Guvernul joacă alba-neagra cu banii pentru hărţile de risc

În 2007, în România a demarat construcţia hărţilor de risc. O idee bună în Europa a devenit o caricatură în România. Pe motiv că e doar o cerinţă a Uniunii Europene pentru integrarea europeană, hărţile de risc s-au făcut pe bani puţini şi drept urmare prost. După venirea guvernului Boc la putere, fondurile pentru construcţia hărţilor de risc au fost blocate. „Ce-or fi şi astea”, s-a întrebat Boc. După inundaţiile din iulie, Boc s-a răzgândit. S-a prins care este importanţa lor şi a dat o hotărâre prin care aprobă banii necesari acestui proiect.

Hărţile de risc au fost tratate diferit, în funcţie de autoritatea care a dorit să le realizeze. Astfel, în 2007 au demarat asemenea hărţi Ministerul Lucrărilor Publice, care la acel moment era cuplat cu Transporturile. „Caietul de Sarcini era extraordinar de bine făcut în sensul că cerea foarte multe date. Era conceput pe grupuri de judeţe. Practic se dorea obţinerea hărţilor de risc cam pentru toate genurile de calamităţi: cutremure, inundaţii, alunecări de teren etc. Din păcate, preţul oferit a fost unul mic, aşa că s-au făcut nişte caricaturi de hărţi. De exemplu, se cerea delimitarea zonelor de inundaţii şi evaluarea pagubelor. În asemenea caz trebuia să ai un model digital al terenului foarte exact (circa 15 centimetri precizie), ridicări topografice ale caselor din zonă, evaluarea fiecărei case (proprietăţi), alte eventuale pagube. De asemenea, se cerea un releveu al fiecărui pod sau podeţ de pe cursul fiecărui râu sau pârâu. Alte riscuri cum ar fi alunecările de teren erau tratate la fel. Cereau foarte multe date. Din nefericire preţul era derizoriu: circa 100.000 de euro/5 judeţe. Dacă facem un calcul simplu al podeţelor dintr-un judet şi al banilor, observăm că suma alocată nu ajungeau pentru relevee. Bineînţeles că la licitaţie s-a venit cu preţuri şi mai mici, lucrările au fost contractate şi cu asta basta. Nu avem voie să cerem date după încheierea contractelor (modul cum au fost îndeplinite), aşa că nu ştim ce s-a rezolvat”, declară prof.dr.ing. geodez Cornel Păunescu, vicepreşedintele Ordinului Geodezilor Români (OGR).

Pentru hărţile de risc la inundaţii în noiembrie 2007 s-au licitat câteva bazine hidrografice. Unii au licitat la preţuri mici şi atunci au început să spună că nu pot respecta cerinţa de precizie de 15 centimetri pe cotă (conform caietului de sarcini) şi că pot da la 25 de centimetri, deşi în caiet era clară precizia. Precizia aceasta nu este întâmplătoare deoarece în anumite zone de şes 10 centimetri la înălţarea unui dig pot fi fatali.

Importanţa hărţilor de risc nu poate fi discutată. În funcţie de aceste hărţi se pot lua măsuri certe. Astfel, pentru inundaţii se delimitează zonele de risc în care nu este voie să se construiască. Dacă zona este deja construită trebuia calculat dacă e mai bine să faci un dig sau să muţi casele. De asemenea, cu aceste hărţi se pot face simulări de viituri cu precizie foarte bună. Precizia depinde de modelul digital. Cu cât este mai precis, cu atât harta de risc este mai exactă. La alunecările de teren este nevoie şi de foraje şi interpretările geologice. La seisme e mai complicat.

„Rezolvarea ar fi ca guvernul să înţeleagă faptul că toate se leagă între ele şi nu poţi să faci hărţi de risc cum s-au făcut în 2007. Aia a fost o caricatură, bani aruncaţi pe fereastră pentru a bifa realizarea unui punct pentru integrarea europeană. Acum s-a dat o hotărâre de guvern prin care se reia construcţia de hărţi de risc. Dar în acest moment nu se mişcă nimic. E posibil să fie dată doar hotărârea şi nimic mai mult, că dacă nu sunt bani nu se pot face lucrări”, mai spune Cornel Păunescu.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.