INTERVIU Simina Tănăsescu, despre întâlnirea cu Bolojan: „Interpretări de rea-credință”/ Opinie separată în cazul Fritz/ Cum pot fi totuși publicate declarațiile de avere

Cotidianul: Primul subiect ar fi despre întâlnirea cu premierul Bolojan. Ce ați discutat mai exact și cine a inițiat această întâlnire?

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Avem o situație extrem de dificilă legată de spații. Știu, sala în care ne aflăm nu ilustrează realitatea spațiilor în care ne desfășurăm activitatea. E sala noastră de deliberare și este cea mai spectaculoasă din toată clădirea care este destinată CCR.

Însă, așa cum menționam în mai multe alte apariții publice, și am spus asta începând cu august sau septembrie, cred, 2025, o spun repetat și în interviuri de genul acesta, și în intervenții televizate, și în toate contextele posibile, situația noastră locativă e una foarte delicată.

CCR a ajuns de la 60 la 140 de angajați. Spațiile au devenit insuficiente

Inițial, sediul Curții a fost prevăzut pentru un număr de persoane sub 100, cu tot cu judecători, sub 60 erau la început. Între timp am ajuns pe la 140 de persoane în același spațiu fizic, ceea ce, iarăși am mai declarat, nu ne împiedică, dar ne grevează activitatea.

Și, în acest context general, am inițiat contacte și am adresat și întrebări informale, dar am avut și întâlniri formale, nu doar cu Executivul, ci și cu conducerile sau cu secretariatele generale ale celor două camere ale Parlamentului, și cu Consiliul Legislativ, pentru că suntem în aceeași clădire.

Unele dintre ele au fost, după aceea, dublate și de acte de corespondență, pentru că acesta e modul în care am reușit să obținem un spațiu adițional, modest, dar util. Suntem foarte recunoscători pentru spațiul pe care am reușit să-l obținem.

În acest context general, am făcut demersuri, în toamna anului trecut, inclusiv în direcția identificării unui nou sediu.

CCR caută noi birouri în Parlament. Angajații nu au loc în sediul actual

Iar oportunitatea cea mai facilă care ar fi existat ar fi fost un alt corp de clădire, asemănător cu cel de aici, unul simetric, situat în spatele nostru, care era atunci în construcție. În limbajul cunoscătorilor Palatului Parlamentului, este corpul B3.

Cu privire la acesta am adresat numeroase întrebări la nivelul Executivului: care e stadiul lucrărilor, care e destinația, ce se întâmplă cu clădirea, în ce măsură ar putea fi compartimentată astfel încât să corespundă obiectivelor și activităților pe care Curtea le desfășoară.

Și, vizitând spațiul acela împreună cu două persoane din staff-ul administrativ, ne-am dat seama că, așa cum este acum concepută partea aceea de clădire, e greu de imaginat că ne-am putea muta sediul, cu totul, de aici acolo.

„Continuăm demersurile pentru obținerea fie de finanțare, fie pentru identificarea unui alt sediu”

Dar, într-o a doua etapă, ne-am gândit că ar fi posibil ca măcar unele servicii să le mutăm din corpul acesta de clădire în celălalt. Și am făcut o a doua vizită, însoțită tot de doi colegi judecători, pentru a vedea dacă spațiul acela ar putea fi adecvat pentru noua noastră gândire legată de funcționarea Curții.

Și nici atunci n-am găsit o soluție benefică, și am convenit, împreună cu colegii, într-o ședință administrativă internă, că pentru moment păstrăm sediul actual și continuăm demersurile pentru obținerea fie de finanțare, fie pentru identificarea unui alt sediu, eventual chiar și cu chirie.

În orice caz, continuăm demersurile în ideea de a obține finanțare pentru construcția unui sediu nou, diferit de cel actual, complet separat de Palatul Parlamentului.

Dar nu pierdem din vedere nici obiectivul de investiții din corpul B3, pentru că, în funcție de dinamica cifrei de personal, ar fi posibil să avem nevoie să recurgem, eventual, și la câteva spații de acolo.

Demersurile continue pe care le-am făcut au inclus și menționarea unui soi de alertă, așa cum se pun alertele pe Google.

Am făcut un soi de alertă generală la nivelul Secretariatului General al Guvernului, solicitând să ne informeze atunci când se întâmplă ceva legat de spațiul din corpul B3 al clădirii Palatului Parlamentului, căci ne menținem în continuare interesul viu pentru acel spațiu.

De ce s-a întâlnit Simina Tănăsescu cu premierul Bolojan

Ori, vineri, în cursul unei ședințe de Guvern, despre care n-am aflat dinainte, dar, aflând ulterior; deciziile luate în cadrul acelei ședințe, care au apărut în comunicarea publică obișnuită a Guvernului, în informarea de presă, am aflat că a fost adoptată o hotărâre de Guvern referitoare la „reaprobarea unor indicatori tehnico-economici ai obiectivului de investiție…”, o denumire mai amplă, dar care se referă, în esență, la corpul B3 de clădire.

