Hotarele istorice Vocalize în re minor (7)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Hotarele istorice Vocalize în re minor, apărut la  Editura Junimea din Iaşi, în 2015.

 

  1. Cumplita tragedie a lui Don şi a Ritei sale

Mai demult, înainte de 16 septembrie (după unele surse în 1947, după altele în 2008), când încă nu era frumosul gard care separă cele două republici surori Vandana, în localitatea Brandul Mic locuia un tânăr arătos şi cinstit cum nu mai sunt mulţi tineri azi. El se numea Don şi îşi făcea des de lucru în localitatea Brandul Mare, unde trăia Rita, o fată deosebit de frumoasă şi de sfioasă, cum nu mai sunt multe fete în vremurile noastre. Cei doi părea hărăziţi unul pentru celălalt şi nimeni nu se îndoia nici în Brandul Mic şi nici în Brandul Mare că iubirea lui Don cu Rita se va finaliza într-o căsnicie model. Plus că despre tânăr se spunea că era cel mai iscusit contabil din câţi a dat Colegiul Economic vreodată, iar tatăl Ritei căuta de mai mult timp o persoană pricepută şi onestă pentru a superviza finanţele prosperelor sale firme. Şi cum nimeni nu se îndoia de cinstea lui Don şi cum Rita era singurul copil la părinţi, unirea celor doi părea un eveniment cât se poate de firesc şi de binecuvântat. Tinerii se iubeau, viitorii socrii se arătau mulţumiţi, toată lumea era încrezătoare în nunta fixată pentru data de 18 septembrie.

Da, dar la 16 septembrie (după unele surse în 1947, după altele în 2008), Marile Puteri s-au aşezat la masa negocierilor şi au hotărât ca, după abolirea monarhiei de tristă amintire din Regatul Vandana, noul stat, devenit republică, să se dividă în două ţări surori – Vandana de Nord şi Vandana de Sud. Ceea ce poporul din fostul Regat Vandana (de tristă amintire) a întărit prin urale prelungi. Şi, pentru a nu se crea un haos cu totul nedorit, tot Marile Puteri au decis ca – măcar pentru o vreme – nimeni din cele două republici surori să nu treacă graniţa despărţitoare. Măcar pentru o vreme. Iar populaţia din ambele noi state au aplaudat îndelung, întrucât nimeni nu voia acel haos ipotetic şi atât de nedorit.

Brandul Mare se află, după cum se ştie, în Republica Vandana de Nord, în vreme ce Brandul Mic este cel mai renumit centru al industriei de pielărie din Republica Vandana de Sud. Aşa că, pentru ca haosul să nu cuprindă lumea, Don şi Rita au trebuit să amâne nunta. Dar tinerii se iubeau, viitorii socrii erau şi ei încântaţi de dragostea lor, toate cunoştinţele erau încrezătoare, aşa că Don nu s-a putut abţine şi a forţat gardul. Şi nici Rita nu s-a putut abţine şi a forţat şi ea gardul.

Fiind republici surori, cele două guverne şi-au trimis reciproc telegrame de condoleanţe.

Inspirat de tragicul eveniment, Julius Zimberlan a scris drama Duioasa iubire dintre neprihănita Rita şi îndemânaticul Don, însă piesa a fost interzisă în ambele republici surori.

 

  1. A avut sau n-a avut loc celebra bătălie de la Strock?

Ca în orice familie, şi între cele două republici surori Vandana de Nord şi Vandana de Sud n-a existat numai concordie. Au fost şi perioade de hârjoană, chiar şi certuri făţişe. Una dintre acestea a pornit de la manualul pentru clasa a II-a de liceu după care se preda istoria în Republica soră Vandana de Nord. În cartea aceea de învăţătură se preciza la pagina 84, aliniatul 3, că în anul 1483, cneazul Ragnar al II-lea Plantagenet a trebuit să capituleze, după marea bătălie de la Strock, unde au murit nu mai puţin de 31 dintre vitejii săi, în faţa cneazului Demeter cel Spân.

Sesizaţi, cei din Republica soră Vandana de Sud, profund contrariaţi, n-au putut să nu reacţioneze subliniind câteva lucruri elementare:

  1. Demeter cel Spân, născut în nordul Republicii Vandana de Nord n-ar fi putut ajunge niciodată cu armata sa de aproape cinzeci de oameni până la Strock, până unde nu exista pe vremea aceea nici o cale de acces terestră, şi nici ambarcaţiunile uşoare n-ar fi putut străbate calea, întrucât râul era aproape secat în urma îndelungatei secete din acei ani. (Vezi atât Cronica lui Boom, cât şi Istoria Fortului Strock de profesorul emerit J. B. Rupert.)
  2. În anul 1483 a avut loc invazia lui Harun Paşa, aşa că vandanii n-ar fi avut vreme să se bată între ei. (Vezi şi Manualul de istorie pentru clasele II şi III de liceu, după care se predă în Republica Vandana de Sud.)

