Istoria adâncimii decolteului, un reper de stil

Decolteul şi-a făcut apariţia în plină Renaştere, în secolul al XV-lea. Urmare a unei mici revoluţii culturale a epocii, frumuseţea nu mai era dictată de abdomen, ci de partea superioară a corpului.

Ducesa Anne de Bretagne a fost una dintre primele femei care au impus decolteul pătrat ce se oprea chiar deasupra sânilor.

În zorii secolului al XVI-lea, femeile îşi strângeau totuşi bustul într-un veşmânt rigid. “Este nevoie să aşteptăm sfârşitul secolului al XVII-lea pentru a descoperi decolteul generos, de formă ovală sau pătrată, însoţit de o bijuterie sau de un guler de dantelă, la un segment totuşi redus al societăţii”, scrie istoricul Catherine Ormen.

Rochiile de curte au decolteuri generoase, dar sunt purtate numai la ocazii speciale. Această lejeritate a veşmintelor ajunge până la a lăsa la vedere sfârcul sânilor în secolul al XVIII-lea.

Secolul Luminilor reînnoadă totuşi tradiţia pudorii şi sobrietăţii, micşorează decolteurile care sunt acoperite cu un voal. Sub Napoleon, codurile vestimentare sunt complexe. În timpul zilei, femeile trebuiau să fie acoperite, nu trebuia să se vadă nici măcar un centimetru de piele. Dar, la Operă sau la baluri, cu cât rochia era mai decoltată, cu atât posesoarea ei era mai bine îmbrăcată.

Castitatea câştigă teren în 1900, în toate clasele sociale. Apare decolteul în formă de  barcă, lasând descoperiţi numai umerii la baluri sau la evenimentele importante. 

Lucrezia Borgia şi arta seducţiei

Madame de Pompadour şi frumuseţea decolteului

Anne de Bretagne a introdus în Franţa decolteul pătrat

Să-ţi arăţi sau nu decolteul, devine întrebarea arzătoare de-a lungul istoriei modei. În secolul al XIX-lea, pieptul agresiv este un atu pentru femeile occidentale, înainte de a lăsa locul, în anii 1920, tipului androgin care devine canon de frumuseţe. În această epocă apare gustul pentru silueta subţire şi, în consecinţă, dorinţa de a ascunde curbele şi formele. În căutarea egalităţii, femeia anilor 1920, independentă, liberă, alege să ascundă semnele identităţii ei sexuale. Rochiile sunt simple şi fără decolteuri. Dar anii care urmează marchează întoarcerea feminităţii. În 1930, apar rochiile care marchează formele întregului corp, cu decolteuri adânci în spate.

Noul look de la “Dior”, lansat în 1947, desenează un bust accentuat, ridicat deasupra unei talii înguste. În anii 1950, regulile decolteului se schimbă după modă. Apar rochiile-bustieră care lasă la vedere pieptul pe deasupra corsetului şi ghipurii. Abia în anii 1960, afirmrea tinereţii şi apariţia unor noi creatori duc la generalizarea decolteurilor. Să ne gândim la bluzele transparente purtate pe sânii goi ale lui Yves Saint Laurent, etalate de manechine androgine, cu sâni mici, neagresivi şi la renunţarea feministelor la sutien.

Brigitte Bardot inocenta şi decolteu

Rochie cu decolteu adânc, colecţie 2014, Roberto Cavalli

Graţie şi feminitate

Scarlet Johansson, întotdeauna cu un decolteu generos

Mai recent, în anii 1980, apare femeia activă, în taior şi cu tocuri cui. Sigură de ea, ultra feminină, ea nu-şi mai pune probema decenţei ţinutei. La fel în anii 1990 în care cultul corpului obligă, siluetele se sculptează prin artificii printre care cel mai faimos rămâne Wonderbra, sutienul care măreşte sânii, vândut în milioane de exemplare. Să-ţi afirmi feminitatea pentru a căpăta încredere în tine nu mai şochează pe nimeni. Mai mult, aceste două decenii sunt marcate şi de triumful lenjeriei sexy, înnobilate de Chantal Thomass.

Profesiunea de credinţă a acestei creatoare este: să fii feminină, să te simţi frumoasă pentru a te place tu, în primul rând.

Decolteul are o carieră amestecată în diferitele zone ale lumii. În America puritană femeile preferă lenjeria invizibilă pentru a merge la serviciu. Neinteresate de aspectul cotidian, ele refuză afişarea celei mai mici bucăţi de coton. În Europa de Est, dimpotrivă, problema este crucială chiar pentru a merge la birou. Rusoaicele doresc materiale sofisticate, ucrainiencele funcţionează numai pe principiul impresiei provocate. În Asia, dimpotrivă, problema principală este ascunderea sânilor care n-ar trebui să fie văzuţi niciodată. 

Traversând perioadele şi stilurile, decoleul reapare şi ridică numeroase întrebări: să ascunzi decolteul înseamnă să limitezi feminitatea şi libertatea femeilor de a se îmbrăca aşa cum le place? Decolteul trebuie purtat numai în weekend? Adâncimea decolteului este împotriva bunelor moravuri? De la câţi nasturi desfăcuţi începe indecenţa? Trebuie reglementată lungimea fustei unui taior?

Vorbind serios, decolteul şi-a recucerit locul în zilele noastre. Armonia corpului feminin, a formelor lui redevine un atribut al frumuseţii împărtăşite, iar decolteul adânc se banalizează. Fiecare femeie este liberă să-şi desfacă corsajul, în funcţie de propria pudoare.

Halle Berry în Versace

Rochii stil Marie Antoinette, create de Casa Dior

Decolteu exagerat la Christina Hendricks, într-o rochie Vivienne Westwood

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.