Motto: Vierme este numele dat unor animale nevertebrate, lipsite de picioare, cu corpul moale, lunguieţ, de obicei cu o piele lucioasă, care trăiesc de obicei în sol, în apă sau ca parazite pe plante şi pe animale (DEX 1998)
Institutul Cultural Român, aşa cum se vede el azi, este un fruct otrăvit, ireal, o hologramă. Dezvăluie însă, în măruntaie, un vierme care s-a cuibărit acolo după ce a “trecut prin mlaştinile hârtiei şi s-a fătat pe sine-şi” staroste peste o adunătură “ignară”, o gaşcă de adoratori ai cosmopolitismului care urăsc tot ce este naţional, românesc. Cuvântul “Patrie” nu are nici o semnificaţie pentru toţi aceşti rătăcitori cu traista-n băţ prin lume.
Citez din “opera” starostelui Patapievici: “Numai violenţa, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimţire. Mă simt personal jignit de prostia băşcălioasă, de acreala invidioasă, de stridenţa de ţoapă a acestei populaţii ignare. Fondul ultim al substanţei naţionale româneşti este inadecvarea”. ”Poporul român n-a vorbit direct în istorie, iar când a început să vorbească (vot universal şi egal) a început să spună numai prostii. Cred cu convingere că garanţia progresului în România este votul cenzitar. România va evolua numai în măsura în care poporul, misera plebs, nu va avea acces direct la decizie. Politicienii noştri de frunte au realizat perfect incapacitatea boborului de a furniza elemente inteligente ale unei opţiuni politice libere şi mature.” Gura păcătosului adevăr grăieşte sau, mai corect, gura bate curul! Vajnicul luptător anticomunist Patapievici se scapă pe el. Dar noi ştim de unde îi vin aceste idei: le-a moştenit genetic prin sperma lui ta-su, cominternistul Patapievitch, care le raporta sovieticilor cum se mişcă valuta în Banca Naţională a României. Interesant şi transcedental este că nevasta preşedintelui ICR lucrează şi ea tot la BNR.
Spuneam, citându-l pe Arghezi, că Patapievici “s-a fătat singur”. Greşesc! Cine sunt cei care au impus numirea sa la Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii şi la conducerea Institutului Cultural Român, puncte strategice ale acestei nefericite şi sărmane ţări? Nu cumva aceleaşi personaje absconse şi malefice care i-au acordat o bursă de studii şi lui Mihai Răzvan Ungureanu? MeReU aceiaşi Marc Rich şi Soros Gyorgy!
Din păcate astăzi lumea nu mai citeşte cărţi, ci recenzii de pe internet, nu mai vizitează expoziţii, ci doar spicuieşte impresiile despre artă şi, din acest motiv, nu a descoperit cât de imunde sunt însăilările acestui preşedinte impostor, care conduce Institutul Cultural Român. Ah! Uitasem: “Trebuie să ne smulgem din vraja acestei minciuni care este România: româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau să o folosim numai pentru înjurături”.
Şi, ca să terminăm “en beauté”, iată ce spune fizicianul Patapievici despre Ştefan cel Mare: “Melodrama naţională, în ciuda nenumăratelor curvii şi crime, l-a declarat sfânt”.
Dl. Patapievici şi-a ales drept motto pentru broşura intitulată “Politice” un citat din opera sinucigaşului Henry de Montherland: “În orice ţară, nu există cu adevărat decât două partide: partidul celor care îndrăznesc să spună NU şi partidul celor care nu îndrăznesc. Când numărul celor care nu îndrăznesc covârşeşte numărul celor care îndrăznesc, ţara este pierdută”. Noi îi spunem NU domnului Patapievici! Aşa nu mai merge! Şi suntem mai mulţi decât cei care nu îndrăznesc să i-o spună, mult mai mulţi decât gaşca de pleşcari cu papioane care îl susţine!
Am încercat şi eu, pe vremea când eram vicepreşedintele Comisiei de Politică Externă a Senatului în legislatura 2004-2008, să aflu ce se întâmplă cu fondurile de care dispune ICR pentru promovarea culturii româneşti. N-am reuşit decât să stârnesc un roi de viespi furibunde pentru că am îndrăznit să cer demisia domnului Patapievici. Exemplificam, atunci, modul în care se cheltuiesc banii de ICR cu editarea la Paris, în 2007 – de către prestigioasa “Somogy” -, a lucrării de doctorat scrise de domnul Andrei Pleşu în 1987. Cartea a costat vreo 30.000 de euro, nu a existat în librăriile din Franţa şi nici nu a fost înregistrată la BnF (Biblioteca naţionala a Franţei). Probabil că o “distribuie” domnul Pleşu ca pe cărţile de vizită. Acesta este unul dintre “amănuntele” pe care mai greu le poate descoperi Curtea de Conturi şi care îi permit actualei conduceri să ţipe că nu există nereguli şi cheltuielile se fac în mod “transparent”.
Tare mă tem însă că “Micul Titulescu” s-a dezumflat în privinţa revizuirii statutului ICR, preambulul absolut necesarei schimbări a preşedintelui acestuia. Oare i s-a “suflat”, la Viena - placa turnantă a “dumnealor” -, să-l lase în pace pe H.R. Patapievici?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.