Desigur că am fost imediat interesată să aflu care e situația: dacă lucrările s-au finalizat, dacă suntem în stadiul în care spațiile ar putea fi deja atribuite, dacă s-a ținut cont de solicitarea noastră mai veche, care nu viza obținerea întregii clădiri și nici o recompartimentare, ci obținerea unor spații în interiorul acelui corp de clădire.

Asta a însemnat un schimb de telefoane și, în momentul în care am aflat că prim-ministrul urma să fie oricum în clădirea Palatului Parlamentului, am întrebat dacă putem avea o întâlnire pentru a discuta chestiunea legată de spații.

Cine a inițiat întâlnirea și cine a stabilit biroul

Cotidianul: Deci dvs. ați inițiat …

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Nici nu-mi amintesc exact. Cred că am întrebat la Secretariatul General. Chiar nu rețin exact succesiunea evenimentelor, dar, în momentul în care am primit informația de presă că a fost adoptată această hotărâre de Guvern, am adresat imediat o întrebare Secretariatului General al Guvernului, în ce măsură putem avea informații legate de momentul și de modul de distribuire a spațiilor.

Cotidianul: Cum de ați ales să discutați în biroul președintelui Senatului? Acolo știm că există un regulament cu privire la cine poate intra sau nu, cine poate avea întâlnire acolo, și spunea domnul Abrudean că nu intră nimeni acolo fără să aibă cheia. Deci l-a primit pe domnul premier acolo? Sau de ce ați ales acest birou?

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Propunerea a aparținut domnului prim-ministru. Eu am întrebat dacă putem avea o întâlnire scurtă, rapidă, în ideea distribuirii spațiilor, iar propunerea privind locul a venit de la domnia sa. Nu am alte detalii, nu cunosc.

Cât a durat întâlnirea

Cotidianul: Cât a durat această întâlnire și cum s-a finalizat? Primiți, nu primiți spații?

Simina Tănăsescu, președinta CCR: N-am urmărit timpul exact, dar bănuiesc că n-a depășit o jumătate de oră, nu cred că a durat mai mult. Aveam totuși un reper temporal, pentru că la ora două și jumătate aveam o altă activitate și a trebuit să mă organizez puțin altfel. Cred că am depășit puțin ora două și jumătate, dar nu cred că întâlnirea a durat mai mult de o jumătate de oră.

Știam de la bun început că tot restul clădirii e în administrarea Camerelor Parlamentului. Curtea Constituțională are statut de „tolerat”, în spațiile destinate Camerei Deputaților. Corpul acela de clădire, în schimb, este în administrarea Guvernului, și știam de la început că spațiile de acolo vor fi destinate fie Guvernului în sine, fie unui minister.

Discuția continuă și acum. Am în continuare speranțe că vom identifica locul potrivit, locația cea mai bună pentru unele compartimente ale CCR. Repet, am reușit să obținem două camere, nu foarte generoase, dar suntem încă o dată foarte recunoscători pentru ceea ce am reușit să obținem, și de la Senat, și de la Camera Deputaților. Am speranțe că vom obține un spațiu și din partea Guvernului, în aceeași incintă, chiar dacă asta înseamnă, într-adevăr, o ușoară fragmentare a unor servicii suport ale Curții. E întotdeauna preferabil ca ele să fie grupate, dar, în situația dată, suntem cumva constrânși să acceptăm dispersarea lor.

Cu cine a mai discutat Simina Tănăsescu despre sediul CCR

Cotidianul: Ați spus că ați mai avut solicitări și către Secretariatul General al Camerei…

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Toate solicitările au fost precedate de contacte de acest tip. Nici nu știu dacă să le numesc informale, dar au existat discuții pentru a vedea dacă e posibilă identificarea unor spații și în ce măsură spațiile acelea ar fi sau nu ar fi apte să servească scopului pentru care ne erau necesare.

După care au fost dublate de solicitări scrise, și există astfel de solicitări, vi le pot și arăta, solicitări care, desigur, au fost după aceea analizate la nivel de Secretariat General. Secretarul General al Curții Constituționale a adresat cereri Secretariatului General al Senatului, respectiv al Camerei. Până să se ajungă la această concretizare au fost însă necesari niște pași anteriori, care au presupus și întâlniri.

Cotidianul: Voiam să vă întreb, pentru că poate reprezintă un interes pentru public, dacă ați avut o întâlnire directă, așa cum s-a întâmplat cu premierul, și cu președintele Camerei Deputaților sau cu președintele Senatului?

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Cu președintele Camerei Deputaților nu, dar în toamnă am avut o întâlnire de acest gen cu președintele Senatului. Da, toamna trecută. Am avut o întâlnire de acest gen și cu președintele Consiliului Legislativ. Dar pentru că discuția cu Consiliul Legislativ nu s-a finalizat în niciun fel, nu am mai continuat nici cu demersuri scrise, dar întâlnire în acest sens am avut.

Ce spune Simina Tănăsescu despre momentul ales să discute cu premierul, chiar înainte de deliberările privind Legea ANI

Cotidianul: Momentul acestei discuții s-a suprapus cu aceste sesizări la Curte. V-ați gândit vreun moment că s-ar putea specula, ceea ce s-a și întâmplat? Se va specula că faptul că aveți o întâlnire chiar înainte de o lege cu miză ar putea ridica semne de întrebare?

