Parafrazând o afirmație celebră a lui Emil Cioran (despre câte feluri de creștinisme există), se poate considera că sunt atâtea universuri, câți pictori de valoare și-au așternut culorile pe pânze (fiecare cu lumea sa). Opera lui Ion Musceleanu instituie în conștiințele estetice un topos propriu, statuat printr-o fascinantă selecție de tonuri așternute în simbioză cromatică aparte, generatoare de atmosfere originale, speciale și specifice. Pinacoteca MMB deține câteva mostre de asemenea ambianțe „marca” Ion Musceleau.
De pildă, un Peisaj din Tulcea – instantaneul unei lumi rurale de pitoresc frapant. Compoziția este atent ordonată în planuri orizontale succesive, marcate mai întâi prin terenul arid, apoi prin gardul din uluci, concentrând privirile asupra casei plasate central și străjuite, în depărtare, de oglinda albastră a apei deasupra căreia se întinde cerul.
Verdele vegetației abundente echilibrează ansamblul, prin prezențele intense din dreapta și stânga construcției contrabalansate de tonurile calde de brun, ocru, orange stins, diseminate pretutindeni. Farmecul desuet al locului rezonează, probabil, cu sentimentalismul de vacanță al multor amatori de așezări pierdute între clădura solară și răcoarea unor hățișuri vegetale (de altădată) sănătoase, crescute liber (mais où est le vert d`antan… ?).
Altă compoziție, Lectura, ne introduce în ambianța stenică, elaborată cu măiestrie în jurul complementarelor orange/albastru (foarte îndrăgite de autor), reluând o temă frecvent abordată de pictorii europeni moderniști, aceea a femeii visând lângă paginile unei cărți deschise. Imaginea – pretext de culoare – își impune luminozitatea sinonimă cu reveria (cititului), prezentând, concomitent, statica îndeletnicirii (lectura) dezvoltată, parcă, într-o dinamică expansivă afectiv-mentală compensatorie, sugerată prin țesătura măiestrită a traseelor de penel.
Același tonus estetic ne întâmpină într-o strălucitoare Natură statică – o compoziție concentrată pe imaginea unei banale mese încărcate de fructe, ce devine spectacol de pete calculat flamboiante, într-o exuberantă luxurianță picturală. Suntem departe de vreo „copiere” a modelului, dimpotrivă, pictura dezvoltă adevărate afnități cu muzica, vibrația tonurilor pare de-a dreptul „sonoră”, iar ansamblul – un… concert imagistic.
Ion Musceleanu (1903 – 1997) a studiat la Academia de Arte Frumoase din București, cu G. D. Mirea, Constantin Artachino și Frederic Storck. A debutat în 1930. Opera sa se remarcă printr-o cromatică atent elaborată, denotând sensibilitate și lirism. Peisagistica sa deschide surprinzătoare perspective picturale, în vreme ce portretele sau naturile statice sunt construite în coordonate recognoscibile, bazate pe contrastul cald/rece, în esențe tonale pure, sugerând luminozitate și optimism.
Articol scris de Liana Ivan-Ghilia/Sectia Arta/Muzeul Municipiului Bucuresti
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.