În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Hotarele istorice Vocalize în re minor, apărut la Editura Junimea din Iaşi, în 2015.
- Experimentul J.B.R.
Probabil că vă mai amintiţi celebra „politică a pragmatismului general”, cum şi-a denumit Preşedintele Dodo Budenbrooks doctrina, măsura care n-a dar rezultatele scontate şi a fost abandonată. Însă, de multe ori, proiecte eşuate, reluate în mod creativ, pot naşte speranţe noi. Cum a fost şi cazul „Experimentului J.B.R.”.
Experimentul J.B.R. (de la numele doctorului Jeremie Barbu Rominger, Primconsilierul Ideologic de la Palatul Rakavanda Nouă – sediul Preşedinţiei în Republica Umanistă Vandana) a fost iniţiat în urma crizei economice profunde care a lovit ţara şi care n-a mai putut fi ascunsă de nimeni. Dr. Rominger a izbutit să treacă prin Senatul Ţării o lege – cu aplicaţie restrânsă la doar trei luni – prin care s-a impus cetăţenilor din localitatea Brandul de Mare să îndeplinească doar activităţi ce nu ţin direct de supravieţuire (literatură, muzică, arte în general, sport de performanţă, ştiinţă fundamentală fără aplicaţii imediate etc.), chiar dacă acestea, în mod tradiţional aduc mai mult faimă şi retribuţii decât munca concretă în agricultură şi în producţia de bunuri materiale. Aşa că toţi locuitorii din Brandul Mare şi-au dezvoltat talentele (ori doar iluzia talentelor) vreme de trei luni. După care, nemaifiind plătiţi pentru cele realizate[1], întreaga comunitate a ajuns la sapă de lemn. În paralel, în localitatea Crăcile Mari a fost interzis – nimic nu e nou pe lume! – ca populaţia să se ocupe de activităţi ce nu ţin direct de supravieţuire (literatură, muzică, arte în general, sport de performanţă, ştiinţă fundamentală fără aplicaţii imediate etc.), chiar dacă acestea, în mod tradiţional aduc mai mult faimă şi retribuţii decât munca concretă în agricultură şi în producţia de bunuri materiale. Plătiţi pentru munca prestată, oamenii din Crăcile Mari, recompensaţi generos şi de către stat, au fost primii şi singurii care au depăşit criza economică.
Concluzia experimentului J.B.R. s-a impus de la sine: activităţile ce nu ţin direct de supravieţuire (literatură, muzică, arte în general, sport de performanţă, ştiinţă fundamentală fără aplicaţii imediate etc.), chiar dacă acestea, în mod tradiţional aduc mai mult faimă şi retribuţii decât munca concretă în agricultură şi în producţia de bunuri materiale sunt adevăratele cauze ale marilor crize. Aşa că în Republica Umanistă Vandana, în urma unui demers ştiinţific, au fost interzise activităţile ce nu ţin direct de supravieţuire (literatură, muzică, arte în general, sport de performanţă, ştiinţă fundamentală fără aplicaţii imediate etc.), chiar dacă acestea, în mod tradiţional aduc mai mult faimă şi retribuţii decât munca concretă în agricultură şi în producţia de bunuri materiale.
Astăzi, antemergătorii, adică cetăţenii din Crăcile Mari mănâncă pe îmbelşugate, fac sex şi lucrează în producţia de bunuri şi în agricultură. „Viaţa de la Crăcile Mari se întoarce la tradiţiile atât de dragi vandanilor”, cum se tot aminteşte în presă. „Oamenii mănâncă din oale de lut, au renunţat la tacâmuri (care s-au dovedit astfel şi ele fără importanţă pentru supravieţuire), se iubesc peste tot şi sfidează proprietatea individuală. Duc un trai simplu, dar fericit. Mass-media se restrâng la sfaturi practice, reportaje din producţia efectivă şi cântece rituale. Duminică, cu mic cu mare, participă la concursurile de trântă. Cine câştigă conduce oraşul până la următoarea trântă”.
Iar viaţa prosperă din Crăcile Mari se datorează şi afluxului fără precedent al turiştilor veniţi de pretutindeni să vadă „Oamenii de Neanderthal cu televizor”.
Oamenii din Crăcile Mari nu se supără, sunt fericiţi.
Atracţia „Oamenii de Neanderthal cu televizor” aşa s-a născut.
- Multtrâmbiţatul concurs dintre B.R. şi G.S. n-a avut loc
Multă lume repetă (de obicei, prea târziu) vorbele înţelepte ale lui Robert Rapaport: „Artiştii şi savanţii n-ar trebui să-şi vâre nasul în politică![2]”. Multora le-au revenit în memorie spusele acestea, dar, ca de obicei, prea târziu.
Dr. Alfred Barsdorf (nici o legătură cu tutunul de pipă Barsdorf’s) s-a apucat să prelucreze statistic inteligenţa vandanilor. N-a făcut-o de capul lui, ci în urma misiunii primite chiar de la Palatul Rakavanda Nouă – sediul Preşedinţiei în Republica Umanistă Vandana. Fiind considerat un act ştiinţific important, Parlamentul a votat o lege prin care toţi cetăţenii Republicii Umaniste Vandana au trebuit să se prezinte la psiholog pentru a i se stabili fiecăruia coeficientul I. Q. (intelligence quotient). Din motive lesne de înţeles, rezultatele au rămas confidenţiale, doar cifra finală I.Q = 131 a fost dată publicităţii. O cifră care arată – fără dubii! – inteligenţa medie a vandanilor mult peste media generală.
