Praga este un oraş fascinant. Nu contează ce anotimp este şi nici de câte ori ai văzut-o. Praga este mereu alta. O călătorie aici înseamnă în primul rând o călătorie în istoria artei. Frumuseţe, rigoare, un simţ bine definit al liniilor şi al suprafeţelor, stiluri care, deşi diferite, se îmbină într-un mod graţios şi unitar, transformând oraşul într-o cetate fermecată. „Cetatea de aur”, „Praga fermecată”, „Praga barocă”, „Oraşul celor o sută de clopotniţe”. Poate că nicio altă metropolă europeană nu a primit atâtea nume. Aşa cum numai aici poţi întâlni cele mai multe case care au un nume al lor, precum „Casa celor doi sori”, „Casa celor trei viori”, „Casa paharului de aur”, „Numai noi doi”, „Casa unicornului de aur”, „Casa clipei”, „La clopotul de piatră”, „Casa celor trei trandafiri roşii”, „Casa celor doi urşi de aur” sau casa „La calul alb”… Frumuseţea oraşului, aşezarea sa riverană, seria de poduri şi încântătoarea sa arhitectură au stârnit dorinţa de a-i prinde esenţa într-un nume.
Casa Ginger şi Fred
Sunt oraşe care au trăit drame şi care au reuşit să-şi conserve, într-un mod magic, toate etapele istorice. Unul dintre acestea este Praga, locul ideal pentru o călătorie, unde veţi găsi farmec, istorie, cultură, divertisment şi shopping. Am putea să vorbim despre Praga ca despre oraşul-simbol al celebrelor cristaluri de Boemia, dar şi despre splendidul Pod „Carol”, cu turma lui de sfinţi, spre care converg cartierele istorice şi care este dominat de „Hrad” (castelul).
Praga a avut anul acesta cel mai mare număr de turişti dintre toate oraşele Europei de Est, depăşind Budapesta, care se aflase până acum pe primul loc. Trebuie avute în vedere şi îmbietoarele restaurante, celebrele berării şi pub-uri, cafenele, dar şi noile, trendy şi cosmopolite, baruri de noapte.
Aici locuia regele
Naşterea oraşului Praga este asociată cu o legendă în care se povesteşte că prinţesa Libuse, frumoasa şi emancipata descendentă a Patriarhului ceh, văzând că supuşii ei nu mai doreau să fie conduşi de o femeie, a ales un plugar, numit Premyhl, care să-i fie soţ, şi l-a convins să întemeieze un oraş pe malurile râului Vltava, proorocindu-i un viitor glorios, simbolizat de doi măslini de aur, ale căror vârfuri se înălţau până la al şaptelea cer, strălucind peste întreaga lume. Însă istoricii datează întemeierea acestui oraş între 880 şi 890, când prinţii slavi au ridicat o fortăreaţă în acest loc. „Castelul” (Hrad) a devenit căminul Prinţului Borivoj şi al soţiei sale, Ludmila.
Biblioteca Mănăstirii Strahov
A începe o vizită la Praga cu „Castelul” e ca şi când ai frunzări o carte de istorie, trecând prin toate stilurile arhitecturale. Însăşi intrarea măreţului complex, înconjurat de ziduri care adăpostesc palate şi mănăstiri, biserici şi grădini, anunţă maiestatea spectacolului admirat de turişti. Fiecare suveran şi fiecare perioadă istorică şi-au lăsat amprenta, înfăţişarea castelului îmbinând diferite stiluri arhitecturale, de la romanic la gotic, de la renascentist la baroc. „Castelul” este compus dintr-o serie de clădiri care includ silueta gotică a Catedralei, cu contraforţii ei aerieni, ferestrele ogivale şi turnurile ca nişte limbi de foc. Aici, între zidurile lui, timp de mai mult de o mie de ani, s-a hotărât destinul ţării.