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Dați-mi voie să fac un comentariu un pic mai amplu, mai larg.

Cred, sau eu înțeleg, că o astfel de întâlnire poate ridica întrebări legitime. De asemenea, înțeleg că pot exista persoane care nu pun în prim-plan buna-credință și nu au în vedere situațiile reale legate de funcționarea unei instituții, și care nu pot porni de la premisa că, pentru buna funcționare a instituțiilor, contactele interinstituționale nu doar că pot fi utile, dar sunt și necesare.

„Ideea că s-ar putea pune la îndoială, în vreun fel, activitatea jurisdicțională mi se pare un nonsens”

La fel de bine înțeleg și punctul meu de vedere, al bunei-credințe și al încercării de a soluționa o situație care e stringentă, la care, repet, fac referire nu doar în spațiul public, ci și în documente administrative, în solicitări scrise, de un an de zile.

Eu nu-mi pot imagina, și asta poate e o lipsă a mea, că dosarele aflate pe rolul Curții ar putea fi discutate în alte spații decât cele destinate discuției lor. Sunt limitele mele.

Pot însă înțelege, chiar dacă nu pot accepta, nu sunt de acord cu o astfel de viziune, dar pot înțelege că există persoane care, dimpotrivă, apreciază că dosarele Curții pot fi discutate și în alte spații decât cele legale, cele normale, instituționale.

Nu pot răspunde la astfel de presupuneri sau la astfel de suspiciuni în altă notă, în altă cheie, decât exprimând încă o dată nevoia stringentă, reală, și dificultățile cu care ne confruntăm în materie de spații, și manifestând totală transparență și totală disponibilitate.

Orice alte poziționări, pe care, repet, le pot înțelege, dar nu le pot justifica în niciun fel, nu cred că își au vreun fundament, dar nici nu e sarcina mea să explic o posibilă abordare contrară. 

Ideea că s-ar putea pune la îndoială, în vreun fel, activitatea jurisdicțională a Curții atunci când se încearcă soluționarea unor chestiuni administrative este, pentru mine, un nonsens. Dar aceasta e poziția mea și mi-o asum.

Cotidianul: De-a lungul timpului au tot existat astfel de momente de neîncredere în Curtea Constituțională și la fel s-a speculat despre anumite personaje care ar interveni în cazul judecătorilor. De exemplu, s-a tot vorbit despre Florin Iordache, care ar fi știut dinainte ce avea să anunțe Curtea. De aceea vă întreb, pentru că știm că există astfel de semne de întrebare și de neîncredere, până la urmă, în spațiul public. De aceea și întrebarea mea.

Simina Tănăsescu: Faptul că cineva își imaginează că dosarele sunt soluționate în afara ședințelor e ceva de neimaginat pentru mine

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Încă o dată o să vă spun același lucru, dar altfel, sper.

Eu nu-mi pot imagina astfel de lucruri. Faptul că în spațiul public pot apărea astfel de poziționări sau interpretări, faptul că e posibil să existe persoane care să-și imagineze că dosarele Curții sunt rezolvate, sunt soluționate cumva, nu știu, înainte de a avea loc deliberările, sau în alte foruri, sau în discuții cu alte persoane, private sau publice, e de neimaginat pentru mine.

Toate aceste lucruri, după mine, sunt interpretări care pornesc de la o formă de rea-credință. Iar eu pornesc de la premisa bunei-credințe. Dar înțeleg că pot exista și abordări care pornesc de la premisa relei-credințe, nu a bunei-credințe.

„Nu știu dacă aș putea, la fiecare astfel de întâlnire de natură administrativă, să furnizez de fiecare dată toate amănuntele discutate într-o astfel de interacțiune”

Cotidianul: Și atunci v-au luat prin surprindere reacțiile instituțiilor din sistem, Înalta Curte, CSM, curțile de apel, care au cerut clarificarea acestei situații și transparență? Dumneavoastră spuneți că nu v-ați fi putut imagina să se speculeze. Iată că de aici a apărut o astfel de interpretare.

Simina Tănăsescu, președinta CCR: De aici vine reacția mea. În continuarea zilei de vineri am avut alte activități și, către seară, când am revenit în contact cu telefonul propriu și am văzut toate reacțiile din spațiul public, am fost, într-adevăr, puțin surprinsă.

Dar acesta e motivul pentru care, a doua zi, imediat, chiar dacă era zi de sâmbătă, zi de weekend, am venit cu o precizare care exprima tocmai asta: că în niciun caz nu poate fi pusă în discuție activitatea jurisdicțională a Curții atunci când discutăm chestiuni de ordin administrativ.

Dacă nici această precizare n-a fost suficientă, am revenit cu încă una, în același sens, în aceeași direcție, și duminică. Dacă nici așa n-a fost suficient, am revenit și luni, într-un interviu acordat Recorder, cu aceleași precizări. Dacă nici asta n-a fost suficient, revin și astăzi, la dumneavoastră, cu aceeași precizare. Nu am altceva de adăugat.

