ÎCCJ clarifică o situație sensibilă privind ordinele de protecție. Ce poate cere victima

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că victima poate renunța la judecarea unei cereri de emitere a ordinului de protecție atunci când aceasta este introdusă de procuror în numele său. Decizia vine după ce modificările legislative din 2025 au generat controverse în instanțe cu privire la posibilitatea victimei de a renunța la procedură, notează Europol.

Prin Decizia nr. 82 din 22 iunie 2026, ÎCCJ a soluționat sesizările formulate de Tribunalul Iași și Tribunalul Sibiu și a stabilit interpretarea obligatorie a normelor aplicabile în astfel de situații.

Problema a apărut după abrogarea art. 43 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice. Articolul prevedea în mod expres că, în anumite situații, victima putea renunța la judecarea cererii privind ordinul de protecție, în condițiile Codului de procedură civilă.

După eliminarea acestei prevederi, instanțele au avut opinii diferite cu privire la menținerea dreptului victimei de a renunța la judecată. Unele instanțe au considerat că abrogarea articolului înlătură această posibilitate, în timp ce o altă orientare a susținut că dreptul continuă să existe în baza normelor generale din Codul de procedură civilă.

Ce a decis Înalta Curte

ÎCCJ a stabilit că victima poate renunța la judecarea cererii pentru emiterea ordinului de protecție atunci când aceasta este introdusă de procuror în numele victimei, în situațiile prevăzute de Legea nr. 217/2003.

Instanța supremă și-a întemeiat soluția pe art. 406 din Codul de procedură civilă, care prevede că reclamantul poate renunța oricând la judecată, precum și pe normele generale privind aplicarea Codului de procedură civilă în alte materii, atunci când legislația specială nu stabilește reguli contrare.

Potrivit deciziei, abrogarea art. 43 din Legea nr. 217/2003 nu a eliminat în mod definitiv această posibilitate. Înalta Curte a arătat, în motivarea sa, că fosta prevedere din legea specială reprezenta, în esență, o aplicare particulară a regulilor generale din Codul de procedură civilă.

Decizia este obligatorie pentru instanțe

Hotărârea ÎCCJ este obligatorie, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă. Prin urmare, instanțele trebuie să țină cont de interpretarea stabilită de Înalta Curte în cauzele care intră în sfera acestei probleme de drept.

Decizia vine într-un context în care ordinele de protecție reprezintă unul dintre principalele instrumente juridice utilizate pentru protejarea victimelor violenței. Potrivit legislației, cererea pentru emiterea unui ordin de protecție poate fi introdusă de victimă, dar, în anumite condiții, și de procuror în numele acesteia.

Astfel, Înalta Curte a clarificat că faptul că procedura a fost inițiată de procuror nu înseamnă că victima își pierde dreptul de a renunța la judecarea cererii, în condițiile prevăzute de legislația procesuală.

CITEȘTE ȘI

Cum au fost fraudate alegerile prezidențiale la Clejani, în ciuda accesului la sistemul informatic de monitorizare