Maiestuosul „Castel”, sediul suveranilor Boemiei, care domină de pe o colină oraşul, este astăzi reşedinţa preşedinţiei Republicii. El figurează în „Guinness Book” drept castelul medieval cel mai mare din lume. În interiorul Palatului Regal impresionează Sala Vladislav, care are dimensiuni-record: 62×16 metri, cu un plafon magnific şi cu o boltă îndrăzneaţă în stilul gotic târziu, ale cărei nervuri se răspândesc în evantai din coloane şi schiţează în fiecare arcadă un trandafir. Sala Dietei este o încăpere istorică în care s-au ţinut întrunirile şi care păstrează şi acum tronul şi scaunul arhiepiscopal. „Pinacoteca Castelului”, cu o impunătoare colecţie de artă, strânsă de împăratul-mecena Rudolf al II-lea, include picturi de Tizian, Tintoretto, Veronese şi Rubens. În piaţa principală se află şi Palatul „Schwartzenberg”, proiectat de italianul Agostino Galli, şi Palatul „Martinic”, îmbrăcat în splendide desene renascentiste. Biserica „San Giorgio”, excelent conservată, cu o faţadă în stil baroc, se află în vecinătatea Galeriei Naţionale. Catedrala „Sfinţilor Vitus, Wenceslas şi Adalbert” este unul dintre simbolurile Pragăi, cu 600 de ani de istorie. Desăvârşirea ei a durat aproape cinci secole. Turnurile sunt împodobite cu 14 statui de sfinţi, pe cele trei uşi din bronz se află inscripţii, cea din centru descriind istoria completă a catedralei. Actualul edificiu a fost iniţiat în secolul al XIV-lea în stilul gotic francez şi terminat în 1992 cu o faţadă neogotică. De admirat şi splendidele vitralii colorate, stil Art Nouveau, multe realizate de renumiţi artişti cehi din secolul XX, ca Max Svabinski şi Alphonse Mucha. Catedrala este scăldată în lumina cernută de vitralii şi de ferestrele capelelor laterale, dar şi de rozeta cu 27.000 de fragmente de sticlă colorată, ale căror efecte cromatice au înţelesuri simbolice. Există o interpretare, conform căreia semnificaţia estetică a vitraliilor ar veni din faptul că ele fac posibilă preţioasa separare între existenţa terestră şi cea divină. Operă a lui Parler, dedicată Sfântului Wenceslas, ocrotitor al Boemiei, ea străluceşte de pietre semipreţioase, ametist, jasp, calcedonie. Pereţii sunt acoperiţi de fresce împodobite cu aur şi pietre semipreţioase. Catedrala a fost teatrul încoronării regelui şi reginei Boemiei şi de aceea găzduieşte bijuteriile Coroanei. Poate fi admirată magnifica coroană a lui San Wenceslas, de 2,5 kilograme de aur, intarsiată cu 96 de pietre preţioase, printre care cel mai mare rubin din lume, utilizat în arta orfevrăriei. Carol al IV-lea, care a comandat-o, a dorit să insereze un spin din coroana lui Iisus într-o cruce de safir. El i-a dedicat-o Sfântului Wenceslas, atribuindu-i astfel o putere sprituală, dar şi temporală.
Alphons Mucha, vitraliu din Catedrală
Castelul este înconjurat de splendide grădini. Printre ele, Grădina Belvedere, cu un pavilion regal de ţară, proiectat de Paolo della Stella, în stil renascentist, cu proporţiile sale perfecte şi acoperişul în formă de păstaie, desenat de arhitectul Wohlmut. Plante tropicale, specii rare, aduse de către ambasadorul otoman din Turcia, îţi răsfăţă privirea, alături de Grădina „Na Baste”, proiectată, în stil italian, de către arhitectul Josip Plecnik şi de Carlo Scarpa, câştigătorul Premiului internaţional pentru grădini, cărora li se adaugă alte 6 grădini care se extind pe terase între „Castel” şi „Mala Strana”. Recent a fost redeschisă marea grădină „Fürstenberg”, în stil baroc.
În împrejurimi se află „Cartierul Aurului”, cunoscut şi ca simbolul alchimiştilor, cu inconfundabilele case colorate care găzduiau prăvăliile de aurari şi artizani în serviciul curţii, devenite astăzi magazine de suvenire, dar şi o mare diversitate de berării şi cârnăţării. Printre specialităţi, raţă friptă, cu sos de miere.
