ne-a părăsit ieri. Supranumită „Marea doamnă a artei conceptuale din România”, Geta Brătescu este o reprezentantă importantă a avangardei postbelice, a cărei contribuţie artistică pluridisciplinară este rezultatul studiilor în literatură şi filosofie, urmate în paralel cu cele de artă.
O figură centrală în arta postbelică românească, Geta Brătescu a lucrat într-o varietate de tehnici, incluzând desen, colaj, obiect, textile, gravură, fotografie, video experimental, happening şi performance. De-a lungul unei cariere de şase decenii, artista a dezvoltat un stil sofisticat, care foloseşte ca surse de inspiraţie, în mod egal, literatura, teatrul şi viaţa de zi cu zi, pentru a explora potenţialul artei în prezentarea unor teme ale identităţii şi istoriei, la răscrucea a două veacuri.
Cu o carieră impresionantă, de peste 60 de ani, Geta Brătescu se bucură de apreciere în rândul publicului şi al specialiştilor din domeniul artelor în întreaga lume. Pavilionul României la Bienala Internaţională de Artă de la Veneţia, care a găzduit în 2017 proiectul Apariţii al artistei, a fost unul dintre cele mai admirate şi s-a bucurat de articole elogioase în mass-media internaţională.
Expoziția din Pavilionul României a fost concepută în jurul a două coordonate principale: atelierul – o temă centrală care a modelat traiectoria artistică a Getei Brătescu – și reflecția îndreptată asupra subiectivității feminine prin diversele moduri de conceptualizare a feminității. Două coordonate definesc identitatea celui de-al doilea spațiu de expoziție – Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția –, care este deopotrivă un cabinet de studiu – ce oferă condiții pentru imersarea în lectura catalogului și parcurgerea altor materiale relevante pentru traiectoria artistică și intelectuală a Getei Brătescu – și o expoziție concentrată, având ca temă procesul de creație al artistei.
Consistența, integritatea, calitatea estetică și intelectuală a demersului Getei Brătescu, incredibila prezență a artistei – care se dezvăluie prin lucrările în care ea se auto-reprezintă, dar și în personajele feminine pe care ea le invocă au transformat Pavilionul României și Noua Galerie într-un „atelier continuu” pentru fiecare vizitator în parte.
Participarea Getei Brătescu la Bienala de la Veneția a adus împreună lucrări din toate etapele de lucru ale artistei – multe dintre ele arătate în premieră –, demonstrând dezinvoltura cu care ea utiliza o multitudine de medii artistice. Geta Brătescu recurgea la o serie de proceduri din arsenalul vizual și conceptual al modernismului, dar ea a modulat și a transformat această moștenire, avansând concomitent în direcția unor moduri contemporane de expresie și de conceptualizare a actului artistic, punând accent pe performativitate, procesualitate, auto-reprezentare sau serialitate.
Remarcabil în toată activitatea de creaţie a Getei Brătescu a fost interesul artistei pentru tehnica desenului, însoţit sau nu de acuarelă, colaj şi textile. Întotdeauna desenul a fost pentru Geta Brătescu o provocare continuă a celor două tărâmuri ale imaginarului, evocate de versul eminescian: „Iară ochiu-nchis afară înăuntru se deşteaptă”. Într-o lume a recunoscutei autorităţi pe care o are imaginea, Geta Brătescu a răsturnat puterea privirii, contrapunându-i puterea orbirii. De aceea, titlul expoziţiei sună ca un paradox: Desene cu ochii închişi. Artista care avea un spirit ludic bine-cunoscut desena ca şi cum s-ar fi jucat de-a baba-oarba, ca şi cum fiecare desen ar fi reprezentat căutarea unui chip ascuns, al unui partener de joacă, pe care trebuie să-l descoperi, ca să câştigi. Desenul devenea un joc văzut şi nevăzut, un adevărat traseu al descoperirii celuilalt, un dialog între cel ce caută şi cel ce urmează să fie găsit, deşi cel din urmă face toate eforturile ca să rămână nedescoperit. Taina jocului este încântătoare. În desenele Getei Brătescu impresionează absenţa oricărei emfaze, caligrafia copilăroasă, virtutea neprevăzutului. Artista rămâne la orice vârstă a creaţiei sale un mare copil al acestei lumi pline de zeci de provocări, între care pasiunea creaţiei trebuie să rămână cel mai mare pariu cu sine.
Eliminând coordonarea mână-ochi, deci desenând cu ochii închişi, tehnica Getei Brătescu este strâns legată de tradiţia suprarealistă a desenului automat şi procesul de extragere a imaginilor din imaginaţia sau conştiinţă interioară a artistului. Actul de a lăsa desenul la voia hazardului reflectă dorinţa permanentă a artistei de a experimenta în atelier – un spaţiu autonom, liber de influenţa presiunilor economice sau politice.
