Ion Stan: „Puterea portocalie – o tagmă de jefuitori, o clică trădătoare a intereselor naţionale”

„Puterea portocalie – o tagmă de jefuitori, o clică trădătoare a intereselor naţionale. Preşedintele şi primul-ministru trebuie puşi sub acuzare pentru înaltă trădare.”

Nu înţelegem de ce ţipă Băsescu la popor, la dragii lui români ale căror dorinţe, până mai ieri, le ştia fără să-i întrebe?

Dacă în urmă cu şase luni, cel mai bine informat om din stat ne asigura că criza a trecut fără să ne doboare, de ce prevesteşte azi ameninţător că România intră în colaps?

Preşedintele, primul-ministru, ministrul comerţului, industriilor şi mediului de afaceri dădeau la început de an asigurări că economia se relansează, că încasările la buget cresc, că nu vor fi probleme cu salariile şi pensiile în plată. Asemenea veşti bune, rostite din gura celor care conduc România, deci ştiau ce spun, că doar aveau toate informaţiile, cum pot să fie infirmate de aceiaşi care vin acum să ne spună că România, fără curbele de sacrificiu impuse de preşedinte şi guvern, se va duce inevitabil în faliment?

Ce să înţelegem, că cei mai sus numiţi au ştiut adevărul şi premeditat au minţit, ori nu l-au ştiut şi în ambele ipoteze se fac vinovaţi, nu de ignoranţă criminală, ci de încălcarea jurământului, ceea ce, în cazul preşedintelui României, constituie crimă de înalta trădare?

După şase ani de luptă de imagine cu guvernările ineficiente, cu corupţia, evaziunea şi teroristul Omar Hayssam, obosit până la epuizare în nesfârşitele sale bătălii pentru învingerea „sistemului ticăloşit”, reformarea clasei politice şi a statului, a justiţiei, învăţământului, sănătăţii, agriculturii, a societăţii, satisfăcut de macularea imaginii externe a României, care este bilanţul lui Traian Băsescu şi al guvernelor sale portocalii?

Iată şi răspunsurile:

– O administraţie care a perfecţionat şi instituţionalizat corupţia, patronează reţele de contrabandişti şi oferă protecţie evazionismului.

– Un uriaş aparat de stat pe care nu populaţia l-a umflat artificial cu peste 250.000 de angajaţi numai în ultimii ani, ci interesele clientelare ale partidelor pe care preşedintele le-a invitat la guvernare ca să desăvârşească marile jafuri şi trădări naţionale.

– O ţară fără o diagnoză şi previziune strategică de securitate naţională, cu o Administraţie Prezidenţială şi un Guvern unde marile decizii, de care depind prezentul şi viitorul naţiunii, se iau, ori cu ignorarea voită, ori în absenţa estimărilor şi avertismentelor informative pe care Comunitatea Naţională de Informaţii am fost asiguraţi că le are în atribuţii.

– Un popor fără suveranitatea deciziilor asupra patrimoniului de resurse strategice vitale supravieţuirii şi perpetuării biologice.

– O politică financiară de drenare a resurselor bugetare în buzunarele reţelelor clientelare, care s-au îmbogăţit din banul public, simulând tot felul de lucrări, multe inutile, preluând contracte cu statul pe care nu le-au finalizat, dar au multiplicat costurile, dincolo de orice imaginaţie, oferind, în schimb, populaţiei doi ani de nesfârşite spectacole, pe bani furaţi, pentru ca acum să se ia din puţinul bătrânilor pensionari, segmentul social care a edificat infrastructura economică a României şi pe a cărei lichidare – prin pradă, jaf şi gestionare frauduloasă – guvernele portocalii şi-au întemeiat o iluzorie şi efemeră legitimitate.

– Descurajarea, blocarea ori împingerea în faliment a iniţiativei economice private, independente de condiţionările partidelor din arcul guvernamental şi rezistenţa la solicitările, mai mult sau mai puţin deghizate, de mită şi foloase necuvenite, pentru a nu se pune piedici în desfăşurarea legală, corectă şi onestă a afacerilor.