Acolo unde timpul s-a oprit
Un flaşnetar pe Podul Carol
Pe malul stâng al râului Vltava, sub castel, se află „Oraşul Mic” (Mala Strana), care a rămas, ca în timpurile de odinioară, cu vechi clădiri baroce, construite de aristocraţia habsburgică şi care au ajuns până în zilele noastre aproape intacte. În secolul al XVII-lea, nobilii care stăteau mai mult la Viena au făcut ca Mala Strana să fie abandonată, în timp ce, de cealaltă parte a râului, „Novo Mesto” creştea în importanţă. Întregul cartier este cufundat într-o atmosferă liniştită, iar insula Kampa respiră un aer cu adevărat provincial şi intim. Astăzi, multe dintre aceste palate au devenit sediul unor instituţii, ambasade străine, iar orologiul a început să bată şi pentru Mala Strana. Inima pulsatilă este „Malostranske Namesti”, piaţa care s-a dezvoltat în jurul grandioasei biserici Sfântul Nicolae, înconjurată de edificii baroce, astăzi, plină de pub-uri. O etapă obligatorie este „Muzeul Kafka”, celebrând genialitatea scriitorului praghez: manuscrise, fotografii, scrisori. O vizită obligatorie, Palatul „Wallenstein”, edificiu construit în secolul al XVII-lea, ce găzduieşte astăzi Senatul ceh. Din piaţa principală, pe pitoreasca Nerudova, una dintre străzile celebre şi cele mai iubite din Praga, plină de ambasade (Palatul Thun-Hohenstein, sediul Ambasadei italiene, Schonborn, Ambasada americană, Palatul Lobkowicz, Ambasada germană, Palatul Morozinsky, cu impozata sa decoraţie sculptată, care dăposteşte Ambasada României), se găsesc nenumărate hoteluri, restaurante, berării („Pisica”, una dintre cele mai vechi berării, alături de „Schell”, favorita ţarului Petru cel Mare al Rusiei, „La cei trei violonişti”, „Cheia de Aur”, „La Calul de Aur”, „Aragosta verde”, „Pantoful alb”, „Păunul verde”), găzduite în edificii din Evul Mediu. Magazine precum „Eclectic Gallery” propun bijuterii, sticlă de Boemia. Strada evocă numele poetului Jan Neruda. Plin de semnificaţie este „Zidul lui John Lennon”, care a fost realizat în 1980 pe peretele casei Marelui Maestru al Ordinului de Malta, ca un protest la adresa regimului comunist, rămânând şi azi ca un simbol al libertăţii. În apropiere, insula Kampa, faimoasă prin grădinile sale, locul preferat al tinerilor, canalul Certovka, definit ca o „Veneţie pragheză”.
Un muzeu sub cerul liber
Podul Carol
Podul „Carol” a fost transformat de câţiva ani într-o insulă pietonală, iar seara, când este deosebit de animat, este scăldat într-o lumină feerică. Totul îţi dă impresia că asculţi povestea statuilor. La fel ca şi în Montmartre, printre artiştii care pictează, printre saltimbanci şi perechile care se sărută, există un ritual al reîntoarcerii. Nu se aruncă monede ca în Fontana di Trevi din Roma, se atinge în schimb statuia Sfântului Ioan. Podul are o lungime 516 metri, o lărgime de 10 metri şi este susţinut de 16 arce. Inspirat de podul roman Sant’Angelo, a fost construit în 1357 de Peter Parler. Farmecul lui derivă din contrastul între arhitectura gotică severă şi opulenţa barocă a statuilor. Cele 30 de statui şi grupuri au fost create de artişti celebri, între 1606 şi 1714. Două au fost adăugate în 1857 şi 1859, iar cea mai recentă, care îi înfăţişează pe Sfinţii Kiril şi Metodiu, datează din 1938. Timp de 200 de ani un crucifix de lemn a reprezentat singura decoraţie a podului, fiind eliminat în perioada Războaielor husite. O legendă umoristică este legată de construcţia podului: se spune că se adăugau gălbenuşuri de ou pentru întărirea cimentului, aşa că acest material fragil şi neobişnuit a început să sosească din toate colţurile ţării, iar unii, de teamă să nu se spargă ouăle pe drum, le-au trimis fierte tari. În mod ironic, oul a devenit un motiv al regiunii.