Poate că pot să înțeleg și asta. Poate că o detaliere a mai multor informații legate de discuția aceea ar fi disipat suspiciunile din spațiul public, dacă aceste amănunte ar fi fost furnizate imediat, sâmbătă sau duminică. Însă, pe de altă parte, nici nu știu dacă aș putea, la fiecare astfel de întâlnire de natură administrativă, să furnizez de fiecare dată toate amănuntele discutate într-o astfel de interacțiune. Mai mult decât să afirm că am avut o discuție de ordin administrativ și nu una de ordin jurisdicțional, nu știu ce aș putea să spun.

Admit că poate, din nou, aceasta e limita strategiei mele de comunicare. Avem de învățat. De altfel, ne propunem la Curte să realizăm și o strategie de comunicare. Avem unele elemente pozitive, câteva lucruri pe care le-am realizat în privința comunicării, dar oricând este loc de îmbunătățire.

„În sfârșit, lumea e atentă și a început să fie sensibilizată cu privire la problemele legate de sediu”

Cotidianul: Deci ar fi fost totuși mai bine, ca să nu se ajungă aici, ca înainte să anunțe fie Curtea, fie Guvernul, că va exista o astfel de întâlnire?

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Nici nu știu dacă am fi avut timpul fizic să o facem. Nu știu exact ora la care s-a finalizat ședința de Guvern. N-am decât acea alertă care a apărut rapid, pentru că anunțasem interesul nostru pentru acel corp de clădire. Și întâlnirea propriu-zisă s-a produs undeva în jurul orei două, orientativ, cam pe acolo. Deci, în privința timpului de anunțare, nu știu care a fost intervalul dintre finalizarea propriu-zisă a ședinței de Guvern și întâlnirea exactă, dar în spațiul acela de o oră, o oră și ceva, nu știu dacă lucrurile ar fi putut sta altfel.

Partea interesantă e că eu iau și partea bună din toată chestiunea aceasta. În sfârșit, lumea e atentă și a început să fie sensibilizată cu privire la problemele legate de sediul CCR. Când, într-o primă apariție publică, am menționat chestiunile legate de sediu, de încărcătura cu dosare, unul dintre comentariile la interviul pe care l-am acordat a fost: „A venit doamna aceasta să ne povestească de problemele ei interne”, lăsând a se înțelege că ar fi nesemnificative, insignifiante, neinteresante astfel de chestiuni.

Da, de un an de zile menționez același lucru. Repet, nu doar în apariții publice, ci și dublate de documente administrative interne și în diferite contacte formale sau informale. De fiecare dată, acesta e unul dintre obiectivele importante de pe agenda mea de natură managerială. Și înțeleg că nu este un subiect fascinant pentru publicul larg. Doar că a devenit brusc important în urma unei întâlniri care avea ca scop identificarea unei soluții pentru o problemă pe care, de altfel, o avem și o menționez constant, de un an de zile.

Cum răspunde Simina Tănăsescu percepției că deciziile CCR sunt uneori politizate

Cotidianul: Cred că pot anticipa poziția dumneavoastră, pentru că mi-ați spus că nu înțelegeți cum ar putea crede lumea că există asupra Curții astfel de ingerințe, dar totuși aș vrea să vă întreb: cum puteți combate aceste argumente sau le puteți explica oamenilor de rând că Curtea nu este politizată?

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Curtea are 35 de ani. Va împlini, anul viitor, în luna iunie, 35 de ani. E o vârstă a maturității, am putea spune. Și, în decursul existenței sale, Curtea a avut perioade de activitate mai intense, perioade de activitate poate uneori mai puțin laborioasă, dar cu certitudine Curtea a fost în permanență în prima linie a dezbaterilor din cadrul societății.

Ar fi fost poate nefiresc dacă ar fi avut exclusiv aprecieri, laudative, superlative, în permanență. După cum ar fi fost la fel de nefiresc să fie exclusiv doar în zona contrară. Deci, cred că faptul că societatea are puncte de vedere diferite vizavi de activitatea Curții nu e un lucru nefiresc.

Tendințele critice încerc să le iau tot așa, într-o manieră pozitivă, să înțeleg sursa sau natura lor, și să adresăm împreună, nu doar eu, ci împreună cu toți colegii, cauzele, rădăcinile acestor critici, să încercăm să ne îmbunătățim activitatea.

Nu pot convinge publicul larg altfel decât prin cel mai bun argument pe care îl are orice Curte Constituțională și cea mai bună carte de vizită pe care o are orice Curte Constituțională este propria jurisprudență.

Iar jurisprudența Curții Constituționale a României e una extrem de bogată, extrem de variată în foarte multe domenii, dar e și una cantitativ foarte importantă, și poate că focalizarea doar pe unele cauze, cele care trezesc atenția mass-media, riscă să inducă publicului larg o apreciere, o perspectivă ușor deformată.

Zeci de mii de dosare pe rol

Curtea Constituțională are, în momentul de față, pe rol, în total, 19.000 de cauze. Deloc abordate, nesoluționate, aproape 16-17.000, ceea ce reprezintă un stoc de dosare foarte mare. Și covârșitoarea majoritate a cauzelor pe care le avem pe rol nu sunt de genul celor care atrag atenția mass-media.

