Inchizitorii vor propria lor istorie

Avem o serie de inchizitori oficiali în spațiul public, delegați de politica electorală și interese care nu au nimic în comun cu moralitatea și adevărul istoric. Tematica lor însă nu ar trebui să depășească pagina de ziar sau dezbaterea publică atât de necesară. Dar lucrurile nu stau așa, constituindu-se peste noapte niște Poliții cu atribuțiuni periculoase într-o societate unde cercetarea istoriei se poate transforma în incriminare cu grave consecințe. Avem în ultimii ani tot mai multe exemple de contorsionism ideologic aplicat, specifice anilor ’50. Cei care vor o istorie pură, contrafăcută prin consecința voinței lor, filtrată prin conceptele unui extremism tot mai versatil, au reușit să devină instanțe publice. Justițiile paralele din România sunt un adevărat spectru al Babilonului statului dâmbovițean. Incriminarea istoriei și a derapajelor nu se poate transforma în sursă de autoritate administrativă decât pe calea oferită de suportul justiției. Părțile aflate într-un asemenea litigiu sunt inegale și deseori absurde. Istoria nu poate fi confiscată nici măcar de inchizitorii oficializați. Un adevăr pare să triumfe. Numai educația poate prelua, prin complexitatea informației și a obiectivelor ei, sarcinile pe care unii activiști le visează drept monopol. Adevărul istoriei nu poate fi lăsat pe mâna polițiilor. Dacă ar reuși cineva să șteargă un secol de istorie atroce, așa cum a fost secolul XX, după cum încearcă astăzi unii, sigur vom asista la repetiții. Chiar dacă mimate, însă periculoase. Dacă se va da foc bibliotecilor, vor fi interziși autori spre a fi creați alții din nimic, sau vom avea noi servicii cu acces limitat, istoria se va repeta prin înseși reconsiderările punctuale. Nu suntem departe de o nouă spălare a creierelor prin invocarea celor mai bune intenții de care suntem invadați.

Cenzurarea extremismului ideologic și al posibilului reviriment al acestuia, prin cultul unor regimuri nefaste, este o sarcină publică pe care legea penală și Constituția României a rezolvat-o. Apariția unor activiști cu atribuții speciale, majoritatea proveniți din rândurile fostului aparat de propagandă comunist, destabilizează autoritatea statului democratic și libertatea de expresie. Contractarea unor false atitudini privind istoria românilor, până la disprețuirea fățișă arătată suferinței și umilinței încă active, cere reformarea urgentă a instituțiilor care se vor poliție morală. Avem istorici, universități, publicații, comunicare acceptabilă cu lumea europeană a căror sarcini vocațional-morale nu pot fi cedate sub niciun motiv unor inchizitori.

Cedând polițiilor ideologice dreptul de a spune cum trebuie să ne raportăm la istorie, la derapaje și personalități care s-au a aflat în gravă eroare se renunță la ultima speranță de refacere a identității istorice, respectiv la asumarea acesteia. Criza din educație și politică se resimte în domenii unde își fac loc inși oficializați care vor să impună o nouă istorie pe scurt a românilor.

Despre Ioan Vieru Articolele 126
Author