Un pilon al podului se află pe insula Kampa şi sprijină statuia cavalerului Brunewik din secolul al XVI-lea, celebrând victoria burgheziei asupra nobilimii.
Artă modernă într-o moară
Case pe apă, parcuri şi grădini, piaţete animate de negustorii de suvenire. Aici, într-o veche moară se află adăpostit Muzeul de artă modernă, sediul colecţiei Mladek, cu lucrări de la abstracţionsmul lui Kupka la cubismul lui Gutfreund şi până la operele artiştilor Europei Central Malich, Kolar, Bostik, cu opere donate de mai mulţi mecena stabiliţi în Statele Unite, iluminat de vitralii dar şi de jocul luminii naturale. Scara exterioară are imenşi pereţi de cristal şi trepte din oţel strălucitor, care oferă o frumoasă privelişte a oraşului. La intrare se poate citi o frază din Jan Mladek: „Dacă supravieţuieşte cultura, supravieţuieşte şi naţiunea”.
Un cartier frumos la orice oră
Magnificul turn gotic care se sprijină pe ultimul pilon al Podului „Carol” se află în oraşul vechi. Motivul recurent al pescăruşului prins în mreje a fost simbolul lui Wenceslas al IV-lea, regele care a construit turnul între zidurile fortificate ale cartierul „Stare Mesto”, partea cea mai veche şi mai frumoasă a Pragăi. Un monument mai recent al împăratului Carol este grupul de statui din faţa străzii Krizovnike Namesti, numit „Cavalerii din Piaţa Crucii”. Principala clădire din piaţă este biserica barocă „Christos Mântuitorul”, unul dintre cele trei temple ale marelui complex Klementinium. Acest fost colegiu iezuit adăposteşte „Biblioteca Naţională”, cel mai mare complex arhitectural după „Castel”, dar şi „Bilioteca Universităţii”. Îngusta Karlova ulice, odinioară parte din „Drumul încoronării”, duce în piaţa Oraşului Vechi. Printre cele mai frumos decorate case cu faţada spre piaţă se află „Casa Izvorului de Aur”. Palatul baroc „Klam Galass”, sediul Arhivei Naţionale, este o adevărată exprimare a frumuseţii şi a puterii. Male Namesti (Piaţa Mică) este un colţ de oraş liniştit şi romantic, în centrul căruia tronează un izvor elegant împrejmuit cu gărduleţ renascentist, şi puţin mai încolo dai peste „Casa celor trei trandafiri albi”. Male Namesti este un magnific spaţiu urbanistic, în care fiecare clădire are personalitatea ei, dar coexistă cu stilul vecinelor ei. Clădirile înalte creează o simfonie de culori palide şi strălucitoare, în contrast cu tonurile severe ale Primăriei din piatră şi ale bisericii „Tyn” şi cu albul imaculat al Bisericii „Sfântul Nicolae”. Primăriei, monument simbolic, fondat în 1338, i s-a adăugat un turn, iar mai târziu arhitectul Peter Parler a construit eleganta capelă cu foişoare. Inscripţia „Praga Caput Reni” (Praga capitala Regatului) străluceşte pe uşa barocă a „Casei Kriz”, deasupra căreia se află blazonul oraşului.
Orologiul astronomic
Orologiul astronomic, o minunăţie datată 1400, este un semn al mişcării planetelor şi a stelelor, opera maestrului ceasornicar Mikola şi a astronomului Jan Sindel. Ceasul este flancat de un schelet şi de numeroase figuri alegorice. La fiecare oră, un mecanism precis face să danseze statuile şi să sune clopotele.
O cină romantică, în lumina lumânărilor, poate fi luată la tradiţionalul „Mlynec”, iar una cehă creativă, pe terasa râului Moldava, la „Strelecky Ostrov”, cu scaune şi mese de lemn, sau la Café-restaurant „Obecni Dum”. Karlova este o stradă plină de cafenele şi de magazine.
