„Am scris acest text pentru că încă mai sunt optimist. Încă mai cred că există suficienți intelectuali care ar putea curăța mlaștina, ar putea îndepărta păpurișul.“
Iată câteva fragmente din articol:
Poate din cauza ”schimbărilor climatice” din lumea social-politică, poate pentru că avem în țară tot mai multe ”bălți și mlaștini” prin instituții și domenii de activitate, observ cu îngrijorare răspândirea accelerată a unei specii anume de intelectual: intelectualul de papură. Aproape niciodată nu stă singur, se întovărășește cu alții asemenea și formează păpurișuri.
(…)
Intelectualul de papură, cum sugerează și numele, are multe caracteristici similare.
Întâi, e lipsit de fibră morală. Nu face parte din categoria ”sufletelor tari”, a celor care ”au văzut idei”, cum spunea Camil Petrescu. Are suflet de papură. Etica lui, dacă are una, e oportunismul: să se încline după cum bate vântul, să se uite la trenduri și să meargă în aceeași direcție. Protestează, dacă așa e trendul, stă în genunchi, dacă așa i se sugerează. Abandonează oricând adevărul pentru confort și siguranță. (…)
(…)
A doua caracteristică a intelectualului de papură e că el vrea să se arate util. Nu ca să rezolve probleme, ci ca să se promoveze pe sine. (..)
A treia caracteristică a intelectualilor de papură este că ei contribuie la extinderea mlaștinii. Prin cum gândesc și ce fac colmatează tot. Au o retorică reformistă, dar practici de mlaștină. Confundă vorbele cu acțiunea; cred, cu o expresie a lui J. Austin, că pot face lucruri doar cu cuvintele pe care le rostesc; decizia asumată și acțiunea hotărâtă e pentru subordonați sau pentru populime, nu pentru ei. Încep proiecte și le înnămolesc sau le abandonează.
Blochează oameni valoroși pentru că nu le masează eul lor hipertrofiat, favorizează tacit impostura, tulbură apele ca să nu mai poți recunoaște plagiatorii sau impostorii.
(…)
Am scris acest text pentru că încă mai sunt optimist. Încă mai cred că există suficienți intelectuali care ar putea curăța mlaștina, ar putea îndepărta păpurișul. Sper ca această descriere succintă să-i ajute la recunoașterea mai rapidă a acestei specii invazive. Altfel, lăsați în voia lor, după o vreme, intelectualii de papură se dezintegrează în bătaia unui vânt mai puternic. Dar răspândesc destule semințe cât să extindă păpurișul.
__________
Mircea Miclea este psiholog, profesor la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației de la Universitatea Babeș-Bolyai, cercetător, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească. A fost ministru al Educației în perioada decembrie 2004 – noiembrie 2005.
Gargara fara de sfarsit!De dimineata pana seara aceiasi muzicuta in media ,unul nu vrea sa bata un cui,sa planteze un pom,toti la datul cu parearea si cu presupusul…Alt rahat de la UBB care a ajuns o troaca de poolitruci,parerologi si falsi profeti..
Domnul Mircea Miclea a pus umarul la consolidarea acestei specii. Da, da. A facut pe ideologul lui Basescu !
Mircea Miclea nu are cultură, dar are tupeu. Ce pune el i se aplică: intelectual de papură când l-a convocat Băsescu să-i ofere o păpușă. Acum este supărat pe David Daniel, pe Ion Aurel Pop etc. Are dreptate – scrierile și atitudinile acestora sunt probe. Numai că Mircea Miclea este din aceeași familie de papuriști, cum zice el. El nu a avut vreodată altă atitudine decât de supus sau de revoltat de paradă. La Babeș-Bolyai au fost cu totul alți intelectuali. Acum nu mai sunt aceia, iar prăbușirea, cum se vede, vine.
Doino a prostului, cum arăți, tu nu vei fi niciodată la nivelul de a fi admis în ubb.Sunt și acolo „rahați”, cum zici cu gurița ta plină (mie îmi repugnă acest limbaj!), dar sunt și valori. Numai un prost vede doar pisici negre și pisici albe. Poate că tu, cu viața ta prin cotloane, nu-ți dai seama.
Mircea Miclea, un profesor de manele de la Universitatea de Manelisti numita popular UBB, prescurtare de la „Ubi Bene Băşcălia ”
Cum spunea Ştefan cel Mare cand se adresează armatei: „Oşteni, mâine ne batem cu turcii. Băi, dar să fiti seriosi, veniţi pana la ora 10, că am vorbit cu oamenii ăia!“
„Am scris acest text pentru că încă mai sunt optimist. Încă mai cred că există suficienți intelectuali care ar putea curăța mlaștina, ar putea îndepărta păpurișul.“- CE NAIV ESTE!!!