Covârșitoarea majoritate a cauzelor aflate pe rolul Curții noastre sunt ceea ce numim noi excepții de neconstituționalitate, dosare care ne sunt trimise de către instanțele judecătorești, în fața cărora cetățenii ridică semne de întrebare cu privire la constituționalitatea unor legi sau ordonanțe ale Guvernului, și, pentru că e vorba de o materie foarte specializată, aceste întrebări de natură constituțională ajung la Curtea Constituțională.

Genul acesta de cauze aproape că nu atrage atenția mass-media deloc. Dar ele sunt cele în care Curtea Constituțională protejează drepturi fundamentale.

Ajung în mass-media atunci când Curtea, în cadrul unor astfel de proceduri, constată că o lege sau o ordonanță este neconstituțională, și când (așa cum obișnuim de atâta vreme) emite un comunicat de presă în care arată: iată, în cadrul unui dosar, Curtea a analizat și a ajuns la concluzia că prevederea legală respectivă sau legea este neconstituțională.

Dar mass-media nu observă, poate, faptul că aceste decizii, pe care le numim decizii de admitere, prin care constatăm neconstituționalitatea unor prevederi, sunt puține în ansamblul sesizărilor pe care le avem, și că, atunci când ajungem la astfel de concluzii, facem asta tocmai pentru protecția drepturilor fundamentale.

Mass-media se concentrează mult, nu aș spune excesiv, dar se focalizează mult pe dosarele care au de-a face cu autoritățile publice, unde ar putea exista zone de confluență sau, dimpotrivă, de relații adverse între instituții publice.

Or nu aceasta este activitatea noastră cea mai consistentă. Activitatea noastră cea mai consistentă este cealaltă, legată de drepturile fundamentale. Și deci, dacă avem doar o privire sectorială, fragmentată, asupra activității Curții, se poate ajunge și la concluzia că ar exista un exces de politizare.

Dacă privim activitatea în ansamblu, o să constatăm că genul acesta de cauze reprezintă un procentaj de maximum 10%, și e mult și 10%. Peste 90% din activitatea noastră se leagă de cauze concrete și de protecția drepturilor cetățenilor.

Simina Tănăsescu spune în ce condiții se întâlnește cu politicienii aflați în funcții

Cotidianul: Aș vrea să vă întreb și dacă, de când ați devenit președinta Curții, au existat politicieni care au încercat să ajungă la dumneavoastră? Au existat presiuni?

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Am mai spus asta și cu alte prilejuri. Personal, eu nu am întâlnit niciodată cu politicieni în acest sens… Da, mă întâlnesc cu prim-ministrul, mă întâlnesc cu președintele Senatului pentru a discuta, cum spuneam, chestiuni de natură administrativă, mă întâlnesc cu ministrul de Finanțe pentru a discuta alocația bugetară.

N-am putut fi prezentă eu, dar la discuțiile referitoare la bugetul Curții, când s-a adoptat bugetul de stat, a fost prezent un judecător al Curții în cadrul comisiilor parlamentare, ca să susținem bugetul, să putem explica de ce avem nevoie de respectiva alocație bugetară.

Avem astfel de întâlniri, dar toate acestea n-au nicio legătură cu dosarele Curții. Deci presiuni, sau nu doar presiuni, ci încercări de influențare sau discuții legate de dosarele Curții, eu n-am avut niciodată cu niciun politician.

Despre anularea alegerilor: Așa cum e probabil omenește, trecerea timpului mai estompează amintirile

Cotidianul: Aș vrea să trecem și la alte teme, dar aș vrea să stăm un pic aici, pentru că mi se pare că încă are reverberații în societate. Referitor la această încredere în Curtea Constituțională, aș vrea să vă întreb cât mai cântărește astăzi episodul anulării alegerilor.

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Aceasta e o întrebare la care poate că cel mai în măsură să răspundă ar fi ori un sondaj, ori o analiză sociologică, sau poate chiar mass-media.

Spuneam și anterior, activitatea Curții e foarte bogată și, da, probabil că încrederea în Curtea Constituțională a avut o mișcare sinusoidală, ca, de altfel, încrederea în mai multe autorități ale statului.

Cred că, în faza de început, undeva în anii ’90, faptul că justiția constituțională a invalidat o bună parte din legislația preconstituțională, din legislația adoptată în perioada comunistă, faptul că a eliminat multe acte normative care nu mai erau în acord cu noua Constituție, cred că asta a dat o curbă ascendentă încrederii pe care populația a avut-o în Curte.

Ulterior, probabil că a existat un ușor declin, a intervenit și o oarecare uzură, o oboseală, să spunem. În termenii doctrinari e cunoscută sub denumirea de „oboseală democratică”. După care a urmat, tot așa, cred, o perioadă de urcuș și iarăși de coborâre a încrederii cetățenilor în Curte.