Ghetoul între ieri şi azi
Sinagoga Spaniolă din Cartierul Evreiesc
Cartierul evreiesc a fost transformat de câţiva ani într-o zonă de lux, aici aflându-se şi cel mai mare muzeu ebraic din Europa. „Sinagoga Spaniolă”, cu bogatele sale decoraţiuni, pare asemănătoare Alhambrei. Ceea ce vedem azi a fost „salvat” din dorinţa lui Hitler de a face un fel de muzeu al unei rase dispărute, cum pretindea programul său. Evreii s-au stabilit la Praga începând cu secolul al X-lea şi primul pogrom a avut loc în 1096, cartierul lor fiind închis între ziduri dintre care ieşirea era limitată. Victime ale pogromurilor care au sfâşiat întreaga Europă în perioada medievală, ei au găsit protecţie sub domnia unor suverani ca Otokar, care le garanta evreilor dreptul de închinare, le conferea privilegii. De secole, ghetoul a fost o alternativă la momentele de prosperitate şi de persecuţie. În timpul împăratului Joseph al II-lea, la 1780, le-a fost acordată o anumită libertate datorită Edictului de toleranţă, care ştergea graniţele cartierului, iar evreii, ca mulţumire, i-au dat nume Josephov. Legendarul ghetou apare descris într-un mod magic în fundalul romanului „Golem” de Gustav Meyrink. Deosebit de interesante sunt Muzeul Ebraic, cât şi vechiul cimitir, sinagogile deschise vizitatorilor, monumentală fiind „Pinkasova”. Străzile Dusni şi Dlohua au rămas şi astăzi un cartier al modei, alături de Kolkovna, cu splendidele case Art Nouveau construite în jurul anului 1905, acum restructurate.
Capitala Stilului Secession
Clădiri cu decoruri florale şi picturi în tonuri pastelate, bronzuri, ceramici, vitralii în nenumărate culori, figuri feminine şi de animale, care au reuşit să supravieţuiască şi în anii socialismului, domină cartierul Nove Mesto (Oraşul Nou), cu amprenta sa Art Nouveau. Dar nu vă lăsaţi înşelaţi de nume: în realitate acest cartier a fost fondat în 1348 de Carol al IV-lea, iar de-a lungul secolelor el şi-a schimbat de nenumărate ori faţa, menţinând totuşi nealterate caracteristicile. Expoziţia care marca jubileul Regatului Boemiei (1891) a oferit oraşului ocazia de a se reînnoi în acord cu noile canoane estetice. Nu a fost o coincidenţă faptul că primele clădiri mari în stil secessionist, ca „Palatul Industriilor” sau „Pavilionul Hanavsky”, au fost înălţate pe terenul expoziţiei. Gara Centrală, una dintre cele mai frumoase din Europa, numită în onoarea preşedintelui american Woodrow Wilson, se laudă cu un dom îndrăzneţ şi două turnuri laterale decorate, iar interiorul este caracterizat de elemente Art Nouveau. Nove Mesto a fost dărâmat şi reconstruit de mai multe ori, ultima dată la 1900, când Praga devine capitala Stilului Secession.
Pe malurile râului Vltava se află un complex magnific neo-renascentist, numit „Rudolfinum”, în onoarea prinţului moştenitor Rudolf de Austria, construcţie proiectată de arhitecţii Zisek şi Schulz. Sediul Orchestrei Filarmonice din Praga şi al evenimentelor muzicale majore are numeroase săli de concerte, printre care faimoasa Sală „Dvorak”, înconjurată de colonade şi mândrindu-se cu o orgă Rieger. În vecinătate se află „Muzeul de Artă Decorativă”, cu splendida faţadă decorată cu sculpturi în relief reprezentând meşteşugurile.