La care un comitet de urgenţă format în Republica soră Vandana de Nord a replicat că:

  1. Tocmai din pricina secetei amintite, apele râului au scăzut atât de mult încât armata lui Demeter cel Spân a putut să străbată cu uşurinţă valea călare.
  2. Demeter cel Spân a fost sprijinit în lupta justă de eliberare de mercenarii lui Harun Paşa.
  3. Manualul de istorie pentru clasa a II-a de liceu din Republica Vandana de Nord respectă întru totul adevărul istoric, spre deosebire de cărţile şcolare din Republica Vandana de Sud, unde se face o propagandă iredentistă pe faţă, inoculându-se în conştiinţele fragede ale tinerei generaţii sentimente nepotrivite faţă de republica soră.

Întrucât cei din Sud au declarat oficial că nu se vor implica mai mult într-o problemă limpede ca lumina zilei, răstălmăcită cu evidentă rea voinţă de elemente duşmănoase, răspunsul celor din Nord a venit prompt şi succint, printr-un comunicat guvernamental:

„Este cu totul regretabil că unele minţi primitive, înfierbântate de forţele ostile păcii, intervin în treburile interne ale Republicii noastre. Putem asigura populaţia vandană, precum şi toate naţiunile de bună-credinţă, că nu vom accepta niciodată nici o ingerinţă în programele noastre de învăţământ. Totodată, suntem mândri să anunţăm, şi cu acest prilej, că învăţământul şi educaţia din Republica Vandana de Nord au fost cotate pe scara QUG pe locul 11 pe întreaga emisferă nordică. Acest fapt obiectiv probabil că deranjează unele minţi prea înfierbântate din Republica Vandana de Sud, ţară unde învăţământul şi educaţia sunt abia pe locul 83 pe scara QUG.”

Asemenea afirmaţii jignitoare nu-şi au locul între două republici surori. Pe cale de consecinţă, în vreme ce în Vandana de Sud au fost observate ample mişcări de trupe în apropierea frumosului gard de sârmă electrificată care desparte cele două ţări, şi în Vandana de Nord a fost declarată mobilizarea generală. Rămâne de văzut dacă această măsură – desigur doar preventivă – a celor din Nord nu a venit prea târziu…

 

  1. Ce nu s-a afirmat oficial despre celebra bătălie de la Strock

Dacă în Republica Vandana de Nord, manualul de istorie pentru clasa a II-a de liceu n-a fost modificat de la dobândirea independenţei, cei din Sud au luat măsuri, în urma evenimentelor grave prilejuite de disputa lipsită de cel mai elementar bun simţ provocată de cei din Nord. Pe întreg cuprinsul ţării a fost difuzată broşura întitulată „Cică o armată”.

În cărţulia pomenită este vorba, fără a se da nume de persoane şi locuri, de „aşa-zisa” bătălie de la Strock. Cei 31 soldaţi care ar fi căzut acolo, cinstiţi drept eroi ai neamului la fiecare 23 iulie, n-au fost decât nişte beţivani care, se ştie, s-au ucis rând pe rând între ei în disputa pentru Cleopatra, celebra birtaşă de la Bruck[1].

– Ha, ha, ha! au râs cei din Nord şi au arătat cu hărţi originale că în anul 1483 topografia locului era cu totul alta, iar localitatea Bruck încă nici nu exista.

Nici cei din Sud nu s-au lăsat mai prejos şi au dovedit, tot cu hărţi originale, că localitatea, numită pe vremea aceea Bleckenstrafsum, nu era decât premergătoarea oraşului Bruck de astăzi. Ha, ha, ha, ha!

La momentul când scriem aceste rânduri, comunitatea internaţională, profund îngrijorată, a cerut celor două părţi să trimită hărţile originale la o comisie de expertiză neutră competentă, dar se pare că hărţile venite cu curieri speciali din ambele republici s-au pierdut pe drum. (Sau au fost înlocuite? Sau curierii le-au furat? Sau curierii au fost jefuiţi? Comunicatele se contrazic din oră în oră.)

În cele două republici Vandana acum se împart populaţiei măşti de gaze.

 

  1. Robert cel Mare şi Hapsân

În cele două republici surori Vandana, cultul strămoşilor este foarte puternic implementat încă din copilărie.