Momentul anulării alegerilor este un reper într-un ansamblu mai larg de repere. Așa cum e probabil omenește, trecerea timpului mai estompează amintirile. Și nu știu dacă, în momentul de față, reperul acela își păstrează valoarea de indicator sau, dimpotrivă, a devenit doar unul dintre momentele care pot fi enumerate în activitatea Curții Constituționale.

Poate candida din nou Călin Georgescu?

Cotidianul: Și o să am și o întrebare, pentru că este un personaj încă de foarte mare interes: dacă candidatul care n-a putut să mai intre în procesul electoral, Călin Georgescu, va mai candida în 2030, putem ști de acum dacă va avea același deznodământ, adică nu îi va fi validată candidatura, pe aceleași principii ca la ultimele alegeri? 

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Știți că nu mă pot antepronunța în niciun dosar. 

Cotidianul: Vă întreb, pur și simplu, legal, obiectiv, dacă ar fi o altă procedură sau dacă…

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Procedura după care Curtea soluționează toate dosarele legate de alegerile prezidențiale este aceeași. În măsura în care Legea 47, legea noastră de organizare și funcționare, nu se va modifica, procedura va rămâne aceeași. Reperele la care ne raportăm rămân, de asemenea, aceleași: Constituția, legile electorale, care se completează unele pe altele.

Dar, un caz concret, nu aș putea spune ce soartă ar avea. Pe de o parte, încă nu suntem acolo, ca să știm dacă ipoteza de lucru se validează sau nu. În al doilea rând, chiar dacă ar exista o candidatură în momentul în care ajungem la alegeri, nu pot ști care ar fi situația concretă. Și nu mă pot antepronunța.

De ce nu permite CCR ca declarațiile de avere să fie la vedere

Cotidianul: Referitor la o altă decizie luată ieri, dumneavoastră considerați că este normal ca averile demnitarilor să fie ascunse, să nu fie publice?

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Într-o decizie din 2025, Curtea a arătat că modalitatea în care se realiza atunci, în baza versiunii anterioare a legii, publicitatea declarațiilor de avere și, respectiv, de interese, era una care nu respecta pe deplin principiul proporționalității vizavi de necesara transparență a vieții publice, dar și de necesara protecție a vieții private.

Și, deci, în acest echilibru delicat dar permanent dintre transparența unor activități publice și, respectiv, protecția vieții private a demnitarilor, protecția vieții private a demnitarilor a avut câștig de cauză. Este un lucru consacrat și bine cunoscut, inclusiv din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, protecția vieții private a demnitarilor este mai restrânsă decât cea a cetățeanului obișnuit. Chiar și având în vedere acest aspect, Curtea a apreciat atunci, cu o majoritate de voturi, că echilibrul nu este pe deplin păstrat.

„Lipsa totală de transparență nu mi se pare un lucru înțelept”

Acesta e motivul pentru care legiuitorul a venit acum și a găsit o nouă formulă. Lipsa totală de transparență nu mi se pare un lucru înțelept. Mă număr printre cei care nu au achiesat la ideea unei absențe totale a transparenței în privința declarațiilor de avere.

Pe de altă parte, este de domeniul evidenței că trebuie respectată și viața privată a oricărui demnitar, în parametri mai restrânși decât cei specifici cetățeanului obișnuit. E un vot pe care l-am dat ieri, deci nu fac aici nicio indiscreție, nu cred că este inspirată o lipsă totală de transparență, dar cred, în schimb, că această zonă, care nu e o sabie a lui Damocles, nu e un punct fix, are o oarecare marjă în care se poate discuta despre echilibrul dintre viața privată și transparența publică merita atențiev. 

Nu cred, deci, că lipsa totală de transparență e benefică, dar rămân convinsă că e posibilă identificarea unei soluții în care și transparența să fie asigurată, dar și doza minimă, dar necesară, de protecție a vieții private a demnitarului să fie corespunzător respectată. 

În ce condiții pot fi declarațiile de interese financiare constituționale

Cotidianul: S-a venit cu o variantă de compromis, aflată, într-un fel, în dezbaterea din Parlament, această declarație de interese financiare, care să nu fie nici declarația de avere, dar nici să nu însemne o lipsă totală de transparență. Acest aspect nu a fost contestat.

Dumneavoastră v-ați numărat, așa cum ați spus, printre cei care nu ați susținut. De ce credeți că nu s-a acceptat nici această variantă? Pentru că inițiatorii spuneau că tocmai acolo au căutat o variantă care să nu pice, care să fie constituțională. 

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Aici intervine competența Curții Constituționale. Curtea se pronunță doar asupra aspectelor cu care este sesizată. Dacă acest aspect de compromis nu a făcut obiectul sesizării, și tocmai ați menționat asta anterior, acest aspect particular nu a fost analizat de Curte. Sesizarea s-a referit la publicitatea, la transparența declarațiilor de avere ale soțului sau soției, sau ale persoanelor care întrețin relații asemănătoare celor dintre soți.