Pasajul Lucerna, cu un cal sculptat de David Cerny
Printre diferitele curente artistice ce caracterizează arhitectura oraşului Praga, o parte importantă o are Art Nouveau, cunoscut sub numele austriac Secession. Stilul susţinea o interacţiune subtilă şi sofisticată între structură şi decoraţie, propunându-şi să realizeze o unitate ideală. Un rol important a jucat folosirea noilor tehnici şi materiale, ca fierul, care uşura structurile şi devenea un element decorativ pentru faţade, sau sticla colorată ce ajuta la dilatarea spaţiilor şi suprafeţelor cu efectele ei luminoase unice, în timp ce pereţii erau decoraţi cu variate ceramici şi mozaicuri colorate. Sticla colorată reuşea să modifice calitatea luminii. Splendid „Muzeul Mucha”, dedicat artistului, ce se află în interiorul Palatului „Kaunicky”. Vitraliul din „Capela Noului Episcop” din „Catedral”, proiectat de Mucha, este de asemenea în stilul secessionist. Lucrarea este inspirată din folclorul slav, înfăţişând scene din viaţa Sfinţilor Kiril şi Metodiu. Hotelul „Europa”, care datează din anul 1903, cu o faţadă în stil secessionist, bogat în detalii decorative, culoare şi poleială, nimfele care sprijină lanterna din vârf sunt opera lui Ladislav Saloun. Interiorul a supravieţuit şi este intact, iar cafeneaua pictată, cât şi restaurantul păstrează mobila originală şi armătura. Alături se înalţă faţada Hotelului „Meran”, care prezintă un splendid mozaic floral, iar vizavi, impunătorul „Palat Lucerna”, prima clădire din beton armat construită în Praga, cu pasajul său plin de magazine de lux. Casa „Novak” este o combinaţie fericită de vitralii colorate şi metal, cu o faţadă ornamentată cu un mozaic magnific. O piesă am putea spune „muzeu” este „Casa Dansatoare”, supranumită şi „Ginger şi Fred”, proiectată de arhitecţii Vlado Milunik şi Frank Gehry, un amestec de Art Nouveau şi Art Deco. În acest cartier se află elegantul „Café Louvre”, de asemenea în stil Art Nouveau, frecventată de iluştri clienţi precum Kafka, Karel Capek, Einstein, ce a fost închis în epoca comunistă din cauza caracterului ei „burghez” şi redeschis în 1992. În faţa „Teatrului Naţional”, Cafeneaua „Slavia”, locul de întâlnire al artiştilor şi intelectualilor, şi ea închisă în aceeaşi perioadă şi restructurată, a devenit un simbol al Art Deco. „Jazz Café” a devenit un punct de întâlnire cu muzica de jazz, fiind frecventată de muzicieni şi de artişti.
Seri magice
Restaurantul Alchymist
Un loc care, cu siguranţă, vă va încânta, restaurantul „Alchymist”, cu cristaluri, mozaicuri sculpturi, oglinzi, candelabre de cristal, mobilă de epocă, ce creează o atmosferă unică, o scenografie teatrală. Restaurantul este inspirat de perioada în care magii şi alchimiştii frecventau oraşul, în jurul anilor 1500. Magia domneşte atât în ambientul scenografic, dar şi în ţesăturile pline de fantezie, în decoraţiile încărcate. Alchimia se găseşte şi în meniul care uneşte bucătăriile întregii lumi: cea cehă cu cea italiană, cea franceză cu cea engleză, cea marocană cu cea libaneză. Un restaurant frecventat de VIP-uri este „Restaurantul Muzeului”, numit şi „Francouzska”, cu bucătărie franceză, în care stilul Art Nouveau se îmbină cu impunătoarele lampadare italiene şi serviciile de masă în care tronează foie gras-ul alături de pere caramelizate. Restaurantul „Karlsbad” este recomandat rafinaţilor „gourmets” pentru specialităţile sale creative: somon cu capesante, pecorino şi salată sakura. „Maliru” oferă clienţilor un interior fidel celui din 1543, cu fresce pictate de artişti contemporani, la care se adaugă meniul, cu variaţiuni pe tema aceleiaşi epoci. O atmosferă Liberty se poate întâlni în nenumăratele restaurante cu iz romantic, precum „Café de Paris”, într-o mică locaţie din Mala Strana, în care poţi degusta o supă de ceapă şi un antricot în sos de vin. Pereţi roşii, mult lemn, vechi stampe, lumini tamisate, sfeşnice cu lumânări creează o atmosferă tipică la „Monarch”.