Generaţiile care au trăit cu revista Secolul 20 şi care erau nelipsite de la festinul lecturilor conectate la Europa Occidentală, la valorile Americii de Nord şi la marea literatură a realismului magic din America Latină, cunoscătorii literaturilor nordice şi ai literaturii din Australia, din ţările din Federaţia Rusă şi din Europa de Est, cu zona ei de samizdat, au putut să descopere de-a lungul mai multor decenii rolul enorm pe care l-a jucat în designul revistei Secolul 20 marea artistă.
Geta Brătescu realiza întreaga concepţie grafică a revistei, transformând fiecare număr într-o temă cu variaţiuni, conferind astfel fiecărui element vizual, de la grafică la literele de titlu şi jocul dintre spaţiile pline şi cele goale, o semnificaţie artistică, simbolică, psihologică. Din aceste motive, fiecare număr al revistei Secolul 20 a putut fi considerat şi ca un obiect de artă, şi, în orice caz, a fost, pentru atâtea generaţii, o lecţie de originalitate, bun-gust şi imaginaţie modernă. Geta Brătescu era nelipsită din compania marilor scriitori şi artişti ai epocii. Nu exista vernisaj important de la care marea artistă să lipsească, nu exista lansare a unei cărţi şi a unui scriitor de mare valoare internaţională în care Geta Brătescu să nu fi oferit organizatorilor o idee, o soluţie de grafică, un concept de afiş.
Pictor, grafician şi ilustrator de carte, Geta Brătescu s-a născut la 4 mai 1926, la Ploieşti. Personalitate centrală a artei contemporane româneşti începând cu anii ’60 şi artistă cu o carieră îndelungată şi prolifică, Geta Brătescu a dezvoltat o operă complexă ce include desen, colaj, grafică, gravură, tapiserie, obiect, fotografie, film experimental, video şi performance. A studiat la Facultatea de Litere şi Filosofie (1949) şi la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti (1971).
Un sumar al creaţiei sale a făcut obiectul Retrospectivei personale organizate la Muzeul Naţional de Artă, în decembrie 1999. În luna mai 2007, artista a expus desene inedite la UNAgaleria, în expoziţia cu titlul Cinci minute. Dintre expoziţiile sale personale mai menţionăm: la Bucureşti, Ivan Gallery – Colaj-Desen 1971-2006 (2008); în Austria, la Galeria Taxispalais din Innsbruck (2008); la Sibiu – Faust (2009); la Bucureşti, Ivan Gallery – Spaces (2009); la Viena – Alteritate (2010); în Liverpool – Economia darului (2010). Tot în 2010 a expus lucrări la cea de-a 4-a ediţie a Bienalei Internaţionale de Gravură Experimentală, la Centrul Cultural Palatele Mogoşoaia.
Este autoarea volumelor de eseuri De la Veneţia la Veneţia (1970), Atelier Continuu (1985), Atelier Vagabond (1993), a romanului Art (2000), a volumului de proză scurtă Peisaj cu om (2002). În Ziua şi Noaptea (2004), sunt transcrise secvenţe de caiet personal, urmate de o secţiune finală cu desene executate de autoare, iar Copacul din curtea vecină (2009) reprezintă jurnalul propriu-zis, ce acoperă perioada 10 mai 2002 – 28 ianuarie 2009.
Scriitoare, ilustratoarea printre altele a traducerii lui Faust semnate de Ştefan Augustin Doinaş, director artistic al revistei Secolul 20/Secolul 21, a fost distinsă în 2008 cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti pentru contribuţia sa la dezvoltarea artei contemporane româneşti.
Artista a fost decorată în 2017 cu Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de Ofiţer, prin decret prezidenţial, „în semn de înaltă apreciere pentru contribuţia personală la îmbogăţirea patrimoniului cultural românesc şi universal, pentru remarcabila sa implicare în promovarea artei conceptuale româneşti, împletind cu o măiestrie profundă arta vizuală cu cea literară”.
Premii şi distincţii: Premiul al II-lea al Uniunii Artiştilor Plastici (1965), Premiul Revistei „Arta”, Uniunea Artiştilor Plastici (1970), Premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru Environment; Premiul „Ion Andreescu” pentru expoziţia personală „Grădina”, Academia Română (1993), Premiul Naţional pentru Arte Vizuale (2008).
La 23 martie 2008, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, acordat pentru remarcabila sa contribuţie la dezvoltarea artei româneşti contemporane.
Lucrările Getei Brătescu se regăsesc în colecţii importante precum cele ale MoMA, New York; Centre Georges Pompidou, Paris; Tate Modern, Londra; Hammer Museum, Los Angeles; Museum of Modern Art, San Francisco; Muzeul de Artă Modernă, Varşovia; Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Bucureşti; MAK, Viena, MUMOK, Viena, Kontakt Collection, Viena; Moderna Galerija, Ljubljana şi FRAC Lorraine, Franţa.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.