Unul dintre judecătorii la CCR declara în urmă cu 2-3 zile, la un post tv din Bucureşti, că modul de numire a judecătorilor la Curtea Constituţionala a României este neconstituţional. Şi spune acest lucru cu nonşalanţă, fără să îşi dea demisia din funcţie. Fractura logică este deplina. Dacă este aşa cum declara, autorul declaraţiei a ajuns în postura din care face aceste declaraţii în mod nelegal, întrucât procedura de numire a sa a fost (este) neconstituţională. Mai mult, pentru că virusul neconstituţionalităţii este în lege încă din 1992 (când s-a emis forma iniţială a Legii Curţii Constitutionale nr. 47/1992) sau din 2003 (când s-au modificat, odată cu modificarea Constituţiei, şi atribuţiile şi procedura de numire a judecătorilor Curţii Constituţionale), toţi cei care au exercitat demnitatea de judecător la Curtea Constituţională au fost numiţi acolo în mod nelegal, în urmarea unei proceduri neconstituţionale. Toate deciziile acestora sunt lovite de nulitate, fiind viciate de ilegalitatea numirii lor în funcţie. Este evident că şi hotărârea de invalidare a referendumului din iulie 2012 este nulă absolut, pentru acelaşi motiv.
Parcă onorabilul judecător se întreba, în plin scandal relativ la referendum: ce este de comentat faţă de afirmaţia conform căreia deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii? În mod straniu, chiar onorabilul judecător ne dă “soluţia”: deciziile Curţii Constitutionale sunt obligatorii, cu condiţia ca ele să fie emise de judecători legal numiţi la CCR, în urmarea unei proceduri constituţionale. În caz contrar, aceste decizii sunt nule.
Venind din partea unui judecător al CCR, astfel de afirmaţii şi interpretări – şi nu organizarea unui referendum sau votul – pun în pericol statul de drept.
Av. Gheorghe Piperea