
Fostul căpitan și selecționer al echipei naționale de fotbal a României, Gheorghe Hagi, a declarat, miercuri seara, la evenimentul de lansare al autobiografiei intitulată ‘Drumul meu’ de la Academia de Studii Economice, că volumul descrie călătoria sa în viață și arată cum se construiește un succes.
‘Cred că aceste cuvinte care s-au spus despre mine sunt cam mari. Pentru că eu am încercat să fiu cel mai bun, nu știu dacă am reușit. Cartea se numește ‘Drumul meu’, un drum care a început la Săcele cu un copil care a iubit mingea. Am iubit-o, m-am antrenat, am muncit… și am avut șansa cea mai mare să am cei mai buni profesori care m-au antrenat și care m-au făcut mai bun. Nu mai vorbesc de toți colegii pe care i-am avut, pentru că toți m-au ajutat să fiu mai bun. Pentru că eu am practicat sport colectiv, nu sport individual. Așa că în spatele meu au fost mulți oameni care m-au ajutat. Pentru că echipa câștigă trofee, jucătorul doar face diferența din când în când. Este drumul meu de mic până am ajuns mare și bătrân. Am plecat de la Constanța și m-am întors la Constanța unde acum am construit o academie. Era datoria mea, pentru că fotbalul m-a făcut cunoscut în lume. Ce e în cartea asta este de bine. Aici se poate citi cum se construiește un succes. Asta arată cartea, cum se construiește un succes mare. Fotbalul a fost prima iubire a mea’, a spus Hagi.
El a explicat că în cariera sa a luat în general decizii bune care l-au ajutat și că s-a retras din activitate în momentul în care nu mai putea să se antreneze.
‘Am ales numele cărții pentru că este o călătorie, toți avem viața noastră. E o călătorie în care ai oportunități multe și iei decizii. Nu întotdeauna iei decizii bune, important e ca la final să fie mai multe bune. Și cred eu că am luat mai multe decizii bune decât rele. Dacă nu luam decizii bune în unele momente nu ajungeam unde sunt și nu puteam să fac acele performanțe și să ajung în primii 100 din lume din toate timpurile. Însă eu am învățat din critici, din înfrângeri, ele toate m-au făcut mai puternic. Calitatea mea a fost că am fost ambițios și am vrut să fiu mai bun ca ceilalți. Mereu mi-a plăcut mingea și mi-a plăcut să câștig. Asta m-a făcut să joc până la 36 de ani și jumătate, iar pe vremea aia nu știu câți jucau până la vârsta aia. Și vă spun și de ce m-am retras, m-am retras pentru că nu mai puteam să mă antrenez. Cel mai greu lucru în fotbal și în alte meserii e să te antrenezi. La meci e o plăcere, dar la meci joci cum te antrenezi. Nu ai cum să nu iubești antrenamentul și apoi să fii pe teren la meci. Asta nu există. E un lucru pe care l-am scris în carte, cel mai greu în fotbal e antrenamentul… e repetiție, repetiție, repetiție’, a afirmat el.
‘Eu primul lucru pe care l-am iubit a fost mingea. După aceea, când am crescut, a venit și familia, soția, copiii. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat o soție care mă înțelege și doi copii cuminți și serioși. Sunt mândru și împlinit, pot să mă culc liniștit că am dat tot ce am avut mai bun. Cel mai frumos lucru pe care l-am trăit a fost la trei ani când le-am spus părinților mei să-mi ia o minge. Nu poate să fie alt moment mai frumos. Iar când am văzut mingea prima oară m-am îndrăgostit de ea. Și am încercat să o controlez, ca să nu muște. Eu am fost număr 10, dar când eram mai tânăr eram mai egoist. De aceea am și ieșit golgheterul României de două ori. Dar după 23-24 de ani am încercat mai mult să pasez, de aceea numărul 9 care juca în echipă cu mine marca multe goluri’, a adăugat Hagi.
Chestionat de Aurel Țicleanu, prezent la lansare, Gheorghe Hagi a recunoscut că i-ar fi plăcut să joace la Universitatea Craiova.
‘Știu că am fost și sunt iubit la Craiova, dar, din păcate, drumurile așa au fost. Nu din vina mea. Cei de la Craiova nu m-au așteptat la aeroport când m-am întors de la națională, m-au așteptat cei de la Sportul Studențesc. Eu ce să fac? Mi-ar fi plăcut să joc la Universitatea Craiova cu voi, pentru că știu că voi aveți o calitate foarte mare: aveți spirit’, a precizat Hagi.
Fostul decar al naționalei nu i-a uitat pe doi dintre antrenorii de la echipa națională care l-au numit căpitan.
‘Ce i-aș spune lui Gică Hagi când avea 17 ani? La întrebarea asta trebuie să răspundă Mircea Lucescu, nu știu ce a văzut la mine. El m-a luat la națională la 17 ani. A venit să mă vadă la un meci Steaua – Farul, în repriza a doua am făcut ce-am vrut pe teren și am dat și gol de la 30 de metri direct în vinclu. Iar apoi, tot Nea Mircea să spună ce a văzut la mine să mă pună căpitan la națională la 20 de ani. Pe mine doi dinamoviști m-au făcut căpitan la națională. Primul a fost Nea Mircea, iar al doilea Cornel Dinu. Doi dinamoviști mi-au dat banderola la națională. Ce-or fi văzut la mine?’, a spus râzând Hagi.
La lansarea volumului aubiografic ‘Hagi – Drumul meu’, desfășurată în Sala Aula Magna a Academiei de Studii Economice din Capitală, au participat foști colegi, adversari și antrenori ai lui Gheorghe Hagi precum Mircea Lucescu, Gheorghe Popescu, Florin Răducioiu, Marius Lăcătuș, Ștefan Iovan, Adrian Bumbescu, Ilie Dumitrescu, Bogdan Stelea, Ionel Ganea, Dorin Mateuț, Jean Vlădoiu, Emil Săndoi sau Iosif Rotariu.
„(…) a venit și familia, soția, copiii”. Dixit Hagi, care, că de obicei, demonstrează cât de agramat este. Iar despre sine însuși, megalomanic, el vorbește la persoana a treia: „Ce i-aș spune lui Gică Hagi (…)”.
Ca Hagi ar fi cel mai bun este o exagerare grosolana, creata de cateva faze pe care le-a reusit la campionatele mondiale. In rest nu prea a facut mare lucru, decat la Galatasaray. Pai, a jucat in Italia prin seria B, a fost la Real Madrid 2 ani rezerva , a fost la Barcelona , 2 ani rezerva. In acest timp Stoicikov bulgarul era un superstar la Barcelona, luand si Balonul de aur. Gica Popescu a fost jucator de baza la PSV (4 ani), Barcelona (2 ani) si Galatasaray (4 ani) si a fost de 6 ori fotbalistul anului in Romania (ca si Hagi). La Barcelona fiind jucator de baza, nu rezerva, a ajuns sa fie capitanul echipei, o echpa cu Guardiola, Luis Enrique, Figo etc. Si la Nationala a fost un om de baza ca si Hagi , in aceeasi perioada.
Un halbanez combinator și egoist feroce cu o valoare mediocra bun de nivelul campionatelor de 2 bani din tara și a turcaletzilor corupți și mafioți.
In fotbalul mare a fost rezerva rezervelor.
Si cine i-a scris cartea, ca din capul lui nu putea iesi iar din picioare nici atat.