– Un sistem electoral reformat pentru a facilita finanţarea campaniilor candidaţilor de către reţele oculte, manipularea alegătorilor şi cumpărarea voturilor.

– Un monstruos aparat secret şi poliţienesc de stat, prin care ciuma portocalie să-şi perpetueze puterea, să intimideze permanent opoziţia, să împiedice forţele politice democratice să acceadă la guvernare pe căi constituţionale.

– Interferenţa, pe baza comuniunii de interese ilicite, a deţinătorilor puterii politice cu reţelele crimei organizate, cu clanurile lumii interlope şi încurajarea organizaţiilor parastatale ale acestora, pe a căror protecţie scontează după ce nu vor mai fi la guvernare.

– Instituţionalizarea principiului eredităţii şi al nepotismului pentru perpetuarea principalelor familii politice portocalii în sistemul de putere, drept garanţie pentru prezervarea marilor averi dobândite prin subminarea economică şi politică a statului.

Acesta este decalogul unora dintre cauzele stării prezente a naţiunii, pe care niciunul dintre serviciile de informaţii pentru securitate naţională nu a prezentat-o Parlamentului, în virtutea obligaţiei constituţionale de a se supune controlului puterii reprezentative a poporului, fiindcă ţara este condusă de o camarilă atât de neruşinată, încât se crede a fi poporul însuşi.

Cu cine cere Traian Băsescu şi primul-ministru românilor să fie solidari când le micşorează salariile şi pensiile?

Cu tagma portocalie a jefuitorilor care au pustiit România cum nici popoarele migratoare n-ar fi reuşit?

Cu nou createle instituţii, nu pentru că nu funcţiona statul fără ele, ci pentru că aţi avut un mofturos căruia, fiindcă i s-a năzărit să fie mare director, mare preşedinte şi i-aţi făcut cadou o instituţie?

Cu fărădelegea, pe care nu populaţia o ocroteşte în ţara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese?

Cu o putere care la fiecare patru ani a distrus ce a găsit bine făcut de guvernul anterior, reluând totul de la zero, antrenând imense resurse din care să vă satisfaceţi clientelele politice?

Cu noua şi prostituata poliţie politică prin care controlaţi tot, terorizând populaţia şi instituţiile fundamentale ale statului?

Cine sunt nesimţiţii şi neruşinaţii României, cei pe seama cărora vreţi să vă salvaţi pe voi de la judecata pentru înaltele crime de trădare, sau clanurile voastre care susţin economia subterană şi subminează economia şi finanţele naţionale, dar de care nu vă atingeţi, fiindcă fără banii drenaţi lor nu aveaţi cu ce vă cumpăra voturile şi înaltele demnităţi publice?

Cei ce vor să scoată statul – pe care ei l-au împins în faliment – din criză pe spinarea şomerilor, a pensionarilor şi a bugetarilor de execuţie, care ţin în spate aleşii şi numiţii în funcţiile de conducere, nu trebuie să se creadă nici curajoşi, nici înţelepţi şi nici călăuziţi de moralitate.

Dacă nu sunteţi capabili să comasaţi sau să desfiinţaţi instituţiile de pomană create de voi, măcar reduceţi numărul exagerat de mare al directorilor. Aţi umplut ţara de şefi. Pe ei daţi-i afară întâi şi după aceea cereţi solidaritatea sărăcimii.

Trei sferturi dintre directorii voştri, pe care i-aţi instalat în instituţiile bugetare, au afaceri acasă. Fac afaceri cu banul public. Daţi-i pe aceştia afară! Nu ei să mănânce cu mai multe guri, iar alţii să crape.

Luaţi-vă clientela politică din toate AGA şi CA-urile companiilor de stat, de pe lângă primării, consilii judeţene şi ministere!

Daţi-vă afară armatele de consilieri de la sutele de birouri ale demnitarului! De ce aţi crede că ei sunt mai puţin paraziţi pe buget decât profesorul, medicul, sau pensionarul?

Încetaţi să mai căpuşaţi ministerele (primăriile, consiliile judeţene) cu clientela pe care o serviţi cu miliarde de euro.