Și pe acelea Curtea le-a declarat neconstituționale. Fac parte din complet în integrum, pentru că decizia a fost luată cu unanimitate în această privință. Deci acea sintagmă a fost declarată neconstituțională în ansamblu. Aspectul referitor la declarația de interese financiare, ca variantă de compromis identificată, nu a fost deferit controlului Curții, în mod particular. Dacă nu a fost deferit, Curtea nici nu l-a examinat. Dacă nu l-am examinat, nu m-aș putea pronunța de pe acum, înainte de o posibilă sesizare ulterioară.

Înțeleg că s-a convocat o nouă ședință extraordinară a Parlamentului, săptămâna viitoare, pentru a se ține seama de ceea ce a stabilit Curtea în cursul acestei săptămâni. Și, deci, mă aștept ca o nouă evaluare a acestei legi, o nouă abordare a legii, să ducă la o soluție ușor diferită. Cum declarația de interese financiare face parte din pachetul mai amplu referitor la transparență, mă gândesc că poate parlamentarii ar dori să aibă în vedere și modul în care se face transparentizarea aceasta.

Cred că nu mă pot pronunța pe acest aspect. Pe de o parte, nu a făcut obiectul controlului, în acest moment, deoarece Curtea nu a fost sesizată. Pe de altă parte, e posibil să ajungă din nou la noi, în măsura în care legea va mai fi vreodată deferită Curții.

Parlamentul poate modifica iar legea, spune președinta Curții 

Cotidianul: Deci, acest aspect cu interesele financiare nu a fost acceptat pentru că făcea parte din amendamentele referitoare la declarațiile partenerilor în ansamblu, care au fost declarate neconstituționale?

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Da, da. Deci, când am declarat neconstituționale, am declarat astfel toate aspectele referitoare la relațiile asemănătoare celor dintre soți. Toată sintagma aceea, cu tot ce implică ea, a fost declarată neconstituțională. Am avut în vedere, cumva, la pachet, ansamblul reglementării, nu în mod specific declarația de interese financiare.

Cotidianul: Deci, dacă parlamentarii vor veni separat cu un astfel de amendament, Curtea va decide la momentul respectiv?

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Dacă va fi din nou sesizată.

Simina Tănăsescu va avea opinie separată la amendamentul Fritz. Crede că nu e constituțional

Cotidianul: Dominic Fritz spune că se va adresa CEDO pentru că legea se aplică retroactiv, ceea ce nu se poate. Spune că încalcă articolul 15 din Constituție. Dumneavoastră, din nou, ați fost printre cei care ați votat împotrivă. Ați înțeles poziția colegilor? Este sau nu neconstituțională prevederea, se aplică retroactiv?

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Aici există o decizie a Curții. Ea urmează să fie adusă la cunoștință prin publicare în Monitorul Oficial. Există o decizie a Curții, adoptată de o majoritate, dar aceea este decizia Curții, care susține că prevederea nu este neconstituțională. Vor exista una, două, trei, nu îmi este clar încă exact câte, dar vor exista și opinii separate care vor susține contrariul. Pot încerca să explic de ce eu, personal, apreciez altfel, și în opinia separată pe care o voi redacta voi explica de ce cred că o astfel de prevedere este neconstituțională. Nu pot argumenta în sens contrar.

Cât va cântări decizia CEDO în speța Fritz

Cotidianul: Cum ar putea influența decizia CEDO, eventual, faptul că Dominic Fritz face acest demers?

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Este o opțiune la latitudinea domniei sale. O hotărâre CEDO, în funcție de ce va stabili acea hotărâre, poate obliga statul român la anumite tipuri de conduită, la anumite genuri de reparații. Asta depinde, întâi, dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului ajunge la aceeași concluzie cu cea a petiționarului. Dacă ajunge la aceeași concluzie, rămâne de văzut ce măsuri de redresare ar putea stabili. 

Sau, dacă ajunge la concluzia că, dimpotrivă, totul e în regulă, nu vor fi impuse măsuri statului român. Hotărârea CEDO nu are cum să aibă un impact direct, imediat, asupra deciziilor Curții. Aceste decizii ale Curții sunt definitive și sunt publicate în Monitorul Oficial.

16.000 de dosare pe rol: Este o progresie, nu geometrică, dar covârșitoare din punct de vedere cantitativ, căreia Curtea trebuie să îi facă față

Cotidianul: Aș vrea să ne explicați puțin despre această problemă cu dosarele, cele 16.000, pentru că poate nu e o problemă foarte cunoscută publicului, așa cum spuneați….

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Încărcătura cu dosare a Curții a variat foarte mult. În primul an de funcționare, în 1992, Curtea a avut de soluționat mai puțin de 10 dosare și a dat 6 decizii. Curtea a fost înființată în iunie 1992, deci în 6 luni de zile a dat 6 decizii.

În cursul anului trecut, Curtea a fost sesizată, separat de dosarele pe care le avea deja pe rol, cu vreo 5.250 de dosare, și în tot cursul anului trecut a dat aproximativ 725, 730 de decizii. De la 6 decizii în 6 luni, la 700 și în 12 luni, este o progresie reală.

În cursul primelor 6 luni ale acestui an au intrat pe rolul Curții Constituționale 5.500 de dosare, mai multe decât în tot anul trecut. Și, în aceleași 6 luni, Curtea a dat 825 de decizii, mai multe decât a dat anul trecut într-un an întreg.