Dr. Albert Stanwell (nici o legătură cu tutunul de pipă Stanwell) a primit misiunea chiar de la Şeful statului de a testa inteligenţa vündünilor. Fiind considerat un act ştiinţific important, Parlamentul a votat o lege prin care toţi cetăţenii Republicii Democratice Vandana au trebuit să se prezinte la psiholog pentru a i se stabili fiecăruia coeficientul I. Q. (intelligence quotient). Din motive lesne de înţeles, rezultatele au rămas confidenţiale, doar cifra finală I.Q = 132,8 a fost dată publicităţii. O cifră care arată – fără dubii! – inteligenţa medie a vündünilor mult peste media generală. Însă, în primul rând a dovedit că vündünii sunt cu un I.Q. cu 1,8 mai inteligenţi decât vecinii din republica frăţească din nord.
Vandanii s-au simţit profund revoltaţi, iar Palatul Rakavanda Nouă – sediul Preşedinţiei în Republica Umanistă Vandana – a cerut o expertiză internaţională, însă Republica Democratică Vandana a considerat o asemenea acţiune drept amestec în treburile interne.
Pe urmă, s-a convenit, totuşi, ca la 21 aprilie să aibă loc un concurs între cel mai inteligent vandan (B.R., student în anul II la Agronomie) şi cel mai inteligent vündün (G.S., student în anul II la Teologie).
Marile Puteri au găsit un asemenea concurs absolut inacceptabil, au reiterat spusele înţelepte ale lui Robert Rapaport: „Artiştii şi savanţii n-ar trebui să-şi vâre nasul în politică” şi au retrogradat printr-o Rezoluţie a O.N.U. cu 28 puncte coeficientul de inteligenţă a ambelor ţări.
„Nu-i nimic, au spus triumfător vündünii, tot rămânem cu un I.Q. cu 1,8 mai mare decât bieţii vandani!”, iar aceştia le-au răspuns că „Degeaba, când se vede de la o poştă că studentul G.S. nu este decât un autist sadea!”, iar vündünii au ripostat că studentul vandan B. R. este un <ciudat>”, iar vandanii au spus că…
- Un fapt alarmant: P.U.D.V. continuă să acţioneze din ilegalitate
În ciuda tuturor animozităţilor dintre popoarele din cele două republici frăţeşti, în Republica Umanistă Vandana a apărut un curent unionist, ba chiar şi P.U.D.V. (Partidul Unionist Democrat Vandan). Scos în afara legii, membrii săi au continuat să se „întâlnească” pe reţelele de socializare şi în tot felul de ONG-uri fantomă, dintre care cel al iubitorilor de animale de companie a devenit cel mai cunoscut. Nici când în presa oficioasă s-au publicat o mulţime de materiale privind o presupusă primejdie a turbării pisicilor, sau cazuri concrete de nenorociri provocate de câini agresivi scăpaţi de sub control, ori când s-au instituit impozite mari pentru „cei ce ţineau în gospodăriile lor câini, pisici, hamsteri şi alte animale nefolositoare” acel ONG n-a putut fi închis: pe străzile din Republica Umanistă Vandana puteau fi întâlniţi tot mai mulţi cetăţeni ducând în lesă raţe, găini sau porci. Care nu puteau fi vânaţi de armata de hingheri patrulând peste tot întrucât în cazul lor era vorba despre „animale folositoare”.
Datorită discrepanţei mari dintre nivelul de trai care separa cele două republici surori mult mai sever decât gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă – un punct de frontieră la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri unul de celălalt – A Opta Minune a Lumii, nici în Sud nu era privită cu ochi buni mişcarea de (re)unificare din Nord. Aşa că în Republica Democratică Vandana au apărut mai multe comunicări ştiinţifice care au demonstrat, în lumina ultimelor descoperiri, că, de fapt, vandanii şi vündünii nu se trag din acelaşi trunchi genetic, dovada fiind deosebirile evidente de pronunţie, cât şi legendele fondatoare diferite. Iar ambasadorul UNESCO s-a întrebat retoric: „Ce s-ar întâmpla cu gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă – un punct de frontieră la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri unul de celălalt – A Opta Minune a Lumii -, dacă acel superb monument şi-ar pierde raţiunea de a fi?
Şi, să nu uităm, A Opta Minune a Lumii aduce anual sute de mii de turişti. Iar turiştii aduc cu ei valută. O mare parte din bugetul Republicii Umaniste Vandana vine de acolo! Care este suficient de săracă, au spus Marile Puteri, nu trebuie să fie şi mai săracă, în locul acela n-avem nevoie de instabilitate. Aşa că pentru controlul unioniştilor, Marile Puteri au oferit sume remarcabile Republicii Umaniste Vandana. (Ca să nu mai amintim că numărul mare de hingheri acoperă mii de locuri de muncă într-o ţară unde şomajul a ajuns la cote îngrijorătoare!)
Şi, totuşi, un fapt alarmant: P.U.D.V. continuă să acţioneze din ilegalitate.
[1] În perioada aceea, J.B. Walter Jr. a terminat două sculpturi care, fiind scoase (desigur ilegal) din ţară i-au adus artistului 2, 370.000 $, adică mai mult decât bugetul comunei pe doi ani! Celelalte realizări ale acelui experiment au fost distruse. Dar despre aceasta e mai bine să nu amintim. Mai ales în Republica Umanistă Vandana!
[2] De fapt, Robert Rapaport precizase cu totul alt organ, ceea ce schimbă total sensul enunţului, însă. fiindcă acel alt organ nu poate fi reprodus de cineva cu bun simţ, cugetarea a primit larga accepţiune de astăzi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.