Nu mai creaţi şi nu mai întreţineţi evaziunea fiscală şi munca la negru. Oamenii voştri, ai partidelor de la putere îi protejează pe aceşti subminatori economici de lege.

Numai după ce toate astea vor fi făcute, abia atunci să aveţi îndrăzneala să pomeniţi de solidaritate.

Aici aţi adus România, cetăţene Băsescu. O ştiţi, o cunoaşteţi, dar nu îndrăzniţi să vă apropiaţi de clanuri, din moment ce aveţi propriul clan.

În schimb, vă este mai la îndemână să-i jupuiţi de vii pe bătrâni. Ei vi se par inofensivi, neputincioşi, antrenaţi să rabde. Nu au nici putere ca să ţipe, aşa că loviţi-i, loviţi-i cât de tare vă lasă inimile voastre cu sânge rece, cetăţene preşedinte şi cetăţene prim-ministru!

„6 decembrie 2010 – zi de doliu politic naţional”

Se împlineşte un an de la „sinuciderea politică a României”, când în al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din 2009, poporul şi-a ales preşedintele, acelaşi preşedinte, deşi era ştiut ce năravuri proaste are şi cât de uşor este de caracter.

Este un nemărginit doliu în sufletele noastre. Purtăm doliu pentru cei care l-au votat pe Băsescu, nu din convingere, ci ispitiţi de pomenile electorale portocalii şi fără să anticipeze că, în acest mandat, preşedintele se va purta răzbunător, odios de răzbunător, afişându-şi apetenţa sa permanentă pentru intrigă, complot şi trădare.

Aşa l-au perceput pe Băsescu şi foştii săi ofiţeri de legătură pentru misiunile secrete ce i-au fost încredinţate, înainte de 1990, în serviciul securităţii statului. Acum ei regretă că nu l-au uitat în lada de gunoaie a istoriei securităţii, de unde l-au reciclat ca politician, printre alţii făcuţi „la normă” imediat după 1989.

Azi purtăm doliu pentru viitorul nostru într-o ţară condusă de gaşca portocalie a celui pe care media internaţională l-a prezentat ca fiind „pungaşul preşedinte Traian Basesco”. Un pungaş care şi-a schimbat urarea din „Să trăiţi bine!” în nedumerirea: „Mai trăiţi?!”

Sub dictatura acestui debusolat, România a devenit o ţară bolnavă, în care se trăieşte mai rău ca niciodată, cu locuitori înfometaţi, umiliţi, batjocoriţi, acuzaţi de toate eşecurile unei guvernări antinaţionale, dezumanizaţi zi de zi şi traumatizaţi de comportamentul politic al unui preşedinte aparent iraţional.

Aflăm în permanenţă, direct de la tovarăşul preşedinte, că toţi românii sunt vinovaţi de dezastrul ţării, deşi cetăţenii nu au contribuit decât printr-un simplu vot sau prin neparticipare la alegeri.

Un drum până la urne şi un vot responsabil nu ne-ar fi adus în această situaţie. Dacă majoritatea ar fi mers la vot cu capul pe umeri şi nu „în găleata electorală portocalie”, astăzi România ar avea parte de o altă soartă şi mai mult respect în lume.

A meritat, compatrioţi, ca România să aibă un preşedinte cu voturi cumpărate pe 50 de euro/alegator, în bani şi alimente?

Ce am obţinut din complicitatea la mita electorală prezidenţială? Hăhăitul şi glumele proaste ale preşedintelui nu ţin de foame şi nici nu ne conduc spre prosperitate. Dimpotrivă.

Ziua de 6 decembrie este o zi dominată de negru, o zi sub zodia lui Traian Băsescu, „cancerul” României.

Compatrioţi, să ne recunoaştem vina de a fi ales strâmb. Vina de a nu lua atitudine şi trimite pe Băsescu acolo unde îi este locul: între pungaşi şi trădători.

Compatrioţi, vom fi şi mai vinovaţi dacă îl mai lăsăm pe Băsescu şi clonele sale portocalii să ne calce în picioare.