Hârtiile oficiale (53)

Secţiunea a IV -a

Deci, abia acum, că am prezentat protagoniştii, vom putea purcede la descrierea unor cazuri celebre din interiorul Justiţiei Suverane, fiind convinşi că, dacă aţi studiat cu grijă partea pregătitoare, veţi fi în măsură să apreciaţi la adevărata lor valoare cele ce vor urma.

1. Cazul Marc. R. Stan

(Primul proces judecat de Profesorul Universitar Emerit Academician Doctor Dr. h. C. Julius Zimberlan, pe când Julius Zimberlan încă nu era Profesorul Universitar Emerit Academician Doctor Dr. h. C.)

1. Avertisment:

Educaţia şi instrucţia reprezintă parametrul (comportamentului) cel mai supus modificărilor social-istorice. Motivaţiile se schimbă, frumosul şi urâtul se modifică de asemenea, binele şi răul la fel, dialogul cu eternitatea îşi transformă mesajul, dându-i speranţei tâlcuri noi. (a)

Tot căutând neobosit – şi în continuare – acte despre celebrul caz Rom J. Rominger, am dat, după cum s-a văzut, de Julius Zimberlan. Aceasta n-a fost o simplă întâmplare: după ce aţi studiat cu maximă atenţie rezumatele introductive din cursurile clasice ale Maestrului, precum şi după ce aţi făcut cunoştinţă cu câteva procese introductive  necesare pentru ca să puteţi înţelege activitatea pilduitoare a atât de celebrului Profesor Universitar Emerit Academician Doctor Dr. h. C. Julius Zimberlan, veţi avea parte de minunatele satisfacţii intelectuale ce reies din practica Marelui Jurist. Şi, desigur, vă veţi putea convinge definitiv că maestrul Ludovic L., singurul avocat care se poate lăuda (şi este lăudat!) că a pierdut absolut toate cauzele la care a fost angajat, a făcut pentru totdeauna şcoală în jurisprudenţă. (Precizăm că este vorba despre Ludovic L., pe care doar din motive de precauţie îl numim aşa, pe el nechemându-l câtuşi de puţin „Ludovic L.”)

Este foarte important modul cum judecătorul formulează soluţia dată: în funcţie de această formulare, până şi cel mai ticălos vinovat poate fi făcut să accepte pedeapsa drept o sentinţă dreaptă. Iar Profesorul Universitar Emerit Academician Doctor Dr. h. C. Julius Zimberlan este un adevărat maestru, un adevărat geniu în formularea soluţiilor. Asta s-a văzut deja de la primul proces condus de el .

2. Faptele:

Deci, când avea doar douăzeci şi cinci de ani, Julius Zimberlan l-a condamnat pe numitul Marc R. Stan la douăzeci şi cinci ani de închisoare. Cazul a stârnit curiozitatea presei, mai ales că Marc R. Stan era aceeaşi persoană cu profesorul de fizică al lui Julius Zimberlan în ultimele două clase de liceu, iar cei doi avocaţi ai inculpatului Stan au cerut strămutarea procesului pe motiv că judecătorul s-ar fi aflat în incompatibilitate, întrucât fusese lăsat corigent la fizică tocmai de către inculpat.

4. Sentinţa:

(Renunţăm la 3. (redarea dezbaterilor), întrucât ele n-au prezentat nimic deosebit. Păi, dacă în acea fază n-a pledat încă maestrul Ludovic L. pe care nu-l cheamă Ludovic L…) În motivarea deciziei sale, Profesorul Universitar Emerit Academician Doctor Dr. h. C. Julius Zimberlan, pe când Julius Zimberlan încă nu era Profesorul Universitar Emerit Academician Doctor Dr. h. C., a arătat cât se poate de limpede că se poate face o carieră de excepţie şi fără să fi fost obligat să toceşti la fizică în cei mai frumoşi ani ai inocentei adolescenţe. Şi a dat o serie de exemple din realitatea istorică, dar şi din contemporaneitate, de mari personalităţi total nepricepute la fizică. Printre alţii, şi Preşedintele ţării, un elev model, a fost mediocru la disciplina fizică, fapt care l-a privat de locul unu pe liceu, deşi ar fi meritat această distincţie din plin. Prin extensie, fizica a devenit materie facultativă în toate liceele din ţară.