Să luăm, de pildă, povestea Cneazului Robert, care ar fi domnit între 1286 şi 1307, perioadă cunoscută drept Epoca de Fier a Cnezatului. Au fost anii cei mai plini de evenimente: marile victorii de la Robinda şi de la Râul de Argint, dar şi înfrângerea de la Copasta (ca să nu mai vorbim de dezastrul suferit de vandani la Rombombarg, când peste două mii trei sute de oşteni au fost împinşi şi înecaţi în mare). La care mai trebuie adăugate cel puţin invaziile tătarilor (1293 şi în special 1299, când au pustiit metodic toată Valea Albastră), precum şi invaziile turcilor (1296) şi ale cavalerilor teutoni (1307). Dar au fost şi momente de glorie chiar şi în afara marilor victorii de la Robinda şi de la Râul de Argint şi trebuie să amintim aici neapărat căsătoria lui Robert cu Maria de Robath, care a adus Vandanei nesfârşitele păşuni mirifice de pe Dealurile Verzi sau organizarea Expoziţiei Cabaline Universale, când Vandana a devenit pentru patru luni centrul mondial al hipismului.

Acestea toate au fost lucruri unanim acceptate şi predate în şcoli încă de prin clasele primare. Da, dar la 16 septembrie (după unele surse în 1947, după altele în 2008), Marile Puteri s-au aşezat la masa negocierilor şi au hotărât ca, după abolirea monarhiei (de tristă amintire) din Regatul Vandana, noul stat, devenit republică, să se dividă în două ţări surori – Vandana de Nord şi Vandana de Sud[2]. (Ceea ce poporul din fostul Regat Vandana – de tristă amintire – a întărit prin urale prelungi.) A fost începutul, când în fiecare dintre cele două republici surori s-au înfăptuit o mulţime de reforme benefice, printre care şi reformele învăţământului. Manualele au fost îmbunătăţite radical, aruncându-se peste bord balastul şi minciunile propagate de programele regatului abolit. Şi, astfel, s-a rescris istoria: din cea veche s-au născut două istorii sensibil diferite. Dacă în ambele republici surori marea victorie de la Robinda a rămas înscrisă drept vârful vitejiei umane (ar fi fost şi culmea să fie considerată altfel!), bătălia de la Râul de Argint şi-a păstrat laurii veşnici în manualele din Vandana de Nord, însă a fost demistificată în cele din Vandana de Sud, arătându-se limpede că pe malul drept al Râului de Argint a avut loc o trădare („Marea Trădare”) şi vandanii nu numai că n-au câştigat lupta, ci chiar au fost straşnic bătuţi. („În clipa când au urmat apa spre răsărit, într-un punct aflat astăzi în Vandana de Nord, preluând ticăloşia locului, trei conducători, ai căror nume nu trebuie nici măcar să mai fie pomenit, au săvârşit oribila Mare Trădare.”) În schimb, ceea ce se numea până nu de mult „înfrângerea de la Copasta” (şi se numeşte aşa şi în continuare în manualele copiilor din Vandana de Nord) a devenit în cărţile de învăţătură din Vandana de Sud „Paginile de vitejie de la Copasta”. Iar ceea ce învaţă copiii în şcoala primară nu se uită niciodată!

Cum şi căsătoria lui Robert cu Maria de Robath este privită diferit, cei din Nord socotind evenimentul „o mişcare diplomatică genială, care a adus ţării, fără vărsare de sânge, nesfârşitele păşuni mirifice de pe Dealurile Verzi”, iar cei din Sud considerând că „mezalianţa aceasta n-a făcut decât să deschidă poarta hoardelor barbare”, însăşi figura cneazului a primit valenţe diferite: în Vandana de Nord se vorbeşte despre „Robert cel Mare, suveranul sub care, aşa cum o arată şi nenumăratele legende, a adus cea mai mare înflorire Vandanei”, în vreme ce în Vandana de Sud se scrie în manualele şcolare despre „Robert cel Hapsân, suveranul sub care întreaga ţară a ajuns sleită de toate bogăţiile ei naturale”.

Mai nou, la Cel de Al Patrulea Congres de Vandologie, profesorul portughez Antonio Gomes a prezentat o foarte interesantă comunicare prin care a demonstrat cu argumentele cele mai solide că în Vandana între anii 1286 şi 1307 n-a domnit nici un cneaz cu numele Robert. Pe care l-a numit „Cneazul Apocrif”.

[1] Bruck, prima localitate cum mergi spre Strock.

[2] Ulterior, Republica Umanistă Vandana şi, respectiv, Republica Democratică Vandana.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.