După un spectacol de teatru, o escală la cafeneua istorică „Café Slavia” sau la „Grand Café Orient”, care conservă toate elementele originale din perioada cubistă. O atmosferă colonială, cosmopolită prin detalii, la „Resto Café Patio”. La „Café Imperial” ai impresia că te afli într-un muzeu.
Între restaurantele „trendy” (cu bucătărie thailandeză, japoneză, chinezească, în stil „tapas” spaniol, dar şi cele cu meniu „colonial”), cele „fusion” şi cele tradiţionale, cu specialităţi slovace este un salt în timp. Între aromele şi gusturile care evocă bucătăria vieneză şi ungară, cea cehă a reuşit să-şi păstreze propria identitate gastronomică, ca în supa de cartofi cu costiţă (bramborova polevca), supa de carne cu găluşti din ficat (hovezi polevka), gulaş cu carne de porc fiartă în bere (pivni gulaş), toate, neapărat, scăldate în „Pilsner Urquell”. Bucătăria tradiţională cehă se bazează în special pe carne.
Blondele sunt de top 10
Berăria Novomestskz Pivovar
La Praga, berea curge în valuri, fie că este tradiţională sau inovativă, clasică sau aromatizată, tare sau uşoară, blondă sau neagră, filtrată sau pasteurizată, nefiltrată şi nepasteurizată… Multe pluri-premiate… dar foarte bună întotdeauna, după reţete vechi, cu orz şi hamei din producţia locală. În berăriile tipice artizanale sunt propuse diferite tipuri de Pilsner, preparate după reţetele maeştrilor berari, precum Petr Hala.
Fiecare ceh se spune că bea pe an 160 de litri de bere, depăşindu-i pe nemţi, austrieci, englezi şi irlandezi. Berile pot fi clasificate după alte criterii. Gradul de alcool nu indică şi calitatea berii. Se iau în consideraţie tipul de malţ şi nivelul de fermentaţie. În general, berea cehească are o joasă fermentare, iar culoarea este determinată de tipul de malţ. Un document atestă prezenţa berii la Praga din 1082, iar în 1842, maestrul berar Josef Grol a pus la punct Plzensky Prazdroy, berea Plsen. Rivala sa este Budvar. Berea curge la Praga peste tot şi se bea în bocaluri. Ultimele inovaţii au mers până la berea aromatizată cu vanilie sau cafea. Mai nou, până şi spa-urile din Praga se fac în bere, la o temperatură de circa 36 de grade, care oferă relaxare.
Într-un pelerinaj de-o seară, mai puţin intelectual, nu pot lipsi berăriile „Klasterni” şi „U Fleku”, faimoasă prin berea caramelizată, „Zlateno Tigra”, cu o atmosferă pe care trebuie s-o simţi măcar o dată în viaţă.
„Mecca” este considerat cel mai bun tehno club din oraş, în care muzica este garantată de DJ internaţionali. În cartierul evreiesc se află un faimos bar newyorkez, „Tretter’s”, în stil american, cu lumini discrete şi pereţi roşii şi cu cele mai bune cocktail-uri. „Chapeau Rouge” e un local în care se poate asculta muzică până dimineaţa. Numeroase cabarete, precum „Hot Pepper’s”, „Atlas Cabaret”, „Bodeguita del medio” (istoricul bar cubanez, iubit de Hemingway), exportate acum în diferite variante comerciale, recreează atmosfera Havanei. Praga este un mic New York, în care poţi asculta jazz de seara până dimineaţa, în „Reduta Jazz Club”, frecventat de-a lungul timpului de numeroase personalităţi, printre care şi Bill Clinton, „Jazz Lounge”, cu muzică latino-americană, „Jazz Club Ungelt”, cu un interesant program între jazz, dance, rock.
