Fațada reprezintă cartea de vizită a oricărei case. Ea nu doar că influențează prima impresie pe care locuința dumneavoastră o lasă asupra vizitatorilor, dar are și un rol esențial în protejarea clădirii de factorii externi nefavorabili. Dacă vă gândiți să construiți sau să renovați fațada, descoperiți mai jos care sunt cele mai potrivite materiale, ce tipuri de fațade sunt disponibile și care sunt principalele lor caracteristici.

 

Fațada este componenta exterioară a casei care influențează semnificativ aspectul său general. Ea protejează clădirea de condițiile meteorologice nefavorabile, cum ar fi variațiile de temperatură, vântul puternic, zăpada, ploaia și grindina. În plus, fațada joacă un rol crucial în asigurarea protecției termice și izolării fonice adecvate pentru clădire.

Fațada de contact este cel mai popular tip de fațadă

Fațada de contact, cunoscută și ca fațada de izolare termică, este cea mai des întâlnită alegere. Această fațadă este alcătuită din mai multe componente, dintre care una esențială este panoul termoizolant.

La această fațadă, izolația, de obicei din polistiren, este aplicată direct pe peretele exterior. Plăcile de polistiren sunt ulterior fixate cu dibluri speciale. După aceea, se aplică o plasă de armare pentru a întări suprafața fațadei. Pe pereții astfel acoperiți, stratul final este netezit, iar apoi urmează partea estetică, cu vopsirea fațadei în culoarea dorită.

Vata minerală poate înlocui polistirenul și reprezintă o soluție mai bună datorită proprietăților sale. În primul rând, este permeabilă la vapori, permițând pereților să „respire”. De asemenea, oferă o izolare fonică mai bună, deoarece structura densă a vatei minerale absoarbe eficient zgomotul. Este ideală pentru zonele greu accesibile, unde plăcile de polistiren nu se potrivesc. Un alt avantaj este legat de mediul înconjurător: fiind produsă din piatră naturală, vata mineral este un material natural, spre deosebire de polistiren, care provine din prelucrarea petrolului.

Fațadele cu izolație din polistiren sunt o opțiune mai economică și permit un ritm de lucru mai rapid. În schimb, utilizarea vatei minerale ca material termoizolant crește costul sistemului de fațadă cu aproximativ 40%.

Fațadele de contact cresc eficiența energetică a clădirii, contribuind la reducerea costurilor de încălzire și aer condiționat. Acestea au o durată de viață de peste 30 de ani și asigură o recuperare rapidă a investiției.

O soluție mai puțin populară, dar extrem de eficientă din punct de vedere energetic, sunt fațadele ventilate. Acestea realizează economii de energie necesare pentru încălzire și răcire cu aproximativ 30%.

Secretul constă în prezența unui strat de ventilație sau aer cu grosimea de 2 până la 5 cm, situat între peretele clădirii și placarea exterioară a fațadei. Acest strat permite un flux de aer neîngrădit, facilitând îndepărtarea eficientă a umezelii și prevenind dezvoltarea mucegaiului și a igrasiei. Vara, stratul de aer reține căldura, prevenind pătrunderea acesteia în interior și reducând astfel necesitatea utilizării aerului condiționat. Iarna, stratul contribuie la izolarea termică a clădirii. Fațada ventilată oferă o izolare fonică excelentă și are o durată de viață de peste 50 de ani.

Spre deosebire de fațada cu izolare termică, la fațada ventilată, stratul izolator nu se montează direct pe pereții exteriori, ci pe scheletul de suport, care este atașat mecanic. Izolația termică este apoi plasată între elementele scheletului, adică profilele orizontale și verticale, asigurându-se că nu rămân goluri între acestea.

Se instalează mai întâi o folie permeabilă la vapori și la apă, care previne pătrunderea umezelii în stratul izolator și asigură, în același timp, trecerea liberă a vaporilor de apă din interior către stratul de aer. Apoi, există un strat de aer cu orificii de ventilație, amplasate de obicei în partea superioară și inferioară a fațadei, pentru a permite circulația aerului. În final, se plachează stratul exterior al fațadei, care poate fi realizat dintr-o varietate de materiale, precum piatră, metal, sticlă sau lemn.

Fațada ventilată are și dezavantaje semnificative în comparație cu fațada cu izolare termică – este de două ori mai scumpă și ocupă mai mult spațiu, adică este mai groasă.

Indiferent de tipul de fațadă pe care îl alegeți, este esențial ca meșterul dumneavoastră să o monteze corect. Numai printr-o instalare profesională a tuturor straturilor fațadei se vor preveni punțile termice și se va asigura o durată lungă de viață a fațadei.

Materiale pentru fațade

Am amintit ce materiale izolante pot fi folosite la instalarea fațadei. Cu toate acestea, este important să menționăm și alte materiale precum sticla, lemnul…

Fațadele din sticlă sunt cele mai frecvent întâlnite în cazul clădirilor moderne, în special a spațiilor comerciale. Acestea sunt construcții autoportante complet vitrate. În cazul fațadelor din sticlă, profilele de aluminiu care separă panourile de sticlă pot fi vizibile (fațadă din sticlă continuă) sau invizibile din exterior (fațadă din sticlă structurală). Când profilele de aluminiu sunt vizibile, chiar și cu o lățime minimă de-a lungul marginilor panourilor, se vorbește despre o fațadă din sticlă semistructurală. De asemenea, fațadele din sticlă pot fi ventilate, având un spațiu de aer între două straturi de sticlă, și se numesc fațade din sticlă dublă.

Fațadele metalice sunt realizate din panouri sandwich cu umplutură termică. Căptușelile lor sunt de obicei realizate din plăci de oțel sau aluminiu.

Fațadele din lemn sunt o alegere tradițională, întâlnită frecvent în zonele montane. Acestea pot include scânduri profilate sau scânduri de lemn și sunt de tip ventilat. În general, fațadele din lemn sunt mai scumpe decât cele din metal.

Sfaturi pentru alegerea culorii fațadei

Atunci când alegeți culoarea pentru fațadă, este recomandat să nu vă ghidați doar după tendințele actuale. În schimb, luați în considerare culoarea acoperișului, a lemnului exterior și a gardului din curte. De asemenea, țineți cont de aspectul caselor din jur pentru a evita ca a dvs. să iasă prea mult în evidență, precum și de cantitatea de lumină la care este expusă casa.