Interesul naţional

S-a vorbit atât de puţin despre interesul naţional, în linii mari, ca fiind captiv propagandei. În urma centralismului a rezultat un stat mafiot, perfect adaptat tuturor criticilor antitotalitare. Ideologia anterioară a fost direcţionată pe noile paliere, relativizând şi temporizând orice reforme. Căderea morală, instalată în urma acestor mizerabile strategii şi complicităţi, a dus la reţetele degradării. Ele se regăsesc, generic, în spectrul personalităţii foştilor preşedinţi, al anturajului lor. Interesul naţional scapă atenţiei, în mod spectaculos, omului politic din România. În fapt, orice iniţiativă şi proiect ar avea acesta, conturul ar trebui să-i fie decis de interesul naţional. În absenţa acestei minime filosofii, s-a ajuns la o anarhie în care au reuşit cei dispuşi să încalce absolut toate regulile responsabilitaţii publice. Sunt semne că vor ajunge toţi cei importanţi la închisoare, însă ,,fondul” acuzării permite continuarea acestui tip de dizolvare a naţiunii. Satisfacţia oferită societăţii pare a fi similară celei de după război, când o dictatură o înlocuia pe alta, cu o anume credibilitate generată de suferinţele războiului. Luptele interne din fostele partide comuniste par a fi transmutate într-o altă epocă. Şi atunci, şi acum, interesul naţional ajunsese, este un subiect ,,depăşit”.

Capitala europeană a României va trebui tot mai mult conturată în România. Oferirea unui mandat incontrolabil europarlamentarilor, şefului statului, prim-ministrului etc., ajunşi în poziţii elitiste inacceptabile, nedemocratice, nu mai poate continua. Realitatea românească nu mai poate fi doar subiectul criticii vehemente fără a se întâmpla ceva pozitiv. Marile anchete de presă nu mai pot rămâne exerciţii ale readactorilor. Aici este una dintre cauzele crizei presei, vorbirea în gol, arătând disoluţia în care sunt obligaţi să trăiască românii. Omul politic este undeva deasupra, aşezând, la rândul său, orice trepăduş într-o poziţionare similară. Politicianismul a câştigat, în organizarea statului, un teren enorm, ducând la o putere imposibil de contracarat de actuala debilitate publică. În loc să fie aliatul real al ultimului om, politica a devenit duşmanul public nr. unu al întregii societăţi, cultivând o clientelă gălăgioasă, versată, pe care o foloseşte la nevoie pe post de presă liberă.

Politicienii actuali sunt nişte oameni bolnavi, monstruoşi, atinşi de o degradare pe care sistemele morale şi religioase o afirmă ca fiind mortală. De sus până jos, sistemul politic are aceleaşi defecţiuni. Indestructibilul fost sistem comunist poate fi regăsit în cel de acum. Aceeaşi unitate şi solidaritate posibilă împotriva unei ţări întregi, în logica abuzului, spre a dovedi măreţia unor clanuri. Justiţia românească, cel puţin după integrarea în UE, ar fi putut de multă vreme să facă un pas în decimarea răului care menţine societatea în pură abuzare. Dincolo de legile făcute pentru bunul-plac, justiţia se situează exponenţial de partea agresorilor, aceştia tezaurizând o întreagă axiologie a puterii. Politicieni care vor să se afirme în Europa, în marea politică, jurişti cu pretenţii, nu fac minime delimitări între dictatură şi democraţie, dovedind blocaje mentale şi morale care-i situează în rândul infractorilor. Aceştia au aprins furia şi dispreţul europenilor pe România, ca spre un loc unde statul pune în scenă, direct sau indirect, perspectivele infracţionalităţii alarmante.

Ruperea cetăţenilor de propriul lor stat, de drepturi şi responsabilităţi, distrugerea emulaţiei, umilirea, tratamentul lipsit de orice adecvare la normele lumii de azi au atins de multă vreme pragul fatal. În acest imponderabil, în care politicienii nu au fost niciodată atinşi, actuala decimare în proporţie de masă poate scăpa de sub control. Asistăm la un posibil experiment de intimidare, nu trebuie să ne grăbim a declara valoarea morală decât parţial. E bine, foarte bine ce se întâmplă, însă forţa socială care întârzie să preia acest cadou istoric arată că putem fi o naţiune care trece de la jurisdicţia mafioţilor ei în custodia altora la fel de performanţi.

N-ar fi prima deviere, tragere pe sfoară. Primul efect deja s-a instalat, nu prea se întâmplă nimic în viaţa practică, cu excepţia ştirilor ca la Revoluţie. Partidele rămân la fel, instituţiile în loc să se implice în programe sociale se întăresc în propria degradare, democraţia este insultată la fiecare minut. Interesul naţional, adică al celor care se gândesc la societatea în care trăiesc, măcar o dată pe săptămână, pare tot mai ameninţat. Dreptul celor care expun societatea tuturor riscurilor pare a fi singura instanţă. În acest punct, vor trebui judecate lucrurile. Altfel vom trăi într-o lume total inversată, deja stabilizată de inerţia unei istorii atroce.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.