Este o progresie, nu geometrică, dar covârșitoare din punct de vedere cantitativ, căreia Curtea trebuie să îi facă față, repet, în aceste spații, și cu numărul de magistrați asistenți crescut pe care îl avem acum. Și sunt extrem de recunoscătoare colegilor mei, pentru că am reușit împreună să recrutăm un număr sporit de magistrați asistenți.

Sunt niște cifre care arată o creștere copleșitoare a numărului de cauze pe care le avem de soluționat. Și, în bună parte, asta explică și stocul foarte mare de dosare și întârzierea pe care o avem.

La jumătatea anului trecut, încă mai soluționam dosare care intraseră pe rolul Curții în 2018. La jumătatea acestui an, am finalizat și 2019, și 2020, și am reușit să reducem întârzierea cu aproximativ un an de zile. Dar tot mai soluționăm, în prezent, dosare intrate pe rol în urmă cu vreo patru ani.

Când vorbeam mai devreme despre Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când și ea s-a regăsit într-o situație de întârziere istorică și nu putea respecta dictonul, mai cunoscut în engleză, potrivit căruia o justiție întârziată e o justiție negată, a recurs la introducerea unor proceduri de filtrare a sesizărilor care îi sunt adresate. Așa s-a ajuns ca sesizarea CEDO să nu fie posibilă decât la șase luni după finalizarea procesului în statul semnatar al Convenției. Așa s-a ajuns la o serie întreagă de reglementări care filtrează sesizările adresate CEDO.

O procedură de filtrare,  mai ales pentru procedura de care vorbeam mai devreme, anume excepția de neconstituționalitate, adică pentru cauzele care ne vin de la instanțe, este imperios necesară și la Curtea Constituțională. 

„Avem un total de 19.000 de dosare de soluționat de 9 judecători și, rotunjind, 35 de magistrați asistenți”

Din cele 16-17.000 de dosare aflate în stoc (dacă le adaug pe toate cele aflate acum pe rol, avem un total de 19.000 de dosare de soluționat de către 9 judecători și, rotunjind, 35 de magistrați asistenți), încercăm, într-un an, să soluționăm dublu față de anul anterior, dar, dacă în fiecare an numărul de cauze care ne intră pe rol crește în acest ritm, în curând va trebui să ne punem un semn de întrebare.

Avem două posibilități. Fie sporim la nesfârșit numărul magistraților asistenți, fie ne uităm la natura cauzelor: ce fel de sesizări ne vin și care dintre ele, în bună măsură, sunt respinse de Curte ca inadmisibile. Cauzele care nu trec de acest filtru, cele de inadmisibilitate procedurală, poate că nu ar trebui examinate de toți cei nouă judecători, în robă, într-o ședință publică cu toată solemnitatea, ci ar putea fi filtrate în amonte, astfel încât, atunci când Curtea Constituțională se reunește și discută anumite cauze, acestea să aibă greutatea, gravitasul necesar și adecvat unei cauze de constituționalitate. Curtea Constituțională, în momentul de față, funcționează cu o încărcătură de dosare mai mare decât a unei instanțe de fond, iar asta nu e un lucru uzual.

Probleme și realizări ale CCR

Cotidianul: În această perioadă de când ocupați funcția de președintă a Curții, ce alte probleme ați mai întâmpinat?

Simina Tănăsescu, președinta CCR: Problema sediului, mă întorc la ea. Problema unui filtru care să ne permită o activitate mai eficientă. Probleme de natură bugetară, care sunt multiple. Avem însă și realizări, nu vreau să mă focalizez doar pe probleme.

Am reușit să realizăm o optimizare și o reorganizare a spațiilor, astfel încât, până la urmă, să reușim să funcționăm, chiar dacă puțin mai complicat. Am reușit să digitalizăm o parte importantă din procedurile noastre. Am reușit să compatibilizăm baza noastră de date jurisdicțională cu bazele de date ale instanțelor judecătorești, mai puțin Înalta Curte, care are un sistem propriu, dar cu restul sistemului judiciar avem acum comunicare directă prin internet, iar asta ne facilitează activitatea destul de mult.

Am reușit, tot în parametrii de care dispunem din punct de vedere procedural, în cadrele reglementate ale activității noastre jurisdicționale, ca prin conexarea unor dosare care au aceeași tematică să sporim ritmul de soluționare.

Sper că, în felul acesta, am reușit să creștem cumva și speranța, dacă nu chiar încrederea cetățenilor, că reușim să realizăm justiția constituțională cât mai aproape de momentul în care suntem sesizați. Că reușim să soluționăm o problemă cât mai aproape de momentul în care ne-a fost deferită. 

Am reușit, deci, să comprimăm intervalul de timp de la șase ani la patru ani și jumătate, și sper să ajungem, la un moment dat, undeva la trei ani.

Vă mulțumesc pentru atenție și răbdare!

Citește și: Ilie Bolojan și Simina Tănăsescu s-au întâlnit în biroul lui Mircea Abrudean. Cât ar fi durat discuția