Magia teatrului
De neuitat sunt perioadele petrecute aici de Mozart, care a compus Simfonia „Praga” şi a cărui operă „Don Giovanni” a fost pusă în scenă pentru prima dată în acest oraş, pe 29 octombrie 1787. Mozart a cântat la marea orgă barocă în 1787. La fel, Smetana a creat „Vltava”, un imn închinat marelui râu.
Spectacole de dans, buratini şi figurine, Muzeul Erotismului, unul dintre cele mai mari Planetarium-uri din lume, cu o capacitate de 210 spectatori şi cu un ecran de 843 de metri care-ţi permite să observi bolta cerească, un labirint al oglinzilor.
Vă place teatrul? Atunci mergeţi la „Black Light Theatre”, cu o reprezentaţie scenică mută, cu dansuri acrobatice ale buratinilor, care oferă iluzia jocurilor de lumini fosforescente. Originar din China, „Teatrul Negru” îşi găseşte la Praga terenul fertil, îmbogăţindu-se cu noi tehnici care se bucură de mare audienţă în rândul turiştilor.
Monumentul lui Kafka
Este singurul oraş din lume în care, din 1910, alături de pictură şi sculptură, s-a dezvoltat şi în arhitectură un stil considerat Cubist, inspirat de teoriile lui Picasso şi Braque, mişcare ce refuza tradiţionala concepţie a perspectivei unice şi centrale în favoarea celei multiple. Iată de ce construcţiile pragheze au schelete din aluminiu, cu spaţiile interne distribuite într-o manieră neregulată, pereţii tăiaţi în diagonală şi suprafeţe înclinate, asimetrice care fug de orice definiţie arhitectonică. Un exemplu este „Casa Madonei Negre” (1911-1912), proiectată de Josef Gocar pentru a adăposti un mare magazin şi în care de câţiva ani se află „Muzeul Cubismului Ceh”, cu o bogată colecţie de picturi, sculpturi, ceramică, mobilier şi obiecte de interior. Între operele de artă figurativă, proprietatea Galeriei Naţionale, poţi admira picturile lui Otto Gutfreund, pânzele lui Emil Filla, Bohumil Kubista şi Vaclav Spala. O galerie este dedicată pictorului şi scriitorului Josef Capek, inventatorul cuvântului robot, introdus în literatură. Interesante şi operele de design provenind de la „Muzeul de Artă Decorativă”, proiectat de Pavel Janak, Josef Gocar şi Vladislav Hofman, ceramicile create de Vladislav Hofman şi Jaroslav Horjc, vitraliile lui Josef Rosipal, caracterizate prin folosirea planurilor înclinate, piese care au inspirat o mare parte a designului postmodern al anilor ’80. Arhitectura cubistă este ilustrată de desene şi fotografii ale principalelor edificii din oraş, precum casele lui Josef Chochol.
„Galeria Naţională” din Praga dedicată artei moderne şi contemporane ocupă spaţiile restructurate din „Palatul Expoziţiilor”, construit la sfârşitul anilor ’20 în cartierul insustrial din Holesovice, la periferia oraşului. Marele spaţiu, iluminat de enorme lampadare, cuprinde diferite secţiuni ale artei contemporane, cât şi expoziţii temporare. Aici întâlneşti opere de Monet, Renoir, Gauguin, Matisse Picasso, Braque, Chagall, Klimt, Guttuso, dar şi lucrări ale simbolistului Jan Presler şi pânzele lui Frantisek Kupka, care ilustrează diferitele faze ale modernismului ceh.
„Palatul Sternberg”, aflat în apropierea Pieţei Castelului, este dedicat artei vechi greceşti şi romane, dar şi artelor figurative europene. Complexul „Consiliului Sant’Agnese” (secolul XII) este cel mai vechi monument gotic din capitală, cu numeroase picturi religioase.
Dar nu în ultimul rând, Praga este cunoscută şi apreciată în întreaga Europă pentru cristalurile preţioase de Boemia, în cheie cubistă, dar şi prin piesele de design Art Deco realizate de artişti cehi: candelabre, vase ce reinterpretează formele tradiţionale atrag privirile cumpărătorilor.