Aşa că profesorul Marc R. Stan a fost insistent sfătuit să renunţe la recurs, pentru că formularea acestuia ar putea fi socotită un act de denigrare a Preşedintelui ţării.

(Care, în marea sa bunătate, l-a graţiat pe profesorul Stan după numai şase ani de detenţie .)

Notă: Ce s-ar fi întâmplat dacă numitul Marc R. Stan ar fi fost apărat în instanţă de maestrul Ludovic L.? Întrebare fără răspuns.

2. Cazul Waldemar Waldmann
3. Avertisment:

„Educaţia şi instrucţia reprezintă parametrul (comportamentului) cel mai supus modificărilor social-istorice. Motivaţiile se schimbă, frumosul şi urâtul se modifică de asemenea, binele şi răul la fel, dialogul cu eternitatea îşi transformă mesajul, dându-i speranţei tâlcuri noi” (b).

Deci, să revenim: tot căutând acte despre şi mai celebrul caz Rom J. Rominger, ce să vezi? Am dat peste Dosarul VJ192837! Da – n-o să vă vină să credeţi! – exact peste Dosarul VJ192837, acel document atât de celebru, considerat timp de decenii dispărut!

Dar, înainte de a vorbi despre acest Dosar VJ192837, atât de straniu dispărut, nu putem să ne despărţim de Julius Zimberlan, fără a mai relata şi despre Dosarul VJ192835, aflat pe raftul arhivei vecin cu Dosarul VJ192837, care, e drept, căzut în spatele altor dosare, era acoperit de un strat gros de praf, peste care păianjenii au ţesut o pânză trainică. De ce a căzut Dosarul VJ192837 în spatele surorilor sale este un subiect demn de discutat. Şi, desigur, n-o să ne fie frică s-o facem!

Deci, aşa cum am precizat, ca să nu-l lăsăm pe Julius Zimberlan de izbelişte, vom povesti, foarte pe scurt, conţinutul Dosarului VJ192835. Veţi vedea că merită! Şi merită, în primul rând, prin similitudinea cu speţa Marc R. Stan, similitudine ce nu face decât să sublinieze că nici una dintre cele două soluţii date de tânărul judecător nu este greşită din moment ce cazurile s-au repetat aproape identic.

2. Faptele:

Deci, Julius Zimberlan, fiul distinsului senator doctor Romulus Zimberlan, după ce a scăpat de cei zece fraţi vitregi, care îi atârnau ca o greutate de moară de gât, vrând să continue linia tradiţională a familiei, s-a înscris la Facultatea de Drept, unde l-a avut mentor pe însuşi Academicianul Profesor Doctor Dr. h. C. Raphael J. Lunberg, care în afara cursurilor de la Universitate, era şi senator, şi preşedintele Tribunalului. Fost coleg de partid cu atât de regretatul distins senator Doctor Romulus Zimberlan, tatăl lui Julius – cel mort în condiţii suspecte -, eminentul om politic l-a luat pe Julius sub aripa sa. În aşa o măsură încât un ziar de cancan şi-a permis chiar să publice un articol în care se insinua că Raphael J. Lunberg ar fi chiar tatăl natural al protejatului său. (Ştire neconfirmată.)

Deci, la nici douăzeci şi cinci de ani, Julius Zimberlan a ajuns judecător şi majoritatea dosarelor de care ne vom ocupa au fost judecate de el. De pildă, cazul doctorului Waldemar Waldmann, caz atât de popularizat şi trecut în uitare imediat după ce s-a dat sentinţa. (Uneori, din motive redacţionale, suntem obligaţi la nişte selecţii şi doar aşa se explică de ce n-au mai încăput aici şi remarcabilele dosare soluţionate atât de profesionist şi de onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak.)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.